 | as |
|
| Ascultător [ as-cul-tă-tor ] VEZI SINONIME PENTRU ascultător PE ESINONIME.COM definiția cuvântului ascultator în mai multe dicționareDefinițiile pentru ascultator din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ASCULTĂTÓR: ASCULTĂTÓR, -OÁRE, ascultători, -oare, adjectiv Care se supune unui îndemn, unui sfat, unui ordin; supus. Tu să fii ascultătoare, să nu ieși din cuvîntul lui! ISPIRESCU, L. 53. Fata moșneagului... era frumoasă, harnică, ascultătoare. CREANGĂ, P. 283. • figurat Adesea, așezați într-o luntre de cedru, coborau pe ascultătoarele valuri ale fluviului. EMINESCU, N. 67. Forme diferite ale cuvantului ascultator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ASCULTĂTÓR: ASCULTĂTÓR2, -OÁRE, ascultători, -oare, substantiv masculin și forme Persoană care ascultă o povestire, care audiaza o cuvîntare, o conferință etc.; auditor. Cînd s-a terminat conferința, ascultătorii au aplaudat îndelung. • (Poetic) Mii de brazi sînt ascultătorii, totdeauna atenți, ai acestui mare cîntec, neoprit, al apelor. BOGZA, C. O. 165. Forme diferite ale cuvantului ascultator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ascultător: ascultător, ascultatoroare [Atestat: COD. VOR. 154/9 / Plural: ascultatori, ascultatoroare / Etimologie: asculta + -ător] 1 a Care ascultă (14). 2 a (Pex) Supus. 3 substantiv masculin și feminin Persoană care ascultă (3) o povestire, audiază un concert etc. 4 a (Înv) Aflat sub administrația, puterea, jurisdicția cuiva. 5 substantiv feminin (Înv; sst) Loc de unde poate cineva asculta (sau auzi) fără să fie văzut. Forme diferite ale cuvantului ascultator: ascultatoroare Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ASCULTĂTÓR: ASCULTĂTÓR, -OÁRE, ascultători, -oare, adjectiv, substantiv masculin și forme 1. Adj. Care se supune unui îndemn, unui sfat, unui ordin; supus. 2. S. m. și forme Persoană care ascultă o povestire, care audiază o muzică, o conferință etc. – Din asculta + sufix -(ă)tor. Forme diferite ale cuvantului ascultator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ASCULTĂTOR: ASCULTĂTOR adjectiv, s. 1. adjectiv bun, cuminte, docil, plecat, supus, (livresc) obedient, (învechit) ascultoi. (Copil ascultator.) 2. substantiv auditor, (învechit) auzitor. (Erau în sală numeroși ascultator.) 3. substantiv plural asistență, auditoriu, public. (ascultatorii au aplaudat în picioare.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ASCULTĂTÓR: ASCULTĂTÓR, -OÁRE, ascultători, -oare, adjectiv, substantiv masculin și forme 1. Adj. Care ascultă (3); supus, docil. 2. S. m. și forme Persoană care ascultă o povestire, un concert, o conferință etc. – Asculta + sufix -ător. Forme diferite ale cuvantului ascultator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ASCULTĂTÓR: ASCULTĂTÓR, -OÁRE, ascultători, -oare, adjectiv, substantiv masculin și forme 1. Adj. Care ascultă (3); supus, docil. 2. S. m. și forme Persoană care ascultă o povestire, un concert, o conferință etc. – Asculta + sufix -ător. Forme diferite ale cuvantului ascultator: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru ascultător: ascultător, -oáre adjectiv Care ascultă, supus, plecat: copil ascultător. – La Dos. ascultoĭ, numaĭ sing., plural tot așa. Forme diferite ale cuvantului ascultator: -oáre -ohál Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ASCULTĂTÓR: ASCULTĂTÓR2 ascultatori m. Persoană care ascultă (un concert, o conferință, un curs etc.); auditor. /a asculta + sufix ascultatorător Forme diferite ale cuvantului ascultator: ascultatori Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ASCULTĂTÓR: ASCULTĂTÓR1 ascultatoroáre (ascultatoróri, ascultatoroáre) Care ascultă; docil. Copil ascultator. /a asculta + sufix ascultatorător Forme diferite ale cuvantului ascultator: ascultatoroáre ascultatoróri ascultator Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ascultător: ascultătór adjectiv masculin, substantiv masculin, plural ascultătóri; adjectiv feminin, substantiv feminin singular și plural ascultătoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ascultător: ascultătór adjectiv masculin, substantiv masculin, plural ascultătóri; forme singular și plural ascultătoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru ascultător: ascultător a. 1. cel ce ascultă; 2. supus, plecat. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Ascultător: Ascultător ≠ neascultător, obraznic Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'ASCULTATOR' ASCULTÁREascultăréțascultatascultătoareASCULTĂTÓRascultătúrăASCULTÓIascumaASCÚNDE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Ascultător Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului ascultător dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Ascultător, ascultătoroare [Atestat: COD. 154/9 / Plural: ascultători, ascultătoroare / Etimologie: asculta + -ător] 1 a Care ascultă 14. Copil ascultător. Erau în sală numeroși ascultător. Ascultătorii au aplaudat în picioare. Copil ascultător. Erau în sală numeroși ascultător. ASCULTĂTÓR2 ascultători m. /a asculta + sufix ascultătorător. ASCULTĂTÓR1 ascultătoroáre ascultătoróri, ascultătoroáre Care ascultă; docil. Copil ascultător. /a asculta + sufix ascultătorător. |
GRAMATICA cuvântului Ascultător? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului ascultător. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Ascultător poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE ascultător? Vezi cuvântul ascultător desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ascultător?[ as-cul-tă-tor ] Se pare că cuvântul ascultător are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Ascultător |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: ♦ Si în sintagma centrală industrială?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul ascultător are forma: ascultătóri
