eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție aruncator


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME DIMINUTIVE PLURALGRAMATICĂSILABE
Aruncător [ a-run-că-tor ]
VEZI SINONIME PENTRU aruncător PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului aruncator în mai multe dicționare

Definițiile pentru aruncator din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ARUNCĂTÓR:
ARUNCĂTÓR, -OÁRE, aruncători, -oare, substantiv masculin și forme, substantiv neutru, adjectiv

1. S. m. și forme, adjectiv (Atlet) specializat în aruncarea discului, suliței, greutății etc.

2. substantiv neutru Armă de foc cu țeava neghintuită, cu pereți subțiri, ușor transportabilă, cu care se aruncă mine; brand.
       • Aruncător de flăcări = armă care servește la aruncarea unui lichid inflamabil (care ia foc în aer) asupra obiectivelor inamice mai apropiate.

3. substantiv neutru (În sintagma) Aruncător de spumă = dispozitiv de stingere a incendiilor care produce dioxid de carbon încorporat într-o masă spumoasă.- Arunca + sufix -ător.
Forme diferite ale cuvantului aruncator: -oÁre

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)



aruncător
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru aruncător:
aruncător, aruncatoroare [Atestat: ANON. CAR. / Plural: aruncatori, aruncatoroare / Etimologie: arunca + -(ă)tor] 1 a Care aruncă (15). 2 substantiv masculin și feminin Țintaș. 3 substantiv masculin și feminin (Înv; îs) aruncator de vorbe Flecar. 4 sn (Înv) Proiector. 5 sn (Îs) aruncator de flăcări Armă care aruncă lichid inflamabil. 6 sn (Spc) Dispozitiv, în cutia închizătorului armei de foc, care aruncă (15) tuburile cartușelor trase. 7 sn (Șîs aruncator de mine) Brand. 8 sn Aparat. 9 sn (Înv; îs) aruncator de apă Havuz. 10 substantiv masculin și feminin Atlet specializat în probele de aruncare a discului, a suliței, a greutății etc.
Forme diferite ale cuvantului aruncator: aruncatoroare

Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

ARUNCĂTÓR
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ARUNCĂTÓR:
ARUNCĂTÓR, -OÁRE, aruncători, -oare, substantiv

1. S. m. și forme Atlet specializat în aruncarea discului, suliței, greutății etc.

2. substantiv neutru Armă de foc cu țeava neghintuită, cu pereți subțiri, ușor transportabilă, cu care se aruncă mine; brand.
       • Aruncător de flăcări = armă care servește la aruncarea unui lichid inflamabil (care ia foc în aer) asupra obiectivelor inamice mai apropiate.

– Arunca + sufix -ător.
Forme diferite ale cuvantului aruncator: -oÁre

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

ARUNCĂTÓR
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ARUNCĂTÓR:
ARUNCĂTÓR1, aruncătoare, substantiv neutru Gură de foc neghintuită și cu pereții subțiri, ușor transportabilă, care aruncă proiectile explozive sau speciale sub unghiuri de tragere de peste 45°. Aruncător de flăcări = armă care servește la aruncarea unui lichid inflamabil aprins asupra obiectivelor inamice apropiate. Pămîntul fusese mușcat de schijă, ars cu aruncătoarele de flăcări. CAMILAR, N. I 303.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



ARUNCĂTÓR
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ARUNCĂTÓR:
ARUNCĂTÓR1, aruncătoare, substantiv neutru Gură de foc neghintuită și cu pereți subțiri, ușor transportabilă, care aruncă proiectile sub unghiuri de tragere de peste 45°.
       • Aruncător de flăcări = armă care servește la aruncarea unui lichid inflamabil aprins asupra obiectivelor inamice apropiate.

– Din arunca + sufix -(ă)tor.

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

ARUNCĂTÓR
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ARUNCĂTÓR:
ARUNCĂTÓR2, -OÁRE, aruncători, -oare, substantiv masculin și forme Atlet specializat în aruncarea suliței, discului, greutății, ciocanului sau grenadei. [La Festival] mă voi întîlni din nou cu doi dintre cei mai buni aruncători de ciocan din lume. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2731.
Forme diferite ale cuvantului aruncator: -oÁre

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

ARUNCĂTÓR
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ARUNCĂTÓR:
ARUNCĂTÓR2 aruncatoroáre n. Armă cu ajutorul căreia se lansează proiecte, mine etc. la distanțe mari.
       • aruncator de flăcări armă cu care se proiectează un jet de flăcări la o anumită distanță. /a arunca + sufix aruncatorător
Forme diferite ale cuvantului aruncator: oáre

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

ARUNCĂTÓR
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ARUNCĂTÓR:
ARUNCĂTÓR2, -OÁRE, aruncători, -oare, substantiv masculin și forme Atlet specializat în aruncarea discului, suliței, greutății etc.

