Ce înseamnă A aține calea sau căile, drumul cuiva ?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "A aține calea sau căile, drumul cuiva ": A pândi venirea cuiva spre a-l ataca, a-l jefui etc. Expresia în context: Cele din urmă fiare se înmulțeau și ațineau omului calea în văile apelor nouă. (citat din Mihail Sadoveanu) Petre, cu cât îi ațineau drumul oamenii și-l opreau și cu cât Busuioc își înmuia glasul, cu atât se înverșuna și răcnea. (citat din Liviu Rebreanu)

" Femeia ruginita ca toamna si tutunul mi-atine inca plina de-mpatimare drumul.
Ba chiar prin vene drumul de sange mi-l atine caci din blestemul crasmei ea s-a mutat in mine. imi scrie cu condeiul si-mi bea cu cupa-n mana, -spre glorie si moarte ma ia de brat, stapana, -respira-n ritm cu mine, de iadul meu aproape, iar fumul de havana mi-l scutura pe pleoape.
Cine m-a dus in portul "
Toamna femeii. Si tutunul poezie de Alexandru Andritoiu

"Dintre vrajmasii tai mai nempacat,
Unul atine drumul la tot pasul,
Mai ticalos ca toti cati n-au crutat"
Strigoi pribeag poezie de Tudor Arghezi

AȚÍNE, ațín, verb

III. reflexiv

1. A sta în calea cuiva, a pîndi trecerea cuiva (pentru a-l prinde sau ataca). Dragoș s-aținea Și cel zimbru cum venea Ghiaaga-n frunte-i arunca. ALECSANDRI, P. II 94. S-ațin pe-aici Patruzeci și cinci... De haiduci levinți, Duși de la părinți De cînd erau mici, La codru-n potici. ALECSANDRI, P. P. 63.
       • (întărit prin «la drum», «la potecă» etc.) Se ațineau la drumuri și-i pofteau pe negustori la ei, spre găzduire, unde îi prădați și-i ucideau ...