 | as |
|
| Aruncare. [ a-run-ca-re. ] VEZI SINONIME PENTRU aruncare. PE ESINONIME.COM definiția cuvântului aruncare în mai multe dicționareDefinițiile pentru aruncare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru aruncare.: aruncáre. substantiv feminin [Atestat: ȘINCAI, HR. III, 7/14 / Plural: aruncare.cări / Etimologie: arunca] 1 Probă atletică de azvârlire a discului, suliței, greutății etc. 2 (Înv) Îndepărtare a unui rău de la cineva. 3 (Pfm; îs) -a vinei asupra cuiva Învinovățire 4 (Pfm; îs) -a morții în țigani Învinovățire pe nedrept. 5 (Înv) Împovărare abuzivă cu impozite. 6 (Înv; îs) -a pizmei Pizmuire. 7 (Înv; îs) -a urgiei Urgisire. 8 (Înv; îs) -a scârbei Scârbire (1). 9 (Înv; îs) -a năpastei Năpăstuire. 10 (Înv; îs) -a grijii spre cineva Destăinuire a grijilor. 11 (Înv; îs) -a nădejdii Nădăjduire. 12 Îndepărtare de la sine a unui lucru nefolositor, fără valoare. 13 Trimitere rapidă și la distanță a unui obiect Si: azvârlire. 14 (Prt) Dare deoparte. 15 (Pfm) Risipire de bunuri, bani etc. 16 (Fam; îs) aruncare.pe ușă afară Gonire. 17 Izgonire. 18 Lansare în apă a năvodului, a undiței. 19 (Îs) -a ancorei Ancorare. 20 Semănat1. 21 (Înv; îs) Tragere la sorți. 22 (Pfm; îs) -a bobilor Ghicire în bobi. 23 Emanare de mirosuri, gaze, fum, vapori etc. 24 (Îs) aruncare. de lumină Luminare. 25 (Îs) – a umbrei Umbrire. 26 (Înv) Rodire. 27 (Îs) -a ochilor (sau a privirii) la (ori... pe, prin, spre, peste etc.) ceva Privire rapidă. 28-29 (Îas) Cercetare (sumară). 30 Dispariție a unui obiect pus unde nu se vede. 31 Dare prin aer a ceva. 32 (Îs) – În închisoare Băgare la închisoare (pe nedrept). 33 (Îs) – pe drumuri (sau pradă mizeriei ori foamei) a cuiva Lipsire a cuiva de cele necesare traiului. 34 (Îas) Dare afară din serviciu. 35 (Îs) -a banilor pe fereastră Cheltuială fără socoteală. 36 (Îs) -a unei vorbe Aluzie. 37 (Îs) aruncare. de vorbe Vorbire pompoasă și fără conținut. 38 (Pfm; îs) aruncare. de sare (sau praf) în ochii cuiva încercare de a ascunde realitatea. 39 (Pop; îs) aruncare. (ca buhaiul) a țărânei după (ori în) cap (ori pe) spinare Păgubire prin fapte necugetate, făcute la mânie. 40 (Fam; îs) aruncare. a cuiva în spinarea altcuiva Încercare de descotorosire a cuiva prin dare în răspunderea altcuiva. 41 Dare cu ceva în cineva. 42 (Înv; îs) aruncare. cu funia Măsurare în lungime. 43 (Pfm) Azvârlire. 44 (Pop) Clătinare nervoasă a capului sau a mâinilor Si: (pop) bănănăire. 45 (Pop) Lovire cu piciorul de la un animal. 46 (Pop; îs) aruncare. din ochi{șori) Tragere de ocheade. 47 (îvp) Tragere cu un proiectil. 48 (Îs) aruncare. a ceva în aer Distrugere cu explozibil. 49 Repezire asupra cuiva. 50 (Îs) aruncare. pe cal încălecare dintr-o săritură. 51 (Fig) Avântare. 52 (Fig) Consacrare. 53 Vărsare de ape. 54 (Pop) îmbolnăvire bruscă a cuiva. 55 (Pfm; îs) aruncare. în (sau de) partea cuiva Asemănare cu cineva din familie. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ARUNCARE: ARUNCARE s. 1. azvîrlire, lepădare, zvîrlire. (aruncare unei sticle sparte.) 2. azvîrlire, proiectare, propulsare, propulsie, zvîrlire. (aruncare unui obiect în spațiu.) 3. azvîrlire, lansare, tragere. (aruncare unei săgeți.) 4. azvîrlire, doborîre, trîntire. (aruncare călărețului din șa.) 5. azvîrlire, cheltuire, irosire, risipire, zvîrlire, (regional) părăduire, (figurat) păpare, tocare, tocat. (aruncare banilor pe fleacuri.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ARUNCARE: ARUNCÁRE, aruncări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) arunca. Nici pietre, nici praștii într-aceea Nu s-odihnesc și nici alte aruncări. COȘBUC, AE. 40. ♦ Probă atletică de azvîrlire a discului, a suliței, a greutății etc. Aruncarea ciocanului. Aruncare cu discul. