 | as |
|
| Argument [ ar-gu-ment ] VEZI SINONIME PENTRU argument PE ESINONIME.COM definiția cuvântului argument în mai multe dicționareDefinițiile pentru argument din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru ARGUMENT: ARGUMÉNT (< limba franceza , latina) substantiv neutru 1. Raționament sau, prin generalizare, orice probă menită să dovedească sau să respingă ceva. 2. (matematică) Variabilă independentă a unei funcții. ♦ Unghiul dintre semiaxa reală și dreapta care unește originea cu afixul unui număr complex, măsurat în sens trigonometric direct. 3. (FILOZ., logică) Denumire pentru unele raționamente concrete din istoria logicii și filozofiei, care prezintă un interes special: argument ontologic, introdus de Anselm pentru a demonstra existența lui Dumnezeu, preluat apoi de Decartes; argument îndoielii, formulat de către Decartes, în vederea așezării cunoașterii pe baze sigure; argument bastonului, încercare de a sili prin forța pe cineva să accepte o idee; argument la persoană, argumentare falsă prin referirea la calitățile persoanei, fără legătură logică cu ideea în discuție; argument relativ la ignoranță, bazat pe ignoranța interlocutorului; argument relativ la milă, în care se face apel la sentimente în favoarea cuiva; argument majorității (caz particular), cînd cineva se referă la acordul majorității. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ARGUMENT: ARGUMÉNT substantiv neutru 1. dovadă (propoziție, raționament) pe care se întemeiază o demonstrație; probă. 2. (matematică) element din domeniul de definiție al unei funcții; variabilă independentă. 3. rezumat al unei piese de teatru, al unei opere literare etc. 4. dată folosită drept cheie în cursul unei sortări, unei căutări într-un fișier. (< limba franceza argument, latina argumentum) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru argument: argumént sn [Atestat: CANTEMIR, I. I. I, 9 / Plural: argumente, (înv) argumenturi / Etimologie: franceza argument, lat argumentum] 1 Raționament (sau dovadă) ce sprijină o afirmație Si: (înv) cuvânt. 2 (Îvr; ltm sau frm) Expunere pe scurt a conținutului reprezentației artistice care urmează să se joace. 3 (Mat) Variabilă independentă a unei funcții. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ARGUMENT: ARGUMENT s. 1. considerent, raționament, (învechit) rezon. (I-a convins cu argumente logice.) 2. motiv, motivare, motivație. (Cel mai bun argument adus în sprijinul opțiunii sale.) 3. dovadă, motiv, temei. (Are argumente să fie optimist.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ARGUMENT: ARGUMÉNT, argumente, substantiv neutru Dovadă adusă în sprijinul unui punct de vedere; probă. Argumentele lui se bazează pe lucruri disparate; paseri, vînt, lună; cu toate acestea sînt argumente. SADOVEANU, Z. C. 20. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ARGUMENT: ARGUMÉNT argumente n. 1) Raționament folosit pentru a susține sau a respinge o afirmație. argument concludent. argumente pro și contra. 2) matematică Variabilă independentă a unei funcții. /<lat. argumentum, limba franceza argument Forme diferite ale cuvantului argument: argumente Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ARGUMENT: ARGUMÉNT substantiv neutru 1. Dovadă (propoziție, raționament) pe care se întemeiază o demonstrație; probă. 2. (matematică) Variabilă independentă a unei funcții. [< limba franceza argument, latina argumentum]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ARGUMENT: ARGUMÉNT, argumente, substantiv neutru 1. Raționament, dovadă adusă în sprijinul unei afirmații. 2. (matematică) Variabila independentă a unei funcții. – Din limba franceza argument, latina argumentum. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ARGUMENT: ARGUMÉNT, argumente, substantiv neutru 1. Raționament, dovadă adusă în sprijinul unei afirmații. 2. (matematică) Variabila independentă a unei funcții. – Din limba franceza argument, latina argumentum. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ARGUMENT: ARGUMÉNT, argumente, substantiv neutru 1. Dovadă adusă pentru a demonstra ceva; probă. 2. (matematică) Variabila independentă a unei funcțiuni. – în franceză argument (neologism din limba latină argumentum). Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru argument: *argumént n., plural e (latina argumentum). Raționament din care tragĭ o concluziune. Probă, dovadă. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru argument: argument n. probă prin raționament. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru argument: argumént substantiv neutru, plural arguménte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru argument: argumént substantiv neutru, plural arguménte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'ARGUMENT' ARGOTIZÁREargóuargovánArgoviaARGUMÉNTARGUMENTÁargumentábilargumentabilitáteARGUMENTÁRE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL argument Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului argument dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii I, 9 / Plural: argumente, înv argumenturi / Etimologie: franceza argument, lat argumentum] 1 Raționament sau dovadă ce sprijină o afirmație Si: înv cuvânt. I-a convins cu argumente logice. Cel mai bun argument adus în sprijinul opțiunii sale. Are argumente să fie optimist. I-a convins cu argumente logice. Cel mai bun argument adus în sprijinul opțiunii sale. ARGUMÉNT argumente n. Argument concludent. Argumente pro și contra. |
GRAMATICA cuvântului argument? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului argument. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul argument poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE argument? Vezi cuvântul argument desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul argument?[ ar-gu-ment ] Se pare că cuvântul argument are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL argument |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Pieritor de foame?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul argument are forma: arguménte
