eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție abstinent


PROPOZIȚII DIMINUTIVE PLURALGRAMATICĂSILABE
Abstinent [ ab-sti-nent ]
VEZI SINONIME PENTRU abstinent PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului abstinent în mai multe dicționare

Definițiile pentru abstinent din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ABSTINENT:
ABSTINÉNT, -Ă, abstinenți, -te, substantiv masculin și forme Persoană care își impune restricții de la mâncare, băutură, satisfacerea unor necesități fiziologice etc.

– Din limba franceza abstinent, latina abstinens, -ntis.
Forme diferite ale cuvantului abstinent: abstinent-Ă

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ABSTINENT
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ABSTINENT:
ABSTINÉNT, -Ă, abstinenți, -te, substantiv masculin și forme Persoană care își impune restricții de la mâncare, băutură, satisfacerea unor necesități fiziologice etc.

– Din limba franceza abstinent, latina abstinens, -ntis.
Forme diferite ale cuvantului abstinent: abstinent-Ă

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

ABSTINENT
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ABSTINENT:
ABSTINÉNT abstinenttă (abstinentți, abstinentte) și substantival Care se abține de la excese; care este cumpătat la mâncare, băutură și alte necesități. Om abstinent. [silabe ab-sti-] /<fr. abstinent, latina abstinens, abstinentntis
Forme diferite ale cuvantului abstinent: abstinenttă abstinentți abstinentte

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

ABSTINENT
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ABSTINENT:
ABSTINÉNT, -Ă substantiv masculin și forme Om cumpătat, sobru la mâncare și mai ales la băutură; cel care se abține de la anumite plăceri, excese (mai ales sexuale). [conform limba franceza abstinent, latina abstinens].
Forme diferite ale cuvantului abstinent: abstinent-Ă

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

abstinent
Dicționarul al limbii române contemporane dă următoarea definitie pentru abstinent:
abstinént, -ă, abstinenți, -te, substantiv masculin și forme Persoană care se abține de la unele alimente, băuturi, de la satisfacerea unor necesități fiziologice etc.
Forme diferite ale cuvantului abstinent: abstinent-ă

Definiție sursă: Dicționar al limbii române contemporane

abstinent
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru abstinent:
abstinént, abstinentă substantiv masculin și feminin a [Atestat: DA / Plural: abstinentnți, abstinente / Etimologie: franceza abstinent] 1-2 (Persoană) care își impune restricții la mâncare, băutură, fumat etc.
Forme diferite ale cuvantului abstinent: abstinentă

Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

ABSTINENT
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ABSTINENT:
ABSTINÉNT, -Ă, abstinenți, -te, substantiv masculin și forme Persoană care își impune anumite restricții.

– în franceză abstinent (neologism din limba latină abstinens, -ntis).
Forme diferite ale cuvantului abstinent: abstinent-Ă

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

ABSTINENT
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ABSTINENT:
ABSTINÉNT, -Ă, abstinenți, -te, substantiv masculin și forme Persoană care își impune anumite restricții, care nu-și îngăduie excese.
Forme diferite ale cuvantului abstinent: abstinent-Ă

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

abstinent
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru abstinent:
abstinént, -ă adjectiv, substantiv masculin forme (cel) care practică abstinența. (< limba franceza abstinent, latina abstinens)
Forme diferite ale cuvantului abstinent: abstinent-ă

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

abstinent
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru abstinent:
*abstinént, -ă adjectiv (latina ábstinens, -éntis. Care se abține de la ceva.
Forme diferite ale cuvantului abstinent: abstinent-ă

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

abstinent
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru abstinent:
abstinent a. cumpătat la mâncare și băutură.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

abstinent
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru abstinent:
abstinént substantiv masculin, plural abstinénți
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

abstinent
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru abstinent:
abstinént substantiv masculin, plural abstinénți
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'ABSTINENT'
abstenționísmabstenționístABSTENȚIÚNEabstergéntabstinéntABSTINÉNȚĂAbstractABSTRÁCȚIEABSTRACȚIONÍSM

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL abstinent
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului abstinent dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
ABSTINÉNT abstinenttă abstinentți, abstinentte și substantival Care se abține de la excese; care este cumpătat la mâncare, băutură și alte necesități.
Om abstinent.
Abstinent, latina abstinens, abstinentntis.
Abstinént, abstinentă substantiv masculin și feminin a [Atestat: DA / Plural: abstinentnți, abstinente / Etimologie: franceza abstinent] 1-2 Persoană care își impune restricții la mâncare, băutură, fumat etc.

GRAMATICA cuvântului abstinent?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului abstinent.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul abstinent poate fi: substantiv, adjectiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul abstinent sa indeplinească rolul de: substantiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / doi
  • group icon La plural substantivul abstinent are forma: abstinénți
VEZI PLURALUL pentru abstinent la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE abstinent?
Vezi cuvântul abstinent desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul abstinent?
[ ab-sti-nent ]
Se pare că cuvântul abstinent are trei silabe

© 2024 qDictionar.com

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Gură de incendiu?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
vot sau alegere pe față, prin ridicare de mâini
caracter han < chin
gură de apă la care se montează un furtun pentru luarea apei sub presiune în caz de incendiu
perioadă de cincisprezece ani care separa în vechea romă, începând cu domnia împăratului constantin, două majorări extraordinare de impozite
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app