 | as |
|
| Atributiv [ a-tri-bu-tiv ] VEZI SINONIME PENTRU atributiv PE ESINONIME.COM definiția cuvântului atributiv în mai multe dicționareDefinițiile pentru atributiv din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru atributiv: atributív, atributivă [Atestat: DA / Plural: atributivi, atributive / Etimologie: franceza attributif] 1 a Care exprimă un atribut. 2 a (Grm) Care are funcția în propoziție a unui atribut. 3-4 substantiv feminin af (Șîs Propoziție -ă) (Propoziție) care are funcția de atribut pe lângă un substantiv (din propoziția regentă). 5-6 sf, af (Îas) (Propoziție) relativă. Forme diferite ale cuvantului atributiv: atributivă Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ATRIBUTIV: ATRIBUTÍV, -Ă adjectiv cu funcție de atribut. ♦ propoziție atributivă = (și substantiv feminin) = propoziție subordonată care îndeplinește funcția de atribut pe lângă un substantiv din regentă; propoziție relativă. (< limba franceza attributif) Forme diferite ale cuvantului atributiv: atributiv-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ATRIBUTIV: ATRIBUTÍV, -Ă adjectiv Cu funcție de atribut. • Propoziție atributivă = propoziție care îndeplinește funcția de atribut pe lângă un cuvânt din propoziția regentă; propoziție relativă. [< limba franceza attributif].[1] Forme diferite ale cuvantului atributiv: atributiv-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ATRIBUTIV: ATRIBUTÍV atributivă (atributivi, atributive) Care are funcție de atribut. • Propoziție atributivă propoziție care îndeplinește funcția de atribut pe lângă un cuvânt din regentă. /<lat. attributivus, limba franceza attributif[1] Forme diferite ale cuvantului atributiv: atributivă atributivi atributive Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru ATRIBUTIV: ATRIBUTÍV, -Ă adjectiv (< limba franceza attributif): în sintagma subordonată necircumstanțială atributivă (vezi). Forme diferite ale cuvantului atributiv: atributiv-Ă Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru atributiv: *atributív, -ă adjectiv (despre atribút; limba franceza attributif). Care cuprinde un atribut: adjectiv, verb atributiv. Forme diferite ale cuvantului atributiv: atributiv-ă artîrdis Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ATRIBUTIV: ATRIBUTÍV, -Ă, atributivi, -e, adjectiv Care are funcție de atribut (2). – Din limba franceza attributif.[1] Forme diferite ale cuvantului atributiv: atributiv-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ATRIBUTIV: ATRIBUTÍV, -Ă, atributivi, -e, adjectiv Care are funcție de atribut (2). – Din limba franceza attributif. Forme diferite ale cuvantului atributiv: atributiv-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ATRIBUTIV: ATRIBUTÍV, -Ă, atributivi, -e, adjectiv Care are funcțiune de atribut. Propoziție atributivă. Forme diferite ale cuvantului atributiv: atributiv-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru atributiv: atributív adjectiv masculin (silabe -tri-), plural atributívi; forme singular atributívă, plural atributíve Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ATRIBUTIV: ATRIBUTÍV, -Ă, atributivi, -e, adjectiv Care are funcție de atribut. – în franceză attributif. Forme diferite ale cuvantului atributiv: atributiv-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru atributiv: atributív (a-tri-) adjectiv masculin, plural atributívi; forme atributívă, plural atributíve Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru atributiv: atributiv a. gramatică prin care se exprimă un atribut: adjectiv atributiv. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'ATRIBUTIV' ATRIBÚTatributálATRIBÚȚIEATRIBUȚIÚNEATRIBUTÍVATRICHÍEAtridaeATRIOCOMISUROPEXÍEATRIOGRÁMĂ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL atributiv Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului atributiv dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Atributív, atributivă [Atestat: DA / Plural: atributivi, atributive / Etimologie: franceza attributif] 1 a Care exprimă un atribut. ATRIBUTÍV atributivă atributivi, atributive Care are funcție de atribut. • Propoziție atributivă propoziție care îndeplinește funcția de atribut pe lângă un cuvânt din regentă. |
GRAMATICA cuvântului atributiv? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului atributiv. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul atributiv poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE atributiv? Vezi cuvântul atributiv desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul atributiv?[ a-tri-bu-tiv ] Se pare că cuvântul atributiv are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL atributiv Inţelegi mai uşor cuvântul atributiv dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe♦ propoziție atributivă = și substantiv feminin = propoziție subordonată care îndeplinește funcția de atribut pe lângă un substantiv din regentă; propoziție relativă Propoziție atributivă = propoziție care îndeplinește funcția de atribut pe lângă un cuvânt din propoziția regentă; propoziție relativă |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: – latina *ingrassiare < grasus?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
