eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție acuzator


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME DIMINUTIVE PLURALGRAMATICĂSILABE
Acuzator [ a-cu-za-tor ]
VEZI SINONIME PENTRU acuzator PE ESINONIME.COM


Cautăm definiția cuvântului acuzator în mai multe dicționare

Definițiile pentru acuzator din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
ACUZATÓR
   
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ACUZATÓR:
ACUZATÓR, -OÁRE, acuzatori, -oare, adjectiv (Uneori substantivat) (Persoană) care acuză, care învinuiește. Procesul ceferiștilor, la care conducătorii luptelor de la Grivița s-au transformat din acuzați în acuzatori împotriva guvernului terorist de atunci și împotriva regimului reacționar pe care îl reprezenta, a avut un răsunet internațional în cercurile democratice de pretutindeni. GHEORGHIU-DEJ, articulat cuvânt 17.
       • Acuzator public = magistrat care susține acuzarea într-un proces penal. vezi procuror.
Forme diferite ale cuvantului acuzator: -oÁre

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



ACUZATÓR
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ACUZATÓR:
ACUZATÓR, -OÁRE, acuzatori, -oare, adjectiv, substantiv masculin și forme (Persoană) care acuză, care învinuiește.
       • Acuzator public = persoană însărcinată, în împrejurări excepționale, cu urmărirea, trimiterea în judecată și susținerea învinuirii în fața instanței în anumite cauze penale.

– Din limba franceza accusateur.
Forme diferite ale cuvantului acuzator: -oÁre

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

ACUZATÓR
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ACUZATÓR:
ACUZATÓR, -OÁRE, acuzatori, -oare, adjectiv, substantiv masculin și forme (Persoană) care acuză, care învinuiește.
       • Acuzator public = persoană însărcinată în împrejurări excepționale cu urmărirea, trimiterea în judecată și susținerea învinuirii în fața instanței în anumite cauze penale.

– Din limba franceza accusateur.
Forme diferite ale cuvantului acuzator: -oÁre

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ACUZATÓR
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ACUZATÓR:
ACUZATÓR, -OÁRE, acuzatori, -oare, adjectiv (Adesea substantivat) Care acuză, care învinuiește.
       • (Substantivat) Acuzator public = magistrat care susține acuzarea într-un proces penal.

– După limba franceza accusateur.
Forme diferite ale cuvantului acuzator: -oÁre

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne



ACUZATÓR
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ACUZATÓR:
ACUZATÓR acuzatoroáre (acuzatoróri, acuzatoroáre) și substantival Care acuză; care învinuiește.
       • acuzator public persoană care susține învinuirea în procesele penale. /<fr. accusateur
Forme diferite ale cuvantului acuzator: acuzatoroáre acuzatoróri acuzator

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

ACUZATOR
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ACUZATOR:
ACUZATOR substantiv, adjectiv

1. substantiv (juridic; în unele țări) procuror, (învechit) minister public.

2. adjectiv (juridic) incriminator. (Faptă acuzator.)

3. adjectiv (rar) rechizitorial. (Un ton acuzator.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

ACUZATÓR
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ACUZATÓR:
ACUZATÓR, -OÁRE adjectiv, substantiv masculin și forme (Cel) care acuză.
       • Acuzator public = magistrat care susține acuzarea într-un proces penal. [conform limba franceza accusateur].
Forme diferite ale cuvantului acuzator: -oÁre

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

ACUZATÓR
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ACUZATÓR:
ACUZATÓR, -OÁRE adjectiv, substantiv masculin forme (cel) care acuză.
acuzator public = (în unele state) procuror (2) în procesele criminale. (< limba franceza accusateur)
Forme diferite ale cuvantului acuzator: -oÁre

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

acuzator
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru acuzator:
acuzator, acuzatoroare substantiv masculin și feminin a [Atestat: DA / Plural: acuzatori, acuzatoroare / Etimologie: franceza accusateur] (Persoană) care acuză.
Forme diferite ale cuvantului acuzator: acuzatoroare

Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

acuzator
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru acuzator:
acuzatór adjectiv masculin, substantiv masculin, plural acuzatóri; adjectiv feminin, substantiv feminin singular și plural acuzatoáre
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

acuzator
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru acuzator:
acuzatór adjectiv masculin, substantiv masculin, plural acuzatóri; forme singular și plural acuzatoáre
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

acuzator
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru acuzator:
acuzator m. cel ce acuză sau pârăște pe cineva, pârîș.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

acuzator
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru acuzator:
*acuzatór, -oáre adjectiv Care acuză.
Forme diferite ale cuvantului acuzator: -oáre

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești


CUVINTE APROPIATE DE 'ACUZATOR'
acuzátăACUZÁȚIEACUZAȚIÚNEACUZATÍVACUZATÓRacuzatoriálACVA-acvacultúrăacvadág

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL acuzator
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului acuzator dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
ACUZATÓR acuzatoroáre acuzatoróri, acuzatoroáre și substantival Care acuză; care învinuiește.
       • acuzator public persoană care susține învinuirea în procesele penale.
Faptă acuzator.
Un ton acuzator.
Faptă acuzatoroare.
Un ton acuzator.
Acuzator, acuzatoroare substantiv masculin și feminin a [Atestat: DA / Plural: acuzatori, acuzatoroare / Etimologie: franceza accusateur] Persoană care acuză.

GRAMATICA cuvântului acuzator?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului acuzator.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul acuzator poate fi: substantiv, adjectiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul acuzator sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv masculin, adjectiv feminin, adjectiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / doi
  • group icon La plural substantivul acuzator are forma: acuzatóri
    VEZI PLURALUL pentru acuzator la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE acuzator?
Vezi cuvântul acuzator desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul acuzator?
[ a-cu-za-tor ]
Se pare că cuvântul acuzator are patru silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL acuzator
Inţelegi mai uşor cuvântul acuzator dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Acuzator public = magistrat care susține acuzarea într-un proces penal
Acuzator public = persoană însărcinată, în împrejurări excepționale, cu urmărirea, trimiterea în judecată și susținerea învinuirii în fața instanței în anumite cauze penale
Acuzator public = persoană însărcinată în împrejurări excepționale cu urmărirea, trimiterea în judecată și susținerea învinuirii în fața instanței în anumite cauze penale
Substantivat Acuzator public = magistrat care susține acuzarea într-un proces penal
Acuzator public = magistrat care susține acuzarea într-un proces penal
♦ acuzator public = în unele state procuror 2 în procesele criminale



© 2023 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL acuzator

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Acid wolframic?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectgreşit
a fi fără rușine, îndrăzneț
maternitate din mediul rural
acid derivat din wolfram, existent sub formă de pulbere galbenă insolubilă în apă, preparat din soluții de wolframați cu acizi
lichid transparent care umple fundul globului ocular
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?