eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție aur


PROPOZIȚIIEXPRESII DIMINUTIVE PLURALGRAMATICĂSILABE
Aur [ a-ur ]
VEZI SINONIME PENTRU aur PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului aur în mai multe dicționare

Definițiile pentru aur din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru AUR:
ÁUR substantiv neutru

1. Metal prețios, de culoare galbenă, folosit pentru a fabrica obiecte de valoare și (mai ales în trecut) monede (servind din această cauză și ca măsură a valorii). Gătiră o cină plăcută numai în vase de aur. ISPIRESCU, L.

7. Unul din pintenii săi de aur se sfărîmă. BĂLCESCU, O. II 258. Nici unul nu poate Să ridice-n spate Armele culcate Cu-aur îmbrăcate. ALECSANDRI, P. P. 67. Nuntă de aur =aniversare a 50 de ani de la căsătorie; petrecere organizată cu acest prilej.
       • figurat Lucru valoros, care prețuiește mult (pentru că este rar).
       • Aur alb = energia captabilă (și foarte valoroasă), a căderilor de apă. Aur negru = cărbune de piatră sau (mai rar) țiței (considerate ca valoare economică).
       • locuțiune adjectiv De aur = de culoarea galbenă a aurului; valoros ca aurul. Soarele va cerne colb de aur. BENIUC, vezi 134. Ileana Simziana, cosiță de aur, cîmpia înverzește. ISPIRESCU, L. 23. Al vieții vis de aur ca un fulger, ca o clipă-i. EMINESCU, O. I 82.
       • Expresia: Epocă de aur = perioadă de înflorire și strălucire a vieții materiale și culturale. Inimă de aur = inimă bună, miloasă a omului înzestrat cu înalte calități. Cruce de aur (la sau cu noi) în casă vezi cruce. (Familiar) A-i fi gura de aur sau a avea gură de aur, se spune despre cineva căruia i se atribuie darul ca lucrurile bune pe care le dorește cuiva să se împlinească.
♦ Foaie subțire, pojghiță din metalul descris mai sus. Obiect suflat cu aur.
♦ figurat Poleială, văpaie, strălucire (ca a metalului). Aurul apusului s-a dărîmat și zarea s-a umplut de înserare. SADOVEANU, L.

7. Și brazdele negre le-neci in aur de soare. NECULUȚĂ, Ț. despre 57. Luna revărsa tot aurul ei în odaia lui. EMINESCU, N. 81.

2. Fir făcut din metalul descris mai sus sau imitînd acest metal și folosit la țesut sau la cusut. Na-ți năframa de mătasă Pe margini cu aur trasă. Aurul cînd s-a topi, Să știi, frate, c-oi muri. ALECSANDRI, P. P. 20. Un așternut Cu aur țesut. ALECSANDRI, P. P. 121.
♦ Veșmînt (scump) țesut din asemenea fire. (În basme) Împăratul era îmbrăcat numai în aur. popular
       • (Adverbial) La coșarul dărîmat Stă boierul răzimat, Numai aur îmbrăcat. TEODORESCU, P. P. 326.

3. (De obicei cu sens colectiv) Bani, avere, bogăție; figurat belșug. Sătul de aur ca o căpușă De sînge [e] boierul. BENIUC, vezi 137. Aur înseamnă plugul nou, tractoarele. Ele vor brăzda toate ogoarele Și vor aduce și-n casa noastră și-n sat Viață mai bună și rod îmbelșugat. VINTILĂ, O. 41.
       • Expresia: A înota în aur = a fi foarte bogat. Sete de aur = lăcomie de bani, goană după avere. Plată în aur = plată făcută cu un echivalent al aurului. A plăti cu aur = a plăti cu bani mulți. A cîntări cu aur = (odinioară) a plăti pentru un obiect o cantitate de aur egală cu greutatea lui; (astăzi) a plăti mulți bani. Tot aurul din lume să-mi fi dat, se zice pentru a exprima ideea că cu nici un preț n-am fi spus sau făcut ceea ce ni s-a cerut.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane
Ce inseamna expresia      Ce inseamna?

aur
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru aur:
áur sn [Atestat: COD. VOR. 22/13 / P: a-ur / V: (reg) a or, (îvp) d- / Plural: (rar) -uri, (îvr) -i / Etimologie: moștenit din latinescul aurum] 1 Metal prețios de culoare galbenă, strălucitoare, foarte maleabil și foarte ductil, rareori bine cristalizat, folosit la fabricarea obiectelor de podoabă și de artă, a monedelor. 2 Etalon al valorii. 3 (Mol; Buc; îe) Cruce de aur Exclamație de apărare împotriva diavolului, când se rostește numele lui. 4 (Fig) Lucru de valoare. 5 (Îc) aur alb Apa folosită ca izvor de energie. 6 (Îae) Aliaj de metale întrebuințat în stomatologie Cf: viplă. 7 (Îc) aur negru Cărbune. 8 (Îae) Țiței. 9 (Îc)

