 | as |
|
| Acreditiv [ a-cre-di-tiv ] VEZI SINONIME PENTRU acreditiv PE ESINONIME.COM definiția cuvântului acreditiv în mai multe dicționareDefinițiile pentru acreditiv din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ACREDITIV: ACREDITÍV, acreditive, substantiv neutru Una dintre formele principale de decontare în economia socialistă, constând dintr-un document prin care o instituție de credit dă altei instituții dispoziția de a plăti cuiva, după îndeplinirea unor obligații, o anumită sumă de bani (asigurată prin imobilizarea ei prealabilă la bancă). ♦ (În economia capitalistă) Mandat pe care îl dă o instituție comercială alteia, împuternicind-o să plătească la cerere, unei terțe persoane, o sumă de bani în sarcina contului său. – în franceză accréditif. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ACREDITIV: ACREDITÍV substantiv neutru 1. Faptul sau efectul unui credit sau al unei creditări. 2. Sumă de bani rezervată de un cumpărător din contul său la o unitate bancară ce servește un furnizor pentru ca acestuia să i se poată face plata în momentul în care dovedește expedierea (predarea) mărfurilor. ♦ Sumă de bani depusă de cineva la o unitate a Casei de economii și consemnațiuni pentru a-i sta la dispoziție (la cerere) la o altă unitate; documentul prin care se certifică o asemenea depunere. [< limba franceza accréditif]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ACREDITIV: ACREDITÍV, acreditive, substantiv neutru 1. Modalitate de decontare prin care o bancă își asumă responsabilitatea de a plăti, din ordinul cumpărătorului, în favoarea vânzătorului de mărfuri sau servicii, o anumită sumă, cu condiția ca vânzătorul să prezinte documentele prevăzute, care atestă livrarea mărfurilor sau prestarea serviciilor promise. 2. Document financiar de decontare prin intermediul băncii sau al unei case de economii. – Din limba franceza accréditif, germana Akkreditiv. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ACREDITIV: ACREDITÍV, acreditive, substantiv neutru 1. Sumă de bani special rezervată de un cumpărător din contul său, la o bancă ce deservește un furnizor, pentru ca acestuia să i se facă plata în momentul în care dovedește predarea furniturilor în condițiile stabilite înainte prin contract. 2. Document financiar de decontare prin intermediul băncii sau al unei case de economii. – Din limba franceza accréditif, germana Akkreditiv. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ACREDITIV: ACREDITÍV substantiv neutru modalitate de plată în practica comercială prin care banca cumpărătorului se obligă a plăti vânzătorului, direct sau prin intermediul unei bănci corespondente, o anumită sumă de bani. • sumă de bani depusă de cineva la o casă de economii și consemnațiuni; înscris care certifică o asemenea depunere. (< limba franceza accréditif, germana Akkreditiv) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru acreditiv: acreditív sn [Atestat: CADE / Plural: acreditive / Etimologie: franceza accréditif, ger Akkreditiv] (Fin) 1-2 (Document prin care se certifică o) dispoziție dată de emitent unei bănci de a plăti, din disponibil sau din creditul acordat de bancă o sumă de bani unui beneficiar. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru acreditiv: *acreditív, -ă adjectiv (despre acreditez). comerț Care-ți deschide un credit: scrisoare acreditivă. substantiv neutru, plural e (germana akkreditiv). Scrisoare pe baza căreĭa poțĭ lua de la o persoană orĭ instituțiune banĭ în numele celuĭ care a iscălit scrisoarea. Forme diferite ale cuvantului acreditiv: acreditiv-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ACREDITIV: ACREDITÍV, acreditive, substantiv neutru Una din formele principale de decontare în economia socialistă, constînd dintr-un document bănesc prin care o instituție de credit dă altei instituții dispoziția de a plăti cuiva o sumă de bani. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ACREDITIV: ACREDITÍV acreditive n. Document prin care o instituție de credit dă altei instituții dispoziția de a plăti o sumă de bani beneficiarului. /<fr. accreditif, germana Akkreditiv Forme diferite ale cuvantului acreditiv: acreditive Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru acreditiv: acreditív substantiv neutru (silabe -cre-), plural acreditíve Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru acreditiv: acreditív (a-cre-) substantiv neutru, plural acreditíve Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'ACREDITIV' acreditáracreditáreacreditátacreditézacreditívacreditóracrescământacrescămấntacrescént |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL acreditiv Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului acreditiv dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Acreditív sn [Atestat: CADE / Plural: acreditive / Etimologie: franceza accréditif, ger Akkreditiv] Fin 1-2 Document prin care se certifică o dispoziție dată de emitent unei bănci de a plăti, din disponibil sau din creditul acordat de bancă o sumă de bani unui beneficiar. ACREDITÍV acreditive n. |
GRAMATICA cuvântului acreditiv? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului acreditiv. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul acreditiv poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE acreditiv? Vezi cuvântul acreditiv desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul acreditiv?[ a-cre-di-tiv ] Se pare că cuvântul acreditiv are patru silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Lege marțială?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul acreditiv are forma: acreditíve
