 | as |
|
| Armonic [ ar-mo-nic ] VEZI SINONIME PENTRU armonic PE ESINONIME.COM definiția cuvântului armonic în mai multe dicționareDefinițiile pentru armonic din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ARMÓNIC: ARMÓNIC, -Ă adjectiv bazat pe principiile armoniei; armonios. ♦ sunete če (și substantiv feminin) = sunete de diferite înălțimi, a căror frecvență reprezintă un multiplu întreg al unei frecvențe fundamentale; oscilație armonică = oscilație a unei mărimi care variază periodic după anumite legi; (matematică) diviziune armonică = ansamblu de patru puncte coliniare, din care două împart segmentul celorlalte două în același raport. (< limba franceza harmonique, latina harmonicus, greacă harmonikos) Forme diferite ale cuvantului armonic: armonic-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ARMÓNIC: ARMÓNIC, -Ă, armonici, -e, adjectiv Bazat pe principiile armoniei; plin de armonie, armonios. vezi simetric, proporțional. În suverana nepăsare a somnului, liniile erau de o frumusețe de sine stătătoare, trăgîndu-și valoarea din îmbinarea armonică a curbelor. despre ZAMFIRESCU, R. 171. ♦ (Substantivat, forme plural ) Sunete care însoțesc sunetul fundamental și a căror frecvență este un multiplu al frecvenței sunetului fundamental. Forme diferite ale cuvantului armonic: armonic-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru armonic: armónic, armonică [Atestat: MAIORESCU, despre I, 182 / S: (înv) h- / Plural: armonicici, -ice / Etimologie: franceza harmonique, lat harmonicus, gr ἀρμονιϰός] 1 a Bazat pe principiile armoniei1. 2-3 sf, a (Fiz; șîs Sunet armonic) Vibrație care însoțește vibrația fundamentală de același tip și care are o frecvență egală cu un multiplu întreg al frecvenței vibrației fundamentale. 4 a Care sună plăcut. 5 av Cu armonie. Forme diferite ale cuvantului armonic: armonică Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ARMÓNIC: ARMÓNIC, -Ă, armonici, -ce, adjectiv, substantiv feminin 1. Adj. Bazat pe principiile armoniei1. 2. S. forme (fizică) Vibrație care însoțește vibrația fundamentală de același tip și care se produce cu o frecvență egală cu un multiplu întreg al frecvenței vibrației fundamentale. – Din limba franceza harmonique, latina harmonicus. Forme diferite ale cuvantului armonic: armonic-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ARMÓNIC: ARMÓNIC, -Ă, armonici, -ce, adjectiv, substantiv feminin 1. Adj. Bazat pe principiile armoniei1. 2. S. forme (fizică) Vibrație care însoțește vibrația fundamentală de același tip și care se produce cu o frecvență egală cu un multiplu întreg al frecvenței vibrației fundamentale. – Din limba franceza harmonique, latina harmonicus. Forme diferite ale cuvantului armonic: armonic-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ARMÓNIC: ARMÓNIC, -Ă adjectiv Armonios. // substantiv femininpl. Sunete accesorii a căror frecvență reprezintă un multiplu al numărului de vibrații pe secundă ale sunetului fundamental. [conform italiana armonico, limba franceza harmonique, latina harmonicus]. Forme diferite ale cuvantului armonic: armonic-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ARMÓNIC: ARMÓNIC, -Ă, armonici, -e, adjectiv Bazat pe principiile armoniei; armonios. ♦ (Substantivat, forme plural ) Sunete care însoțesc sunetul fundamental, dându-i un anumit timbru. – în franceză harmonique (neologism din limba latină harmonicus). Forme diferite ale cuvantului armonic: armonic-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru armonic: armonic a. 1. ce ține de armonie; 2. figurat unde toate părțile concură la acelaș scop sau efect: un tot armonic. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru ARMÓNIC: ARMÓNIC, -Ă adjectiv (conform italiana armonico, limba franceza harmonique, latina harmonicus): în sintagma disimilație armonică (vezi). Forme diferite ale cuvantului armonic: armonic-Ă Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ARMÓNIC: ARMÓNIC armoniccă (armonicci, armonicce) Care ține de armonie; propriu armoniei. /<fr. harmonique, latina harmonicus Forme diferite ale cuvantului armonic: armoniccă armonicci armonicce Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru armonic: *armónic, -ă adjectiv (vgr. armonikós). muzică Plin de armonie: sunete armonice. adverb În mod armonic. Forme diferite ale cuvantului armonic: armonic-ă arăpíme Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru armonic: armónic adjectiv masculin, plural armónici; forme singular armónică; plural armónice Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ARMONIC: ARMONIC adjectiv (matematică, fizică) sinusoidal. (Mărime periodică armonic.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru armonic: armónic adjectiv masculin, plural armónici; forme armónică, plural armónice Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'ARMONIC' ARMOARÍIarmoniáarmonia sferelorarmoniábilARMÓNICARMÓNICĂARMONÍEARMONIÓSarmoniruí |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL armonic Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului armonic dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Armónic, armonică [Atestat: MAIORESCU, despre I, 182 / S: înv h- / Plural: armonicici, -ice / Etimologie: franceza harmonique, lat harmonicus, gr ἀρμονιϰός] 1 a Bazat pe principiile armoniei1. 2-3 sf, a Fiz; șîs Sunet armonic Vibrație care însoțește vibrația fundamentală de același tip și care are o frecvență egală cu un multiplu întreg al frecvenței vibrației fundamentale. ARMÓNIC armoniccă armonicci, armonicce Care ține de armonie; propriu armoniei. Mărime periodică armonic. Mărime periodică armonic. |
GRAMATICA cuvântului armonic? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului armonic. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul armonic poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE armonic? Vezi cuvântul armonic desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul armonic?[ ar-mo-nic ] Se pare că cuvântul armonic are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL armonic Inţelegi mai uşor cuvântul armonic dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe♦ sunete če și substantiv feminin = sunete de diferite înălțimi, a căror frecvență reprezintă un multiplu întreg al unei frecvențe fundamentale; oscilație armonică = oscilație a unei mărimi care variază periodic după anumite legi; matematică diviziune armonică = ansamblu de patru puncte coliniare, din care două împart segmentul celorlalte două în același raport |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL armonic |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: ♦ cap de bour?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
