 | as |
|
| Atribuire [ a-tri-bu-i-re ] VEZI SINONIME PENTRU atribuire PE ESINONIME.COM definiția cuvântului atribuire în mai multe dicționareDefinițiile pentru atribuire din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru atribuire: atribuíre substantiv feminin [Atestat: MAIORESCU, L. 45 / Plural: atribuireri / Etimologie: atribui] 1 Dare a ceva cuiva ca un bun ce i se cuvine Si: acordare, asigurare, conferire, (rar) atribuit1 (1), (îvr) atribuare (1), atribuat1 (1). 2 Afirmare de către cineva a propriului drept de proprietate asupra a ceva Si: arogare, (rar) atribuit1 (2), (îvr) atribuare (2), atribuat1 (2). 3 (Pex) Considerare a ceva ca proprietatea cuiva Si: (rar) atribuit1 (3), (Îvr) atribuare (3), atribuat1 (3). 4 (Pex) Considerare a unei calități ca proprie cuiva Si: (rar) atribuit1 (4), (îvr) atribuare (4), atribuat1 (4). 5 Repartizare a ceva cuiva Si: (rar) atribuit1 (5), (îvr) atribuare (5), atribuat1 (5). 6 Punere a unei fapte pe seama cuiva Si: (rar) atribuit1 (6), (îvr) atribuare (6), atribuat1 (6). 7 Autoafirmare a cuiva drept cauza unui fenomen Si: arogare (rar) atribuit1 (7), (îvr) atribuare (7), atribuat1 (7). 8 Învinuire a cuiva Si: acuzare, (rar) atribuit1 (8), (îvr) atribuare (8), atribuat1 (8). 9 Recunoaștere a paternității cuiva asupra unei opere Si: (rar) atribuit1 (9), (îvr) atribuare (9), atribuat1 (9). 10 Autoafirmare a propriei paternități a unei opere Si: arogare, (rar) atribuit1 (10), (îvr) atribuare (10), atribuat1 (10). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ATRIBUIRE: ATRIBUIRE s. 1. apropriere, însușire. (atribuire unui lucru care nu i se cuvine de drept.) 2. acordare, conferire, decernare. (atribuire unei distincții.) 3. distribuire, împărțire, repartizare. (atribuire unor loturi de casă.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ATRIBUIRE: ATRIBUÍRE, atribuiri, substantiv feminin Acțiunea de a atribui. 1. Acordare, conferire; repartizare. Atribuire de noi sarcini. 2. Punere în sarcina cuiva. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ATRIBUIRE: ATRIBUÍRE, atribuiri, substantiv feminin Acțiunea de a atribui și rezultatul ei. – vezi atribui. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ATRIBUIRE: ATRIBUÍRE substantiv feminin Acțiunea de a atribui și rezultatul ei. [< atribui]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru atribuire: atribuíre substantiv feminin (silabe -tri-), genitiv dativ articulat atribuírii; plural atribuíri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ATRIBUIRE: ATRIBUÍRE, atribuiri, substantiv feminin Acțiunea de a atribui. – vezi atribui. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru atribuire: atribuíre (a-tri-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat atribuírii; plural atribuíri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ATRIBUIRE: ATRIBUÍRE, atribuiri, substantiv feminin Acțiunea de a atribui. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
CUVINTE APROPIATE DE 'ATRIBUIRE' atribuáreatribuátATRIBUÍatribuíbilATRIBUÍREatribuítATRIBÚTatributálATRIBÚȚIE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ATRIBUIRE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului atribuire dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 45 / Plural: atribuireri / Etimologie: atribui] 1 Dare a ceva cuiva ca un bun ce i se cuvine Si: acordare, asigurare, conferire, rar atribuit1 1, îvr atribuare 1, atribuat1 1. Atribuire unui lucru care nu i se cuvine de drept. Atribuire unei distincții. Atribuire unor loturi de casă. |
GRAMATICA cuvântului ATRIBUIRE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului atribuire. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ATRIBUIRE poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE atribuire? Vezi cuvântul atribuire desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul atribuire?[ a-tri-bu-i-re ] Se pare că cuvântul atribuire are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ATRIBUIRE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Din zări?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul atribuire are forma: atribuíri
