eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție acreditare


PROPOZIȚIIEXPRESII PLURALGRAMATICĂSILABE
Acreditare [ a-cre-di-ta-re ]
VEZI SINONIME PENTRU acreditare PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului acreditare în mai multe dicționare

Definițiile pentru acreditare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ACREDITARE:
ACREDITÁRE, acreditări, substantiv feminin Acțiunea de a acredita.

1. Împuternicire a unei persoane ca reprezentant plenipotențiar pe lîngă guvernul unui stat străin.
       • Scrisori de acreditare = documente diplomatice prin care se confirmă calitatea unui reprezentant plenipotențiar și pe care acesta le remite guvernului pe lîngă care este acreditat. [Prezidiul Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne] primește scrisorile de acreditare și de rechemare ale reprezentanților diplomatici ai statelor străine, acreditați pe lîngă Prezidiu. CONST. R.P.R. 23.

2. Prezentare a unui fapt ca fiind demn de crezare.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

acreditare
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru acreditare:
acreditare substantiv feminin [Atestat: HASDEU,

I. C. I, 138 / Plural: acreditaretări / Etimologie: acredita] 1 (Înv) Atestare. 2 Numire a unui reprezentant diplomatic permanent într-o țară străină Si: acreditat1. 3 (Îs) Scrisori de acreditare Documente oficiale care atestă calitatea unui diplomat de a-și reprezenta statul în raporturile sale cu un alt stat.

Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

ACREDITARE
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ACREDITARE:
ACREDITÁRE acreditareări forme vezi A ACREDITA.
       • Scrisoare de acreditare document oficial prin care se confirmă împuternicirea unui agent diplomatic de a reprezenta un stat în relațiile cu alt stat. /v. a acredita
Forme diferite ale cuvantului acreditare: acreditareări

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

ACREDITARE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ACREDITARE:
ACREDITÁRE, acreditări, substantiv feminin Acțiunea de a acredita.
       • Scrisori de acreditare = documente prin care se atestă împuternicirea unui reprezentant diplomatic.

– vezi acredita.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ACREDITARE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ACREDITARE:
ACREDITÁRE, acreditări, substantiv feminin Acțiunea de a acredita.
       • Scrisori de acreditare = documente prin care se atestă împuternicirea unui reprezentant diplomatic.

– vezi acredita.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

ACREDITARE
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ACREDITARE:
ACREDITÁRE substantiv feminin Acțiunea de a acredita.
       • Scrisori de acreditare = documente diplomatice prin care se confirmă calitatea unui reprezentant plenipotențiar. [< acredita].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

ACREDITARE
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ACREDITARE:
ACREDITÁRE, acreditări, substantiv feminin Acțiunea de a acredita.
       • Scrisori de acreditare = documente diplomatice prin care se confirmă calitatea unui reprezentant plenipotențiar.

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

ACREDITARE
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ACREDITARE:
ACREDITÁRE substantiv feminin acțiunea de a acredita.
♦ scrisori de acreditare = documente diplomatice prin care se confirmă calitatea unui reprezentant diplomatic. (< acredita)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

acreditare
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru acreditare:
*acreditáre forme Acțiunea de a acredita. Scrisoare de acreditare, pin care se anunță că cel ce o prezentă merită încredere.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

acreditare
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru acreditare:
acreditare forme fapta de a acredita; scrisoare de acreditare, prin care se anunță că aducătorul ei merită încredere.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

acreditare
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru acreditare:
acreditáre (a-cre-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat acreditắrii; plural acreditắri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

acreditare
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru acreditare:
acreditáre substantiv feminin (silabe -cre-) → creditare
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'ACREDITARE'
acreáțăacreditáacreditántacreditáracreditáreacreditátacreditézacreditívacreditór

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL acreditare
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului acreditare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
I, 138 / Plural: acreditaretări / Etimologie: acredita] 1 Înv Atestare.
3 Îs Scrisori de acreditare Documente oficiale care atestă calitatea unui diplomat de a-și reprezenta statul în raporturile sale cu un alt stat.
ACREDITÁRE acreditareări forme vezi A ACREDITA.
       • Scrisoare de acreditare document oficial prin care se confirmă împuternicirea unui agent diplomatic de a reprezenta un stat în relațiile cu alt stat.

GRAMATICA cuvântului acreditare?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului acreditare.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul acreditare poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul acreditare sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul acreditare are forma: acreditắri
VEZI PLURALUL pentru acreditare la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE acreditare?
Vezi cuvântul acreditare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul acreditare?
[ a-cre-di-ta-re ]
Se pare că cuvântul acreditare are cinci silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL acreditare
Inţelegi mai uşor cuvântul acreditare dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Scrisori de acreditare = documente diplomatice prin care se confirmă calitatea unui reprezentant plenipotențiar și pe care acesta le remite guvernului pe lîngă care este acreditat
Scrisori de acreditare = documente prin care se atestă împuternicirea unui reprezentant diplomatic
Scrisori de acreditare = documente prin care se atestă împuternicirea unui reprezentant diplomatic
Scrisori de acreditare = documente diplomatice prin care se confirmă calitatea unui reprezentant plenipotențiar
Scrisori de acreditare = documente diplomatice prin care se confirmă calitatea unui reprezentant plenipotențiar
♦ scrisori de acreditare = documente diplomatice prin care se confirmă calitatea unui reprezentant diplomatic

© 2024 qDictionar.com

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Să avem iertare!?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a nu lăsa cuiva posibilitatea să vorbească
e permis, e îngăduit
a să ne scuzați! b cred că nu ai dreptate! – vezi ierta
a încuraja, a consola pe cineva
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app