– verde Pădurea ca bogăție naturală. 10 (Îla) De aur Valoros. 11 (Îal) Galben-auriu. 12 (Îal) Blond. 13 (Îal) Strălucitor 14 (despre oameni; îal) Foarte bun. 15 (Îs) Epocă de aur Perioadă de înflorire a vieții materiale și spirituale. 16 (Îe) aur bătut la faur Metal ordinar care imită aurul. 17 (Trs; îc) aurul mâței Mică. 18 (Fig; îe) Gură de aur Persoană care vorbește mult și frumos, convingător. 19 (Îe) Fie-ți gura de aur! Să se împlinească prevestirea ta favorabilă. 20-21 (Îla; despre oameni) Inimă de aur Bun (sau milos). 22 (Îs) Vârsta (sau veacul) de aur verb reflexiv:eme foarte îndepărtată când oamenii trăiau în nevinovăție și fericire. 23 (Îla; despre vise, idealuri etc.) De aur Intangibil. 24 (Îs) Nunta de aur Aniversare a 50 de ani de căsătorie. 25 Bani de aur. 26 (Fig) Bogăție. 27 (Fig) Belșug. 28 (Frm; îe) A plăti în aur A plăti foarte scump. 29 (Îe) Sete de aur Lăcomie de bani. 30 (Îae) Avariție. 31 (Frm; îe) A făgădui munți de aur A făgădui lucruri imposibile. 32 (Îla) Să-l cântărești în aur Neprețuit. 33 (Îe) A înota în aur A fi foarte bogat. 34 Fir făcut din aur sau imitând aurul (1), folosit la țesături sau broderii ornamentale. 35 (Pex) Veșmânt făcut sau brodat din fir de aur (34).

Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

aur
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru aur:
áur, substantiv masculin

– Metal prețios de culoare galbenă strălucitoare.

– Istr. aur. latina aurum (Pușcariu 170; Candrea-Dens., 118; REW 800; DAR); conform albaneză ar, italiana , spaniolă oro, engad., vezi prov. aur, limba franceza or, portugheză ouro. derivat aura, verb (rar, a auri); aurar, substantiv masculin (meșter care lucrează obiecte de aur; țigan care caută pepite de aur; odinioară munceau sub supravegherea marelui armaș, și plăteau soției domnitorului un dram (3,38 greacă) de aur în chip de contribuție anuală), pe care Pușcariu 171 și DAR îl derivă direct din latina aurārius (atrăgînd atenția apoi că rezultatul normal ar fi *arar, Pușcariu, Lr., 18, a admis o analogie cu aur; este vorba mai probabil de o derivat internă în limba română, cu sufix de agent -ar); aurăreasă, substantiv feminin (nevasta căutătorului de aur); aurărie, substantiv feminin (activitate de aurar; aurire, poleire cu aur); aurel, adjectiv (aurit), cuvînt artificial, inventat probabil de Bolintineanu; auret, substantiv neutru (obiecte de aur); auri, verb (a acoperi cu un strat subțire de aur), pe care Pușcariu 172 și DAR îl consideră drept reprezentant direct al latina aurire; aurică, substantiv feminin (pătlagină, Lantana Camara); auritură, substantiv feminin (aurire); auriu, adjectiv (de culoarea aurului); auros, adjectiv (aurifer).

– derivat neol. aurifer, adjectiv; auripigment, substantiv masculin

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

AUR
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru AUR:
ÁUR substantiv neutru

1. Metal prețios, de culoare galbenă strălucitoare, foarte maleabil și ductil, folosit pentru a fabrica obiecte de podoabă, de artă, monede (servind din această cauză și ca etalon al valorii) etc.
♦ figurat Lucru valoros, prețios.
       • Aur alb = apă folosită ca izvor de energie. Aur negru = cărbune de pământ sau (mai rar) țiței, considerate ca surse de energie. Aur verde = pădurea ca bogăție vegetală.
       • locuțiune adjectiv De aur = a) care are culoarea galbenă a aurului (1); b) valoros ca aurul (1); figurat (despre oameni) foarte bun, milos.
       • Expresia: Epocă de aur = perioadă de înflorire și strălucire a vieții materiale și culturale. (familial) A-i fi gura (sau a avea gura) de aur, se zice despre cineva care prevede cuiva împlinirea unor lucruri favorabile. Nuntă de aur = aniversare a cincizeci de ani de la data celebrării unei căsătorii.
♦ figurat Văpaie, strălucire ca a aurului (1).

