eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție amor


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIMEANTONIME DIMINUTIVE PLURALGRAMATICĂSILABE
Amor [ a-mor ]
VEZI SINONIME PENTRU amor PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului amor în mai multe dicționare

Definițiile pentru amor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru AMÓR:
AMÓR, amoruri, substantiv neutru

1. Dragoste între persoane de sex diferit; iubire. S-a dus amorul, un amic Supus amîndurora, Deci cînturilor mele zic Adio tuturora. EMINESCU, O. I 185. Și-n toată natura, cuprinsă de dor Plutea o șoptire de dulce amor!... ALECSANDRI, forme I 126.
       • (Personificat) Scrie-o carte cu dreptate La puicuța-n ceea parte; Scrie-mi-o tu, dorule, Du-mi-o tu, amorule. ȘEZ. V

12.
♦ Persoană iubită; iubit. Soția profesorului meu de franceză era... primul meu amor secret, cu totul nevinovat. SADOVEANU, N. forme 176.

2. (Livresc) Afecțiune, atașament. O! farmec, dulce farmec a vieții călătoare, Profundă nostalgie de lin, albastru cer! Dor gingaș de lumină, amor de dulce soare, Voi mă răpiți cînd vine în țeară asprul ger!... ALECSANDRI, forme A. 110.
♦ Amor propriu = prețuire (uneori exagerată) a propriilor sale calități, îmbinată cu susceptibilitate față de părerea altora despre sine. Se cuvenea să găsesc o soluție pentru a-mi împăca profesorii și amorul propriu. SADOVEANU, N. forme 134.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

amor
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru amor:
amór [Atestat: GORJAN, H. II, 159 / V: (Mol; înv) -iu, (îvp) -mar, (im) -oare / A și: (înv) amor / Plural: amoruri sn, (rar) -i substantiv masculin / Etimologie: lat amor] 1 sn (Înv) Iubire adâncă (pentru Dumnezeu, pentru natură etc.). 2 sn (Îs) Amor-propriu Sentiment de prețuire pentru propria persoană, provenind din aprecierea (uneori exagerată) a propriilor calități. 3 sn (Îas) Ambiție. 4 sn Iubire (pasionată) între persoane de sex opus Si: dragoste. 5 substantiv masculin și neutru (despre ambele sexe) Obiect al iubirii Si: (pop) drag, drăguț, amant, ibovnic. 6 substantiv masculin (Mit) Zeul amorului, Eros. 7 sn (Bot) Arbust din familia Plumbaginaceelor, cu flori de culoare albastră, originar din Africa de Sud, care înflorește în mai-septembrie (Plumbago copensis) Si: Floarea amorului, amoraș (4).
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

amor
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru amor:
amór (amóruri), substantiv neutru

– Iubire. latina amor (în franceză amour, italiana amore), introdus de poezia lirică, la sfîrșitul secolul XVIII.

– derivat amorez (variantă amurez), substantiv masculin, care aparține terminologiei teatrale (în franceză amoureuse › amoreză, de la care s-a format m.), astăzi intrat și în limbajul popular (în teatru se spune încă prim amorez); amoreză (variantă amure(a)ză), substantiv feminin (iubită, țiitoare); amoreza, verb (a se îndrăgosti); amoros, adjectiv (plin de iubire); înamora, verb (a se îndrăgosti).
Forme diferite ale cuvantului amor: amóruri

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

AMÓR
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru AMÓR:
AMÓR, amoruri, substantiv neutru Iubire, dragoste.
♦ (concretizat) Iubit. 2 (Livresc) Atașament, afecțiune.
       • Amor propriu = prețuire (uneori exagerată) a propriilor sale calități, îmbinată cu susceptibilitatea față de părerea altora despre sine.

– It. amore (neologism din limba latină amor).

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

AMÓR
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru AMÓR:
AMÓR, amoruri, substantiv neutru Iubire, dragoste.
       • Amor propriu = prețuire (uneori exagerată) pentru propria persoană, sentiment al demnității provenit din conștiința propriei valori a cuiva.
♦ (concretizat) Iubit2 (2).

– Din latina amor, italiana amore.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

Amor
Mic dicționar mitologic greco-roman dă următoarea definitie pentru Amor:
Amor (sau Cupido), zeul dragostei, la romani. Era fiul zeiței Venus cu Mercur (Iupiter sau Mars). Era înfățișat ca un copil frumos, purtînd un arc și o tolbă plină cu săgeți. Corespundea în mitologia greacă zeului Eros ( vezi și Eros).
Definiție sursă: Mic dicționar mitologic greco-roman

AMÓR
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru AMÓR:
AMÓR, amoruri, substantiv neutru Iubire, dragoste.
       • Amor propriu = prețuire (uneori exagerată) pentru propria persoană, sentiment al demnității provenit din conștiința propriei valori a cuiva.
♦ (concretizat) Iubit2 (2).

