 | as |
|
| Amîna [ a-mî-na ] VEZI SINONIME PENTRU amîna PE ESINONIME.COM definiția cuvântului amina în mai multe dicționareDefinițiile pentru amina din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru AMÎNA: AMÎNÁ, amî́n, verb I. tranzitiv 1. A hotărî să îndeplinească o acțiune mai tîrziu decît la verb reflexiv:emea stabilită, a prelungi termenul o dată fixat pentru săvîrșirea unei acțiuni. Procesul a fost amînat. • Lucrul amînat și prelungit e ca mort. CAMILAR, TEM. 219. De multe ori i-a venit flăcăului în cap să se însoare, dar... amîna din zi în zi, de joi pînă mai de-apoi această poznașă trebușoară. CREANGĂ, P. 141. • absolut Apoi dacă amîn, iar se mai întîmplă cine știe ce și nu mai pot pleca. SADOVEANU, P. M. 166. 2. (Cu privire la persoane) A purta cu vorba (de azi pe mîine). Tu s-o amîi cu zi cu zi Și spune-i cîte toate. Ea e bătrînă, n-are mult Să mai trăiască, poate. COȘBUC, P. I 78. Pe drum necontenit ceream apă, iar tata mă amîna cu momele, de la o fîntînă la alta. CREANGĂ, A. 15. Tot mă amînau, ba azi, ba mine; dihania de doctor zicea c-ar fi periculos. EMINESCU, N. 82. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru AMÎNA: AMÎNA verb 1. (Transilvania) a tămînda. (amina plecarea.) 2. (rar) a remite. (amina o tranzacție.) 3. a încetini, a întîrzia. (amina producerea unui fenomen.) 4. a lungi, a tărăgăna, a tergiversa, (livresc) a temporiza. (amina rezolvarea unei probleme.) 5. a aștepta, a îngădui, a păsui. (Îl amina cu plata datoriei.) 6. a păsui, a prelungi, (învechit și regional) a muta. (I-a amina scadența.) 7. a lăsa. (Să amina pe altădată.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru amînă: amînă adverb (a 4 și mînă). Vechĭ. În mînă: cu sabia amînă. Cu zilele amînă, expus morțiĭ. A scăpa cu capu amînă, a scăpa cu vĭață. Transilvania Om cu capu amînă, temerar, de o îndrăzneală nebună. De-amînă, din mînă; la îndemînă. Pe-amînă, în mînă. Moldova nord. Pe-amînile, cu mînile, pe întrecute, care maĭ de care: a apuca pe-amînile. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru amină: amínă substantiv feminin [Atestat: IONESCU-MUSCEL, filozofie 406 / Etimologie: franceza amine] (Chm) 1 Derivat organic al amoniacului obținut prin înlocuirea atomilor de hidrogen cu radicali carbonici, care se întrebuințează în industria coloranților și în cea farmaceutică. 2 (despre un coip, o substanță etc.; îc) Amino-acid Compus dintr-o amină și un radical acid. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru amină: *amínă forme, plural e. chimie Corp care rezultă din înlocuirea unuĭa saŭ tuturor atomilor de idrogen din amoniac saŭ idrat de amoniŭ pin radicaliĭ mono- saŭ polivalențĭ aĭ idrocarburilor. Aminele-s lichide la temperatura ordinară și foarte volatile. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru AMINĂ: AMÍNĂ aminae forme 1) Substanță cu proprietăți de amoniac (care este folosită în industria coloranților, a maselor plastice etc.). 2) Combustibil folosit la avioanele cu reacție. /<fr. amine Forme diferite ale cuvantului amina: aminae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru AMINĂ: AMÍNĂ substantiv feminin 1. Substanță cu proprietățile amoniacului, care face parte dintr-un grup de baze azotate. 2. Combustibil folosit la avioanele reactoare. [< limba franceza amine]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru AMINĂ: AMÍNĂ substantiv feminin compus organic din amoniac, prin substituirea atomilor de hidrogen cu radicali organici. (< limba franceza amine) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru AMINĂ: AMÍNĂ, amine, substantiv feminin Derivat al amoniacului, în care atomii de hidrogen sînt înlocuiți cu radicali organici. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Glosar de termeni aviatici dă următoarea definitie pentru AMINĂ: AMINĂ compus organic, derivat al amoniacului, folosit drept combustibil la avioanele reactoare. Definiție sursă: Glosar de termeni aviatici |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru AMINĂ: AMÍNĂ, amine, substantiv feminin Compus organic derivat al amoniacului. – Din limba franceza amine. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru AMINĂ: AMÍNĂ, amine, substantiv feminin Compus organic derivat al amoniacului. – Din limba franceza amine. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru AMINĂ: AMÍNĂ, amine, substantiv feminin Compus organic derivat al amoniacului. – în franceză amine. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru amină: amínă substantiv feminin, genitiv dativ articulat amínei; plural amíne Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru amină: amínă substantiv feminin, genitiv dativ articulat amínei; plural amíne Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'AMINA' AMILOSFÉRĂamilózăamimíeAMÍNamínăAMÎNÁRamináreamînatAMÎNDÓI |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL amină Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului amină dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Amină plecarea. Amină o tranzacție. Amină producerea unui fenomen. Amină rezolvarea unei probleme. Îl amină cu plata datoriei. I-a amină scadența. Să amină pe altădată. AMÍNĂ aminăe forme 1 Substanță cu proprietăți de amoniac care este folosită în industria coloranților, a maselor plastice etc. |
GRAMATICA cuvântului amină? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului amină. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul amină poate fi: substantiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE amîna? Vezi cuvântul amîna desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul amîna?[ a-mî-na ] Se pare că cuvântul amîna are trei silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Compus: broasca-apei?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul amină are forma: amíne