2. Fir, ață făcută din aur (1) sau imitând aurul și folosită la cusut; prin extensie veșmânt țesut din asemenea fire.

3. Bani; avere, bogăție; figurat belșug.
       • Expresia: A înota în aur = a fi foarte bogat.

– latina aurum.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

AUR
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru AUR:
ÁUR substantiv neutru

1. Metal prețios, de culoare galbenă strălucitoare, foarte maleabil și ductil, folosit pentru a fabrica obiecte de podoabă, de artă, monede (servind din această cauză și ca etalon al valorii) etc.
♦ figurat Lucru valoros, prețios.
       • Aur alb = apa folosită ca izvor de energie. Aur negru = cărbune de pământ sau (mai rar) țiței, considerate ca surse de energie. Aur verde = pădurea ca bogăție vegetală.
       • locuțiune adjectiv De aur = a) care are culoarea galbenă a aurului (1); b) valoros ca aurul (l); figurat (despre oameni) foarte bun, milos.
       • Expresia: Epocă de aur = perioadă de înflorire și strălucire a vieții materiale și culturale. (familial) A-i fi gura (sau a avea gura) de aur, se zice despre cineva care prevede cuiva împlinirea unor lucruri favorabile. Nuntă de aur = aniversare a cincizeci de ani de la data celebrării unei căsătorii.
♦ figurat Văpaie, strălucire ca a aurului (1).

2. Fir, ață făcută din aur (1) sau imitând aurul și folosită la cusut; prin extensie veșmânt țesut din asemenea fire.

3. Bani; avere, bogăție; figurat belșug.
       • Expresia: A înota în aur = a fi foarte bogat.

– latina aurum.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

AUR
Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru AUR:
ÁUR (latina aurum) substantiv neutru

1. Element chimic (Au; nr. at. 79, m. at. 196,97, densitate 19,3, p. t. 1.063 °C, p. forme 2.600 °C, duritate 2,5). Metal prețios de culoare galbenă, strălucitor, cel mai maleabil și mai ductil dintre metale, bun conducător de căldură și electricitate. Se găsește în natură în stare nativă, însoțind cuarțul, pirita, galena etc. și în nisipuri aurifere. Aur este complet inert față de aer și apă, foarte rezistent din punct de vedere chimic, solubil numai în apă regală și cianuri alcaline. Funcționează în combinații în stările de valență 1 și

3. Se utilizează aliat cu cuprul sau argintul, pentru fabricarea de podoabe, obiecte de artă etc. Concentrația aur în aliaje se exprimă în carate. Cunoscut din antic.
♦ locuțiune De aur = extrem de valoros. Nuntă de aur = a cinzecea aniversare a căsătoriei cuiva.

2. Lucru extrem de prețios; bani (de aur 1); avere, bogăție.
♦ Aur alb = energie produsă de forța apelor (curgătoare). Aur negru = a) cărbune (de pămînt); b) țiței.

Definiție sursă: Dicționar enciclopedic

AUR
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru AUR:
ÁUR substantiv neutru

1. Metal prețios, de culoare galbenă, foarte maleabil și ductil, folosit pentru a fabrica obiecte de valoare și monede (servind din această cauză și ca măsură a valorii).
       • Nuntă de aur = a cincizecea aniversare a căsătoriei.
♦ figurat Lucru valoros, prețios.
       • Aur alb = energia captabilă a căderilor de apă. Aur negru = cărbune de piatră sau (mai rar) țiței.
       • locuțiune adjectiv De aur = de culoarea galbenă a aurului; valoros ca aurul.
       • Expresia: Epocă de aur = perioadă de înflorire și strălucire a vieții materiale și culturale. Inimă de aur = inimă bună, miloasă. (familial) A-i fi gura (sau a avea gură) de aur, se zice despre cineva care prevede cuiva împlinirea unor lucruri bune.
♦ figurat Văpaie, strălucire ca a aurului (1).

2. Fir, ață făcută din aur (1) sau imitând aurul și folosită la cusut; prin extensie veșmânt țesut din asemenea fire.

3. Bani; avere, bogăție; figurat belșug.
       • Expresia: A înota în aur = a fi foarte bogat.

– latina aurum.

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

aur
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru aur:
áur n. (latina aurum, italiana spaniolă oro, pv. aur, limba franceza or, pg. ouro). Un metal prețios galben lucitor și greŭ din care se fac monete. Ceĭa ce lucește ca auru: păr de aur (blond). figurat. Bogăție: setea de aur. Viitor de aur, splendid, fericit. Inimă de aur, plină de bunătate.