– Din latina amor, italiana amore.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

AMÓR
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru AMÓR:
AMÓR substantiv neutru

1. ((livresc)) Iubire, dragoste.
♦ (concretizat) Iubit.

2. ((livresc)) Atașament, afecțiune.
       • Amor propriu = prețuire a propriilor calități; mândrie. [plural -ruri. / < latina amor, conform italiana amore].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

AMÓR
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru AMÓR:
AMÓR amoruri n. Sentiment de afecțiune față de o persoană de sex opus; iubire; dragoste.
       • amor propriu prețuire exagerată a propriilor calități; mândrie. /<lat. amor, italiana amore
Forme diferite ale cuvantului amor: amoruri

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

amor
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru amor:
*amór n., plural urĭ (latina ámor, amóris). Dragoste, ĭubire (între sexe). Amor de patrie, patriotizm; amor propriŭ, amor de sine. S. m. Zeu ĭubiriĭ la Romanĭ.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

AMOR
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru AMOR:
AMOR s.

1. dragoste, iubire, (învechit și regional) iboste, (învechit) libov. (amor lui pentru ea.)

2. (concret) dragoste, iubire, iubit, (Olt.) iub. (Tu ești amor meu.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

AMÓR
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru AMÓR:
AMÓR substantiv neutru iubire, dragoste.
amor propriu = atașament de prețuire exagerată a propriilor calități. (< latina amor)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

amor
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru amor:
amor n. sentiment de vie afecțiune: dragoste, iubire; amor propriu, iubire exagerată de sine însuș.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

AMÓR
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru AMÓR:
AMÓR, amoruri, substantiv neutru amor

2. (Livresc) Atașament, afecțiune.

– It. amore. (neologism din limba latină amor)

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

Amor
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru Amor:
Amor n. mitologie zeul iubirii, fiul Venerii.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

amor
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru amor:
amór substantiv neutru, plural amóruri
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

amor
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru amor:
amór substantiv neutru, plural amóruri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

AMOR
Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru AMOR:
AMOR vezi Cupidon.
Definiție sursă: Dicționar enciclopedic

Amor
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Amor:
Amor ≠ ură
Definiție sursă: Dicționar de antonime

Amor
Dicționarul religios dă următoarea definitie pentru Amor:
Amor vezi Eros.
Definiție sursă: Dicționar religios


CUVINTE APROPIATE DE 'AMOR'
amonolízăamóntAMÓNTEAMONTILLÁDOAMÓRamór-própriuAmoralamoralísmamoralíst

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Amor
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului amor dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
II, 159 / V: Mol; înv -iu, îvp -mar, im -oare / A și: înv amor / Plural: amoruri sn, rar -i substantiv masculin / Etimologie: lat amor] 1 sn Înv Iubire adâncă pentru Dumnezeu, pentru natură etc.
AMÓR amoruri n.
       • amor propriu prețuire exagerată a propriilor calități; mândrie.
Amor lui pentru ea.
Tu ești amor meu.
AMÓR, amoruri, substantiv neutru amor 2.

GRAMATICA cuvântului Amor?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului amor.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Amor poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul Amor sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv masculin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul amor are forma: amóruri
VEZI PLURALUL pentru Amor la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE amor?
Vezi cuvântul amor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul amor?
[ a-mor ]
Se pare că cuvântul amor are două silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL Amor
Inţelegi mai uşor cuvântul amor dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
♦ Amor propriu = prețuire uneori exagerată a propriilor sale calități, îmbinată cu susceptibilitate față de părerea altora despre sine
Amor propriu = prețuire uneori exagerată a propriilor sale calități, îmbinată cu susceptibilitatea față de părerea altora despre sine
Amor propriu = prețuire uneori exagerată pentru propria persoană, sentiment al demnității provenit din conștiința propriei valori a cuiva
Amor propriu = prețuire uneori exagerată pentru propria persoană, sentiment al demnității provenit din conștiința propriei valori a cuiva
Amor propriu = prețuire a propriilor calități; mândrie
♦ amor propriu = atașament de prețuire exagerată a propriilor calități

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Amor

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: ♦ expresia: familial a face caragațe?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
prima foaie a unei cărți, înaintea paginii de titlu
prima ediție a operei unui scriitor clasic
a face glume pe socoteala cuiva; a umbla cu păcăleli
nesfârșit, infinit; imens
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app