 | as |
|
| Afirmaţie. [ a-fir-ma-ţi-e. ] VEZI SINONIME PENTRU afirmaţie. PE ESINONIME.COM definiția cuvântului afirmatie în mai multe dicționareDefinițiile pentru afirmatie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul analogic și de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru AFIRMAȚIE.: AFIRMAȚIE. substantiv Afirmație, afirmare, declarație, declarare, spunere (rar), aserțiune (filoz.), susținere. Aprobare, încuviințare; acord, acceptare, accept, consimțămînt, consimțire, asentiment. Recunoaștere, mărturisire, mărturie, depoziție. Confirmare, reafirmare, încredințare, probare; adeverire atestare; demonstrare, demonstrație, întărire, argumentare, argumentație. Teză; propoziție (logică, matematică); teoremă. Adj. Afirmativ, declarativ, asertoric (filoz.), aprobativ, aprobator. Recunoscut, declarat. Probant (rar), probator, probatoriu, aprobator; adeveritor, confirmativ. Vb. A afirma, a susține (figurat), a declara. A aproba, a încuviința, a fi de acord, a accepta, a admite, a consimți, a-și da consimțămîntul, a-și da asentimentul. A recunoaște, a mărturisi. A atesta, a adeveri, a certifica, a confirma, a reafirma, a încredința, a demonstra, a proba, a face dovada, a întări, a argumenta. A relata, a spune, a susține. adverb Da, de acord, bineînțeles, certamente, desigur, mai așa (popular și fam.), sigur, negreșit, nu-i vorbă, nici vorbă, neîndoios, fără îndoială, (da) cum (să, de) nu, apoi cum, păi cum (popular), de bună seamă, (în mod) cert, cu certitudine, cu siguranță, firește; pe cuvîntul meu (tău), pe onoarea mea. vezi adevăr, aforism, certitudine, consimțămînt. Definiție sursă: Dicționar analogic și de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru AFIRMAȚIE: AFIRMÁȚIE, afirmații, substantiv feminin Susținere (justă sau nu) exprimată cu tărie. Esteții formaliști americani afirmă că adevăratele opere de artă nu au și nu trebuie să aibă nici un conținut. Cu asemenea afirmații ei caută să ascundă, să camufleze caracterul extrem de reacționar al «operelor» de artă create de ei. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 342, 6/2. • (La plural ) Vorbe care exprimă o afirmare. – Pronunțat: -ți-e. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru AFIRMAȚIE: AFIRMÁȚIE substantiv feminin Declarație prin care se spune sau se susține că ceva este adevărat; vorbire prin care se spune, se afirmă ceva. ♦ (la plural ) Cuvinte care exprimă o afirmare. [Gen. -iei, variantă afirmațiune substantiv feminin / conform limba franceza affirmation, latina affirmatio]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru AFIRMAȚIE: AFIRMÁȚIE afirmatiei forme 1) Declarație prin care se spune sau se susține ceva. 2) la plural Spusele cuiva (care exprimă un adevăr). [G.-D. afirmației; silabe -ți-e] /<fr. affirmation, latina affirmatio,afirmatieonis Forme diferite ale cuvantului afirmatie: afirmatiei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru AFIRMAȚIE: AFIRMAȚIE substantiv cuvînt, declarație, mărturisire, relatare, spusă, vorbă, zisă, (livresc) aserțiune, propoziție, (astăzi rar) parolă, (învechit) voroavă, (figurat) gură. (Nu te lua după afirmatie lui.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru AFIRMAȚIE: AFIRMÁȚIE substantiv feminin 1. enunț prin care se afirmă ceva. 2. (logică) judecată în care se enunță existența unui anumit raport între subiect și predicat. (< limba franceza affirmation, latina affirmatio) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru AFIRMAȚIE: AFIRMÁȚIE, afirmații, substantiv feminin Declarație, susținere a unei păreri (exprimată cu tărie). ♦ (La plural ) Vorbe care exprimă o afirmare. – Din limba franceza affirmation, latina affirmatio. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru AFIRMAȚIE: AFIRMÁȚIE, afirmații, substantiv feminin Declarație, susținere a unei păreri (exprimată cu tărie). ♦ (La plural ) Vorbe care exprimă o afirmare. – Din limba franceza affirmation, latina affirmatio. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru AFIRMAȚIE: AFIRMÁȚIE, afirmații, substantiv feminin Susținere a unei păreri (exprimată cu tărie). ♦ (La plural ) Vorbe care exprimă o afirmare. – în franceză affirmation (neologism din limba latină affirmatio, -onis). Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru afirmație: afirmație substantiv feminin [Atestat: CĂLINESCU, E. O. I, 93 / V: (înv) afirmatieiune / Plural: afirmatieii / Etimologie: franceza affirmation, lat affirmatio] 1-9 Afirmare (1-9). 10 (Lpl) Cuvinte care exprimă o afirmare. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru afirmație: afirmáție substantiv feminin (silabe -ți-e), articulat afirmáția (silabe -ți-a), genitiv dativ articulat afirmáției; plural afirmáții, articulat afirmáțiile (silabe -ți-i-) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru afirmație: afirmáție (-ți-e) substantiv feminin, articulat afirmáția (-ți-a), genitiv dativ articulat afirmáției; plural afirmáții, articulat afirmáțiile (-ți-i-) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru afirmație: afirmați(un)e forme asigurare, întărire. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Afirmație: Afirmație ≠ negație Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'AFIRMATIE' AFÍRICAFIRMÁAfirmareafirmátAfirmațieAFIRMAȚIÚNEAfirmativafiroseálăafirosí |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Afirmație Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului afirmație dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii AFIRMÁȚIE afirmației forme 1 Declarație prin care se spune sau se susține ceva. Affirmation, latina affirmatio,afirmațieonis. Nu te lua după afirmație lui. Nu te lua după afirmație lui. I, 93 / V: înv afirmațieiune / Plural: afirmațieii / Etimologie: franceza affirmation, lat affirmatio] 1-9 Afirmare 1-9. |
GRAMATICA cuvântului Afirmație? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului afirmație. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Afirmație poate fi: substantiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE afirmaţie.? Vezi cuvântul afirmaţie. desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul afirmaţie.?[ a-fir-ma-ţi-e. ] Se pare că cuvântul afirmaţie. are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Afirmație |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: țucără adjectiv în sintagma fasole țucără?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul afirmație are forma: afirmáții
