eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție atributie


PROPOZIȚIISINONIME DIMINUTIVE PLURALGRAMATICĂSILABE
Atribuție [ a-tri-bu-ți-e ]
VEZI SINONIME PENTRU atribuție PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului atributie în mai multe dicționare

Definițiile pentru atributie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru atribuție:
atribuție substantiv feminin [Atestat: (a. 1839) URICARIUL V, 152/2 / V: (înv) atributieiune / Plural: atributieii / Etimologie: franceza attribution] 1 Competență presupusă de o funcție. 2 Drept conferit unei funcții. 3 Responsabilități care sunt de resortul unei funcții. 4 Autoritate care se exercită într- anumită sferă de activitate. 5 (Frm; imp) Atribuire (9).
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

ATRIBUȚIE
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ATRIBUȚIE:
ATRIBÚȚIE, atribuții, substantiv feminin Sferă de competință, de autoritate sau de activitate; obligație, însărcinare, muncă dată spre îndeplinire. Se creează conflicte de atribuții între autorități. BART, E. 297.

– Pronunțat: -ți-e.

– Variantă: atribuțiúne substantiv feminin

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

ATRIBUȚIE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ATRIBUȚIE:
ATRIBÚȚIE, atribuții, substantiv feminin Sferă de autoritate, de competență, de activitate a cuiva; însărcinare, obligație, sarcină dată cuiva spre îndeplinire. [Variante: atribuțiune substantiv feminin]

– Din limba franceza attribution, latina attributio, -onis.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ATRIBUȚIE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ATRIBUȚIE:
ATRIBÚȚIE, atribuții, substantiv feminin Sferă de autoritate, de competență, de activitate a cuiva; însărcinare, muncă dată cuiva spre îndeplinire. [Variante: atribuțiúne substantiv feminin]

– Din limba franceza attribution, latina attributio, -onis.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

ATRIBUȚIE
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ATRIBUȚIE:
ATRIBÚȚIE substantiv feminin Competență, autoritate care se exercită într-o anumită sferă de activitate; sarcină, obligație, însărcinare. [Gen. -iei, variantă atribuțiune substantiv feminin / conform limba franceza attribution, latina attributio].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

ATRIBUȚIE
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ATRIBUȚIE:
ATRIBÚȚIE, atribuții, substantiv feminin Sferă de autoritate, de competență, de activitate; însărcinare, muncă dată spre îndeplinire. [Variante: atribuțiúne substantiv feminin]

– în franceză attribution (neologism din limba latină attributio, -onis).

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

ATRIBUȚIE
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ATRIBUȚIE:
ATRIBÚȚIE atributiei forme Sferă de activitate sau de competență a cuiva sau a ceva. atributiea instanței de judecată. [G.-D. atribuției; silabe a-tri-bu-ți-e] /<fr. atribution, latina attributio, atributieonis
Forme diferite ale cuvantului atributie: atributiei

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

atribuție
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru atribuție:
atribuți(un)e forme

1. fapta de a atribui;

2. dreptul de a examina, de a judeca: adunarea își exercită atribuțiunile;

3. întinderea unei puteri, competență.

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

atribuție
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru atribuție:
atribúție substantiv feminin (silabe -tri-, -ți-e), articulat atribúția (silabe -ți-a), genitiv dativ articulat atribúției; plural atribúții, articulat atribúțiile (silabe -ți-i-)
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

ATRIBUȚIE
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ATRIBUȚIE:
ATRIBÚȚIE substantiv feminin competență, autoritate care se exercită într-o anumită sferă de activitate. (< limba franceza attribution, latina attributio)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

atribuție
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru atribuție:
atribúție (a-tri-, -ți-e) substantiv feminin, articulat atribúția (-ți-a), genitiv dativ articulat atribúției; plural atribúții, articulat atribúțiile (-ți-i-)
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

ATRIBUȚIE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ATRIBUȚIE:
ATRIBUȚIE substantiv îndatorire, rol, sarcină. (Ce atributie ai în această comisie?)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'ATRIBUTIE'
ATRIBUÍREatribuítATRIBÚTatributálATRIBÚȚIEATRIBUȚIÚNEATRIBUTÍVATRICHÍEAtridae

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ATRIBUȚIE
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului atribuţie dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
1839 URICARIUL V, 152/2 / V: înv atribuȚieiune / Plural: atribuȚieii / Etimologie: franceza attribution] 1 Competență presupusă de o funcție.
ATRIBÚȚIE atribuȚiei forme Sferă de activitate sau de competență a cuiva sau a ceva.
AtribuȚiea instanței de judecată.
Atribution, latina attributio, atribuȚieonis.
Ce atribuȚie ai în această comisie?.
Ce atribuȚie ai în această comisie?.

GRAMATICA cuvântului ATRIBUȚIE?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului atribuţie.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ATRIBUȚIE poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul ATRIBUȚIE sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul atribuție are forma: atribúții
VEZI PLURALUL pentru ATRIBUȚIE la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE atribuție?
Vezi cuvântul atribuție desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul atribuție?
[ a-tri-bu-ți-e ]
Se pare că cuvântul atribuție are cinci silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ATRIBUȚIE

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Expresie cale sau drum de mijloc?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
grup de bacterii aflat în cultură pe medii sociale, vizibil cu ochiul liber, derivat dintr-un germen unic sau dintr-un număr redus de germeni care s-au înmulțit pe locuțiune – din limba franceza colonie, latina colonia
platfus
poziție intermediară între două extreme, soluție moderată sau de compromis; atitudine ponderată
ansamblul modificărilor periodice ale uterului și ale vaginului
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app