eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție argumenta


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Argumenta [ ar-gu-men-ta ]
VEZI SINONIME PENTRU argumenta PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului argumenta în mai multe dicționare

Definițiile pentru argumenta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a argumenta
Verbul: a argumenta (forma la infinitiv)
A argumenta conjugat la timpul prezent:
  • eu argumentez
  • tu argumentezi
  • el ea argumentează
  • noi argumentăm
  • voi argumentați
  • ei ele argumentează
VEZI VERBUL a argumenta CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ARGUMENTA:
ARGUMENTÁ, argumentez, verb

I. Intranz A aduce argumente într-o demonstrație oarecare; a dovedi, a întări, a susține ceva prin argumente. A argumentat în mod convingător.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

ARGUMENTA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ARGUMENTA:
ARGUMENTÁ, argumentez, verb

I. tranzitiv A susține, a întări, a dovedi, a demonstra ceva cu argumente.

– Din limba franceza argumenter, latina argumentari.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

ARGUMENTA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ARGUMENTA:
ARGUMENTÁ, argumentez, verb

I. tranzitiv A susține, a întări, a dovedi, a demonstra ceva cu argumente.

– Din limba franceza argumenter, latina argumentari.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ARGUMENTA
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ARGUMENTA:
ARGUMENTÁ, argumentez, verb

I. tranzitiv A susține, a întări, a dovedi ceva cu argumente.

– în franceză argumenter (neologism din limba latină argumentare).

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

argumenta
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru argumenta:
argumenta verb tranzitiv: [Atestat: MAIORESCU, L. 11 / prezentul indicativ: argumentatéz / Etimologie: franceza argumenter] A aduce argumente (1) Si: (înv) argumentirui.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

ARGUMENTA
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ARGUMENTA:
ARGUMENTÁ verb

I. intr. A dovedi, a demonstra, a întări prin argumente. [conform limba franceza argumenter, latina argumentari].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

ARGUMENTA
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ARGUMENTA:
ARGUMENTÁ verb trecut a aduce dovezi, a demonstra, a întări cu argumente. (< limba franceza argumenter, latina argumentari)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

ARGUMENTA
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ARGUMENTA:
ARGUMENTA verb a demonstra, a dovedi, a întări, a proba, a susține. (Și-a argumenta temeinic ideile.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

argumenta
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru argumenta:
argumentá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu argumentéz, persoana a treia singular: el / ea și plural argumenteáză
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

argumenta
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru argumenta:
argumentá (a argumenta) verb, indicativ prezent 3 argumenteáză
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'ARGUMENTA'
argóuargovánArgoviaARGUMÉNTARGUMENTÁargumentábilargumentabilitáteARGUMENTÁREargumentát

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ARGUMENTA
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului argumenta dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
11 / prezentul indicativ: argumentatéz / Etimologie: franceza argumenter] A aduce argumente 1 Si: înv argumentirui.
Și-a argumenta temeinic ideile.
Argumentá a argumenta verb, indicativ prezent 3 argumenteáză.

GRAMATICA cuvântului ARGUMENTA?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului argumenta.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ARGUMENTA poate fi: verb,
  • group icon La plural verbul argumenta se conjugă: ei ele argumenteáză

CUM DESPART ÎN SILABE argumenta?
Vezi cuvântul argumenta desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul argumenta?
[ ar-gu-men-ta ]
Se pare că cuvântul argumenta are patru silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ARGUMENTA

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A face pluta?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
necroză a unei porțiuni de țesut cerebral, din cauza întreruperii locale a circulației sangvine în urma unei tromboze sau a unei embolii
mașină-unealtă de prelucrare a pieselor prin rectificare
a înota plutind orizontal pe spate
pe rând, succesiv, neîntrerupt, necontenit
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app