 | as |
|
| Acuzativ [ a-cu-za-tiv ] VEZI SINONIME PENTRU acuzativ PE ESINONIME.COM definiția cuvântului acuzativ în mai multe dicționareDefinițiile pentru acuzativ din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ACUZATIV: ACUZATÍV, acuzative, substantiv neutru Caz gramatical care are ca funcțiune specifică exprimarea complementului direct și a unor atribute. • Acuzativ cu infinitiv = construcție sintactică specifică anumitor limbi, echivalentă cu o propoziție completivă directă, în care subiectul este la acuzativ, iar predicatul la infinitiv. – Din limba franceza accusatif, latina accusativus. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ACUZATIV: ACUZATÍV, acuzative, substantiv neutru Caz gramatical care are ca funcțiune specifică exprimarea complementului direct și a unor atribute. • Acuzativ cu infinitiv = construcție sintactică specifică anumitor limbi, echivalentă cu o propoziție completivă directă, în care subiectul este la acuzativ, iar predicatul la infinitiv. – Din limba franceza accusatif, latina accusativus. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ACUZATIV: ACUZATÍV substantiv neutru Caz gramatical care are ca funcțiune specifică exprimarea complementului direct și a unor atribute. • Acuzativ cu infinitiv = construcție sintactică specifică anumitor limbi, echivalentă cu o propoziție completivă directă, în care subiectul este la acuzativ, iar predicatul la infinitiv. – Din limba franceza accusatif, latina accusativus. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ACUZATIV: ACUZATÍV, acuzative, substantiv neutru Cazul complementului direct, al complementului indirect cu prepoziție și al complementelor circumstanțiale (caz cerut în limba romînă de aproape toate prepozițiile). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ACUZATIV: ACUZATÍV acuzative n. gramatică Caz în care stau complementul direct, complementul indirect, cel circumstanțial și unele atribute precedate de prepoziții. /<lat. accusativus, limba franceza accusatif Forme diferite ale cuvantului acuzativ: acuzative Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ACUZATIV: ACUZATÍV substantiv neutru Cazul în care stau complementul direct, complementul indirect precedat de prepoziție și complementele circumstanțiale. [conform latina accusativus, limba franceza accusatif]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ACUZATIV: ACUZATÍV substantiv neutru singular Cazul complementului direct, al complementului indirect cu prepoziție și al complementelor circumstanțiale – în franceză accusatif (neologism din limba latină accusativus). Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru acuzativ: acuzatív sn [Atestat: DA / Plural: acuzative/ Etimologie: lat accusativus] Caz gramatical care are ca funcție specifică exprimarea complementului direct și a unor atribute. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ACUZATIV: ACUZATÍV substantiv neutru caz al declinării care exprimă unele complemente și unele atribute. (< latina accusativus, limba franceza accusatif) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru acuzativ: *acuzatív n., plural e. gramatică Cazu cu care se construesc verbele transitive: lupu îl mănîncă pe mĭel. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru acuzativ: acuzativ n. al patrulea caz al declinațiunii, exprimând complementul direct. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ACUZATIV: ACUZATIV substantiv (gramatică) (învechit) pricinuitoare. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru acuzativ: acuzatív substantiv neutru, plural acuzatíve Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru acuzativ: acuzatív substantiv neutru, plural acuzatíve Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'ACUZATIV' ACUZÁTacuzátăACUZÁȚIEACUZAȚIÚNEACUZATÍVACUZATÓRacuzatoriálACVA-acvacultúră |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL acuzativ Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului acuzativ dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii ACUZATÍV acuzative n. Acuzatív sn [Atestat: DA / Plural: acuzative/ Etimologie: lat accusativus] Caz gramatical care are ca funcție specifică exprimarea complementului direct și a unor atribute. |
GRAMATICA cuvântului acuzativ? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului acuzativ. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul acuzativ poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE acuzativ? Vezi cuvântul acuzativ desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul acuzativ?[ a-cu-za-tiv ] Se pare că cuvântul acuzativ are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL acuzativ Inţelegi mai uşor cuvântul acuzativ dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Acuzativ cu infinitiv = construcție sintactică specifică anumitor limbi, echivalentă cu o propoziție completivă directă, în care subiectul este la acuzativ, iar predicatul la infinitiv Acuzativ cu infinitiv = construcție sintactică specifică anumitor limbi, echivalentă cu o propoziție completivă directă, în care subiectul este la acuzativ, iar predicatul la infinitiv Acuzativ cu infinitiv = construcție sintactică specifică anumitor limbi, echivalentă cu o propoziție completivă directă, în care subiectul este la acuzativ, iar predicatul la infinitiv |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL acuzativ |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A-și vărsa focul sau sufletul, amarul?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul acuzativ are forma: acuzatíve