– Din arunca + sufix -(ă)tor.
Forme diferite ale cuvantului aruncator: -oÁre

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

ARUNCĂTÓR
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ARUNCĂTÓR:
ARUNCĂTÓR1 aruncatori m. Sportiv specializat în probele de aruncare (a discului, suliței, greutății etc.). /a arunca + sufix aruncatorător
Forme diferite ale cuvantului aruncator: aruncatori

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

aruncător
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru aruncător:
aruncătór adjectiv masculin, (persoană) substantiv masculin, plural aruncătóri; forme singular și plural aruncătoáre
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

aruncător
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru aruncător:
aruncătór1 adjectiv masculin, substantiv masculin, plural aruncătóri; adjectiv feminin, substantiv feminin singular și plural aruncătoáre
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

aruncător
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru aruncător:
aruncătór (armă) substantiv neutru, plural aruncătoáre
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

aruncător
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru aruncător:
aruncătór2 (armă) substantiv neutru, plural aruncătoáre
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

aruncător
Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru aruncător:
aruncător, aruncători, substantiv masculin ochi
Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române

aruncător
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru aruncător:
aruncător m. care (se) aruncă.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

aruncător
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru aruncător:
aruncător substantiv verbal BRAND.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'ARUNCATOR'
arúncARUNCÁARUNCÁREARUNCÁTARUNCĂTÓRARUNCĂTÚRĂaruncăturíaruncăturítaruncúna

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL aruncător
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului aruncător dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Aruncător, aruncătoroare [Atestat: ANON.
/ Plural: aruncători, aruncătoroare / Etimologie: arunca + -ător] 1 a Care aruncă 15.
3 substantiv masculin și feminin Înv; îs aruncător de vorbe Flecar.
5 sn Îs aruncător de flăcări Armă care aruncă lichid inflamabil.
7 sn Șîs aruncător de mine Brand.
9 sn Înv; îs aruncător de apă Havuz.
ARUNCĂTÓR2 aruncătoroáre n.
       • aruncător de flăcări armă cu care se proiectează un jet de flăcări la o anumită distanță.
/a arunca + sufix aruncătorător.
ARUNCĂTÓR1 aruncători m.
/a arunca + sufix aruncătorător.



GRAMATICA cuvântului aruncător?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului aruncător.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul aruncător poate fi: substantiv, adjectiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul aruncător sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv masculin, substantiv neutru, adjectiv feminin, adjectiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul aruncător are forma: aruncătóri
VEZI PLURALUL pentru aruncător la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE aruncător?
Vezi cuvântul aruncător desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul aruncător?
[ a-run-că-tor ]
Se pare că cuvântul aruncător are patru silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL aruncător
Inţelegi mai uşor cuvântul aruncător dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Aruncător de flăcări = armă care servește la aruncarea unui lichid inflamabil care ia foc în aer asupra obiectivelor inamice mai apropiate
Substantiv neutru În sintagma Aruncător de spumă = dispozitiv de stingere a incendiilor care produce dioxid de carbon încorporat într-o masă spumoasă
Aruncător de flăcări = armă care servește la aruncarea unui lichid inflamabil care ia foc în aer asupra obiectivelor inamice mai apropiate
Aruncător de flăcări = armă care servește la aruncarea unui lichid inflamabil aprins asupra obiectivelor inamice apropiate
Aruncător de flăcări = armă care servește la aruncarea unui lichid inflamabil aprins asupra obiectivelor inamice apropiate



© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL aruncător

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Mazăre sălbatică?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
încunoștințare prealabilă și oficială făcută de un stat către alt stat cu privire la începerea războiului împotriva acestuia
alături; împreună
plantă erbacee agățătoare cu flori roșii, parfumate pisum elatius
a lăsa pe cineva nemâncat fiindcă a venit târziu la masă
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app