eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție atine


PROPOZIȚIIEXPRESII GRAMATICĂSILABE
Aţine [ a-ţi-ne ]
VEZI SINONIME PENTRU aţine PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului atine în mai multe dicționare

Definițiile pentru atine din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a aține
Verbul: a aține (forma la infinitiv)
A aține conjugat la timpul prezent:
  • eu ațin
  • tu ații
  • el ea aține
  • noi aținem
  • voi ațineți
  • ei ele ațin
VEZI VERBUL a aține CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru AȚINE:
AȚÍNE, ațín, verb

III. reflexiv

1. A sta în calea cuiva, a pîndi trecerea cuiva (pentru a-l prinde sau ataca). Dragoș s-aținea Și cel zimbru cum venea Ghiaaga-n frunte-i arunca. ALECSANDRI, P. II 94. S-ațin pe-aici Patruzeci și cinci... De haiduci levinți, Duși de la părinți De cînd erau mici, La codru-n potici. ALECSANDRI, P. P. 63.
       • (întărit prin «la drum», «la potecă» etc.) Se ațineau la drumuri și-i pofteau pe negustori la ei, spre găzduire, unde îi prădați și-i ucideau. PAS, L. I 113. (figurat) Iubirile care-s mari Stau la drumuri ca tîlhari, Iubirile care-s mici Se ațin pe la potici. ALECSANDRI, P.P. 304.
       • tranzitiv (Cu complementul «drumul», «calea» etc.) Cele din urmă fiare... se înmulțeau și ațineau omului calea în văile apelor nouă. SADOVEANU, N. forme 53. Petre, cu cît îi ațineau drumul oamenii și-l opreau și cu cît Busuioc își înmuia glasul, cu atît se înverșuna și răcnea. REBREANU, R. II 41. Eu stau pe potecă și-ațin frumușel Cărarea la fete-n cîmpie. COȘBUC, P. II 39. Calea mîndrei aținui, O floricică de-i cerui. ALECSANDRI, P. P. 237.
♦ (Rar, urmat de determinări introduse prin prepoziție «după») A se ține după cineva, a se lua după cineva; a urmări. Ce? Cînd luna se strecoară printre nouri, prin pustii, Tu cu lumea ta de gînduri după ea să te ații? EMINESCU, O. I 157.

2. A fi sau a sta gata (pentru a prinde un obiect care este gata să scape), a fi cu luare-aminte (pentru a reacționa la timpul potrivit), a băga bine de seamă. întindea brațe din ce în ce mai mari spre puzderia de fulgi, ca și cum s-ar fi aținut să prindă toată zăpada. BASSARABESCU, vezi 50. Grăunțele pocnesc și sar înflorite, albe. Băieții s-ațin să le prindă. VLAHUȚĂ, CL. 114. Se luară cu toții după dînsul [după butoi] pe marginea gîrlei, pînă îl dete apa mai la mal. Ursul se aținea mereu, pînă îi veni bine, se repezi în apă, luă butoiul în brațe. ISPIRESCU, L. 345.
       • (Cu determinări introduse prin prepoziție «cu», arătînd instrumentul acțiunii) Din cînd în cînd, din tulbureală, scotea la lumină rețeaua, în care se zbăteau peștișorii argintii. Eu mă ațineam cu cofăielul și Jiu prea eram mirat de norocul nostru. SADOVEANU, N. forme 29. Zvîrle mingea-n sus... șl tot el aleargă, de s-aține cu mîinile și-o prinde. ȘEZ. II 62.
       • Expresia: (De obicei urmat de un vocativ, exprimat sau subînțeles, adesea cu sens nehotărît) Aține-te! = fii gata! ține-te bine! Acu-i acu

– îl adulmec [pe dușman]

– aține-te! TOMA, C. vezi 266. Cînd auzeam noi de masă, tăbăram pe dînsa, ș-apoi aține-te gură! CREANGĂ, A. 10.- prezent industrie și: (popular) ațiu.

– Variantă: ațineá verb

II.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane


Ce inseamna expresia      Ce inseamna?

AȚINE
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru AȚINE:
AȚÍNE, ațín, verb

III. reflexiv

1. A sta în calea cuiva, a pândi trecerea cuiva.
       • tranzitiv Calea mândrei aținui, O floricică de-i cerui (TEODORESCU).
♦ (Rar) A se ține după cineva; a urmări.

2. A fi sau a sta gata (pentru a prinde ceva care încearcă să scape); a băga bine de seamă. Grăunțele pocnesc și sar înflorite, albe. Băieții s-ațin să le prindă (VLAHUȚĂ).
       • Expresia: Aține-te! = fii gata! ține-te bine! [Variante: ațineá verb II]

– latina *attenere (= attinere).

