 | as |
|
| Ascultare [ as-cul-ta-re ] VEZI SINONIME PENTRU ascultare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului ascultare în mai multe dicționareDefinițiile pentru ascultare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ascultare: ascultáre substantiv feminin [Atestat: COD. VOR. 143/12 / Plural: ascultaretări / Etimologie: asculta] 1 Încordare a auzului pentru a distinge clar ce se spune sau zgomotele ori sunetele înconjurătoare Si: (înv) ascultătură (1). 2 Ciulire a urechilor spre a auzi ceva. 3 Tragere cu urechea (la ușă). 4 (Îs) ascultare a liturghiei Participarea la slujba bisericească. 5 (Pfm) Audiere de cursuri, prelegeri etc. Si: ascultat1. 6 (Jur; îs) ascultare a unui martor Audiere a martorilor. 7 (Înv) Sală de întrevederi. 8 (Înv) Îndeplinire a unei dorințe. 9 Îndeplinire a cuvântului, poruncii, ordinului cuiva. 10 Urmare a sfatului cuiva. 11 Supunere față de stăpân, mai-mare, superior, părinte. 12 (Îe) A da cuiva o clipă de ascultare A da cuiva atenție, importanță. 13 (Bis) Împlinire a dorinței (tainice) exprimate în rugăciune. 14 (Înv) Supunere față de o instituție, de o cârmuire. 15 (Înv; îs) ascultare a spre domnul țării Supunere a vasalului față de domnitor. 16 (Îe) A fi (sau a rămâne, a sta etc.) sub ascultare a cuiva A face voia cuiva. 17 (Înv; îe) A fi (încă, tot) sub ascultare a părinților A fi minor. 18 (Bis) Ucenicie înainte de a intra în cinul bisericesc. 19 (Bis) Slujire a unui călugăr sau călugărițe mai tânăr(ă) la unul sau una mai bătrân(ă). 20 (Bis; înv; îe) Dat de (sau spre, la) ascultare Orânduit (ca o pedeapsă) să slujească în cinul călugăresc. 21 (Mil; înv; îe) A fi sub ascultare a cuiva A fi sub comanda cuiva. 22 (Fig; îs) ascultare a inimii Lăsare în voia sentimentelor, pasiunilor. 23 (Fig) Acționare după un criteriu rațional, corect, verificat prin experiență. 24 Făgăduință de deplină supunere față de biserică făcută de monahi. 25 (Med) Auscultație. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
 Ce inseamna? |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ASCULTARE: ASCULTÁRE, ascultări, substantiv feminin Acțiunea de a asculta și rezultatul ei. 1. Urmărire atentă a ceea ce se spune, se cîntă etc. Urmează cîteva clipe de tăcere, de ascultare încordată. SAHIA, N. 44. Nu e cine să-ți dea o clipă ascultare. BENIUC, vezi 94. 2. Auscultație. 3. Examinare a unui elev asupra celor învățate. Învățătura mea s-a sfîrșit și... venim mini în fața măriei-tale, la ascultare. SADOVEANU, despre P. 23. • Ascultarea martorilor = luarea unei depoziții oficiale; audiere. 4. (Adesea în legătură cu verbul «a da») Conformare, supunere, împlinire, satisfacere a dorinței sau a poruncii cuiva. Domnul se înduplecă și dete ascultare acestor cereri. ISPIRESCU, M. vezi 3. Sora nu dă ascultare Vorbelor ce i s-au zis. BOLINTINEANU, O. 56. • Expresia: (Învechit) A fi (sau a se afla, a rămîne, a sta etc.) sub ascultarea cuiva = a fi (sau a se afla etc.) în slujba, sub autoritatea, în stăpînirea cuiva, a fi dependent de cineva, a asculta de cineva, a fi subordonat cuiva. Fiul de împărat rămase sub ascultarea hoțului, ca să învețe meșteșugul de la dînsul. ISPIRESCU, L. 369. Aceștia [călărașii de țară] stau subt ascultarea hatmanului. BĂLCESCU, O. II 118. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ASCULTARE: ASCULTÁRE, ascultări, substantiv feminin Acțiunea de a asculta și rezultatul ei. • Expresia: A fi (sau a sta etc.) sub ascultarea cuiva = a fi în slujba, sub autoritatea, sub stăpânirea cuiva. ♦ Făgăduință de deplină supunere față de biserică făcută de monahi; ucenicie făcută de cel ce intră în monahism. – vezi asculta. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ASCULTARE: ASCULTÁRE, ascultări, substantiv feminin Acțiunea de a asculta și rezultatul ei. • Expresia: A fi (sau a sta etc.) sub ascultarea cuiva = a fi în slujba, sub autoritatea, sub stăpânirea cuiva. ♦ Făgăduință de deplină supunere față de Biserică făcută de monahi; ucenicie făcută de cel ce intră în monahism. – vezi asculta. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ASCULTARE: ASCULTÁRE, ascultări, substantiv feminin Acțiunea de a asculta și rezultatul ei. • Expresia: (învechit) A fi (sau a sta etc.) sub ascultarea cuiva = a fi în slujba, sub autoritatea cuiva, a asculta de cineva. ♦ Făgăduință de deplină supunere făcută de monahi; ucenicie făcută de cel ce intră în monahism. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ASCULTARE: ASCULTARE s. 1. chestionare, examinare, interogare, (învechit) procitanie. (ascultare unui elev.) 2. cumințenie, docilitate, supunere, (livresc) obediență, (rar) cuminție, sumisiune, supușenie, (învechit) ascultămînt, plecăciune, subordinație. (A dovedit multă ascultare.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ASCULTARE: ASCULTÁRE ascultareări forme vezi A ASCULTA. • A da ascultare a asculta. A fi sub ascultarearea cuiva a se afla (a fi) în slujba cuiva; a se afla sub autoritatea cuiva. /v. a asculta Forme diferite ale cuvantului ascultare: ascultareări Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ascultare: ascultáre (încordarea auzului, supunere) substantiv feminin, genitiv dativ articulat ascultắrii; plural ascultắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru ascultare: ascultare forme fapta de a asculta și rezultatul ei: luare aminte, supunere. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ascultare: ascultáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat ascultării; plural ascultări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru ascultare: ascultáre forme Acțiunea de a asculta o dată. Supunere. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Ascultare: Ascultare ≠ neascultare Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'ASCULTARE' ascultăciúneASCULTĂMÂNTascultămîntascultămấntASCULTÁREascultăréțascultatascultătoareASCULTĂTÓR |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Ascultare Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului ascultare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 143/12 / Plural: ascultaretări / Etimologie: asculta] 1 Încordare a auzului pentru a distinge clar ce se spune sau zgomotele ori sunetele înconjurătoare Si: înv ascultătură 1. 4 Îs ascultare a liturghiei Participarea la slujba bisericească. 6 Jur; îs ascultare a unui martor Audiere a martorilor. 12 Îe A da cuiva o clipă de ascultare A da cuiva atenție, importanță. 15 Înv; îs ascultare a spre domnul țării Supunere a vasalului față de domnitor. sub ascultare a cuiva A face voia cuiva. 17 Înv; îe A fi încă, tot sub ascultare a părinților A fi minor. 20 Bis; înv; îe Dat de sau spre, la ascultare Orânduit ca o pedeapsă să slujească în cinul călugăresc. 21 Mil; înv; îe A fi sub ascultare a cuiva A fi sub comanda cuiva. 22 Fig; îs ascultare a inimii Lăsare în voia sentimentelor, pasiunilor. Ascultare unei înregistrări. Ascultare unui elev. A dovedit multă ascultare. Ascultare unui elev. A dovedit multă ascultare. ASCULTÁRE ascultareări forme vezi A ASCULTA. • A da ascultare a asculta. A fi sub ascultarearea cuiva a se afla a fi în slujba cuiva; a se afla sub autoritatea cuiva. |
GRAMATICA cuvântului Ascultare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului ascultare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Ascultare poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE ascultare? Vezi cuvântul ascultare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ascultare?[ as-cul-ta-re ] Se pare că cuvântul ascultare are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Ascultare Inţelegi mai uşor cuvântul ascultare dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Ascultarea martorilor = luarea unei depoziții oficiale; audiere sub ascultarea cuiva = a fi sau a se afla etc sub ascultarea cuiva = a fi în slujba, sub autoritatea, sub stăpânirea cuiva sub ascultarea cuiva = a fi în slujba, sub autoritatea, sub stăpânirea cuiva sub ascultarea cuiva = a fi în slujba, sub autoritatea cuiva, a asculta de cineva |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Ascultare |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Alte celea?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul ascultare are forma: ascultắri