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ARUNCARE: ARUNCÁRE, aruncări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) arunca; aruncătură. ♦ Probă atletică de azvârlire a discului, suliței, greutății etc. ♦ Procedeu tehnic de azvârlire a mingii în jocurile sportive (baschet, fotbal etc.). – vezi arunca. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ARUNCARE: ARUNCÁRE aruncareări forme 1) vezi A ARUNCA și A SE ARUNCA. 2) Probă de atletism care constă în azvârlirea la distanță a discului, suliței, greutății etc. 3) Procedeu tehnic de azvârlire a mingii la baschet, handbal etc. /v. a (se) arunca Forme diferite ale cuvantului aruncare: aruncareări Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ARUNCARE: ARUNCÁRE, aruncări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) arunca; aruncătură. ♦ Probă atletică de azvârlire a discului, suliței, greutății etc. – vezi arunca. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ARUNCARE: ARUNCÁRE, aruncări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) arunca. ♦ Probă atletică de azvârlire a discului, suliței, greutății etc. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru aruncare: aruncáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat aruncării; plural aruncări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru aruncare: aruncáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat aruncắrii; plural aruncắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'ARUNCARE' arumấnARUNACHAL PRADESHarúncARUNCÁARUNCÁREARUNCÁTARUNCĂTÓRARUNCĂTÚRĂaruncăturí |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL aruncare Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului aruncare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii III, 7/14 / Plural: aruncarecări / Etimologie: arunca] 1 Probă atletică de azvârlire a discului, suliței, greutății etc. 16 Fam; îs aruncarepe ușă afară Gonire. 24 Îs aruncare de lumină Luminare. 37 Îs aruncare de vorbe Vorbire pompoasă și fără conținut. 38 Pfm; îs aruncare de sare sau praf în ochii cuiva încercare de a ascunde realitatea. 39 Pop; îs aruncare ca buhaiul a țărânei după ori în cap ori pe spinare Păgubire prin fapte necugetate, făcute la mânie. 40 Fam; îs aruncare a cuiva în spinarea altcuiva Încercare de descotorosire a cuiva prin dare în răspunderea altcuiva. 42 Înv; îs aruncare cu funia Măsurare în lungime. 46 Pop; îs aruncare din ochi{șori Tragere de ocheade. 48 Îs aruncare a ceva în aer Distrugere cu explozibil. 50 Îs aruncare pe cal încălecare dintr-o săritură. 55 Pfm; îs aruncare în sau de partea cuiva Asemănare cu cineva din familie. Aruncare unei sticle sparte. Aruncare unui obiect în spațiu. Aruncare unei săgeți. Aruncare călărețului din șa. Aruncare banilor pe fleacuri. ARUNCÁRE aruncareări forme 1 vezi A ARUNCA și A SE ARUNCA. Aruncare unei sticle sparte. Aruncare unei săgeți. |
GRAMATICA cuvântului aruncare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului aruncare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul aruncare poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE aruncare.? Vezi cuvântul aruncare. desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul aruncare.?[ a-run-ca-re. ] Se pare că cuvântul aruncare. are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL aruncare |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Pisică siameză?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul aruncare are forma: aruncări