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

aține
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru aține:
aține [Atestat: ALECSANDRI, P. II, 94 / V: atinea / prezentul indicativ: ațin / Etimologie: moștenit din latinescul *attenere] 1 verb reflexiv: A fi mereu pe urma cuiva. 2 verb reflexiv: A pândi calea cuiva. 3 verb tranzitiv: (Pop; îe) A atine calea A împiedica trecerea cuiva. 4 verb reflexiv: A sta gata să prindă ceva. 5 verb reflexiv: A se pregăti să facă ceva. 6 verb reflexiv: (Pop; îe) -te! Fii gata! 7 verb reflexiv: (Îae) Fii tare! 8 verb reflexiv: (Înv) A avea pretenție la ceva. 9 verb reflexiv: (despre haiduci; înv) A se pregăti să atace.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

AȚINE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru AȚINE:
AȚÍNE, ațin, verb

III.

1. reflexiv și tranzitiv A pândi trecerea cuiva (stând în calea lui).
♦ (Rar) A se ține după cineva; a urmări.

2. reflexiv A fi sau a sta gata pentru a prinde ceva (care încearcă să scape). [Variante: (popular) ațineá verb II]

– latina *attenere (= attinere).

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)



AȚINE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru AȚINE:
AȚÍNE, ațín, verb

III.

1. reflexiv și tranzitiv A pândi trecerea cuiva (stând în calea lui).
♦ (Rar) A se ține după cineva; a urmări.

2. reflexiv A fi sau a sta gata pentru a prinde ceva (care încearcă să scape). [Variante: ațineá verb II]

– latina *attenere (= attinere).

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

aține
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru aține:
ațíne (a atine) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele ațín, persoana a doua singular: tu ațíi, persoana întâi plural: noi ațínem, persoana a doua plural: voi ațíneți; imperfect persoana a treia singular: el / ea ațineá; conjunctiv prezent 3 să ațínă; gerunziu aținấnd; participiu aținút
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

aține
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru aține:
aține Moldova vezi

1. a pândi, a sta la pândă: și te aține la hotare AL.;

2. a se ținea de; tu cu lumea ta de gânduri după ea (lună) să te ații EM. [latina ATTINERE].

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

aține
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru aține:
ațíne verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele ațín, persoana întâi plural: noi ațínem, imperfect persoana a treia singular: el / ea ațineá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural ațínă; gerunziu aținând; participiu aținút
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'ATINE'
ațínAtinaaținătoraținătóriuAȚÍNEAȚINEÁaținéreaținézATINGĂTÓR

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL aține
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului aține dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
II, 94 / V: aținea / prezentul indicativ: ațin / Etimologie: moștenit din latinescul *attenere] 1 verb reflexiv: A fi mereu pe urma cuiva.
3 verb tranzitiv: Pop; îe A aține calea A împiedica trecerea cuiva.
Ațíne a aține verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele ațín, persoana a doua singular: tu ațíi, persoana întâi plural: noi ațínem, persoana a doua plural: voi ațíneți; imperfect persoana a treia singular: el / ea ațineá; conjunctiv prezent 3 să ațínă; gerunziu aținấnd; participiu aținút.



GRAMATICA cuvântului aține?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului aține.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul aține poate fi: verb,

    CUM DESPART ÎN SILABE aţine?
    Vezi cuvântul aţine desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul aţine?
    [ a-ţi-ne ]
    Se pare că cuvântul aţine are trei silabe

    EXPRESII CU CUVÂNTUL aține
    Inţelegi mai uşor cuvântul aține dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
    De obicei urmat de un vocativ, exprimat sau subînțeles, adesea cu sens nehotărît Aține-te! = fii gata! ține-te bine! Acu-i acu – îl adulmec pe dușman – aține-te! TOMA, C
    Aține-te! = fii gata! ține-te bine! Variante: ațineá verb II – latina *attenere = attinere



    © 2024 qDictionar.com

    Eşti tare la limba română?

    Ce înseamnă expresia: Juridic; în sintagma regim celular?

    Apasă click pe răspunsul corect.
    corectcorectgresitgreşit
    care nu se lasă ușor intimidat sau înduioșat; curajos, rezistent
    materie colorantă albastră, întrebuințată în vopsitorie și ca dezinfectant în medicină
    regim special la care sunt supuși, pe anumite perioade, deținuții în închisori, prin izolare severă în celule 4 individuale
    a fi bogat
    VEZI RĂSPUNSUL CORECT










    Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


    dex-app