– Auru e cel maĭ pur, maĭ ductil și maĭ maleabil metalurgie Poate fi redus în foĭ de grosimea a 1ǀ25,000 de milimetriĭ. Greutatea apeĭ fiind de 1, a auruluĭ e de 19,32. Se topește la 1035° și se face verde. Se găsește maĭ adese-orĭ în pămînt în stare pură saŭ nativă în Brazilia, Chile, Mexic, California, Australia și Alaska și puțin și în Transilvania. Și unele rîurĭ poartă aur. Un chilogram de aur pur valora 3460 de francĭ înainte de 1914. E de 15 orĭ și jumătate maĭ scump de cît argintu. Auru a fost pentru om tot-de-a-una semnu bogățiiĭ și al puteriĭ. Alchimiștiĭ îĭ atribuĭaŭ proprietățĭ supranaturale și se încercaŭ să prefacă alte metale în aur.

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

AUR
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru AUR:
ÁUR n.

1) Metal nobil, galben, strălucitor, maleabil și ductil, din care se fac obiecte de podoabă. Inel de aur.
       • aur negru cărbune de pământ. Epocă de aur perioadă de înflorire.

2) figurat Lucru de mare preț (bani, avere, bogăție).
       • A înota în aur a fi foarte bogat. A cântări cu aur a plăti foarte scump pentru un lucru. [silabe a-ur] /<lat. aurum

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

aur
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru aur:
aur n.

1. metal prețios, galben lucitor și greu, din care se fac monede și scule;

2. tot ce lucește ca aurul: păr de aur;

3. figurat splendid: viitor de aur țara noastră are BOL. zilele de aur a scripturelor române EM. [latina AURUM].

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

AUR
Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru AUR:
AUR baibă, bulgăr, cham, goldeanu, roșeață, somnacai, sumocai, șumracai.
Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române

aur
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru aur:
áur substantiv neutru (silabe a-ur); simbol Au
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

aur
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru aur:
áur (a-ur) substantiv neutru; simbol Au
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'AUR'
auneréteAUNG SAN 1. A.AUNISăúntruáurAUR NÉGRUÁURĂauramínăAURANGABAD

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL aur
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului aur dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
3 Mol; Buc; îe Cruce de aur Exclamație de apărare împotriva diavolului, când se rostește numele lui.
5 Îc aur alb Apa folosită ca izvor de energie.
7 Îc aur negru Cărbune.
10 Îla De aur Valoros.
15 Îs Epocă de aur Perioadă de înflorire a vieții materiale și spirituale.
16 Îe aur bătut la faur Metal ordinar care imită aurul.
17 Trs; îc aurul mâței Mică.
18 Fig; îe Gură de aur Persoană care vorbește mult și frumos, convingător.
19 Îe Fie-ți gura de aur! Să se împlinească prevestirea ta favorabilă.
20-21 Îla; despre oameni Inimă de aur Bun sau milos.
22 Îs Vârsta sau veacul de aur verb reflexiv:eme foarte îndepărtată când oamenii trăiau în nevinovăție și fericire.
De aur Intangibil.
24 Îs Nunta de aur Aniversare a 50 de ani de căsătorie.
28 Frm; îe A plăti în aur A plăti foarte scump.
29 Îe Sete de aur Lăcomie de bani.
31 Frm; îe A făgădui munți de aur A făgădui lucruri imposibile.
32 Îla Să-l cântărești în aur Neprețuit.
33 Îe A înota în aur A fi foarte bogat.
Inel de aur.
       • aur negru cărbune de pământ.
Epocă de aur perioadă de înflorire.
       • A înota în aur a fi foarte bogat.
A cântări cu aur a plăti foarte scump pentru un lucru.

GRAMATICA cuvântului aur?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului aur.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul aur poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul aur sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv masculin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
VEZI PLURALUL pentru aur la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE aur?
Vezi cuvântul aur desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul aur?
[ a-ur ]
Se pare că cuvântul aur are două silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL aur
Inţelegi mai uşor cuvântul aur dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Aur alb = energia captabilă și foarte valoroasă, a căderilor de apă
Aur negru = cărbune de piatră sau mai rar țiței considerate ca valoare economică
locuțiune adjectiv De aur = de culoarea galbenă a aurului; valoros ca aurul
Epocă de aur = perioadă de înflorire și strălucire a vieții materiale și culturale
Inimă de aur = inimă bună, miloasă a omului înzestrat cu înalte calități
A înota în aur = a fi foarte bogat
Sete de aur = lăcomie de bani, goană după avere
Plată în aur = plată făcută cu un echivalent al aurului
A plăti cu aur = a plăti cu bani mulți
A cîntări cu aur = odinioară a plăti pentru un obiect o cantitate de aur egală cu greutatea lui; astăzi a plăti mulți bani
Aur alb = apă folosită ca izvor de energie
Aur negru = cărbune de pământ sau mai rar țiței, considerate ca surse de energie
Aur verde = pădurea ca bogăție vegetală
locuțiune adjectiv De aur = a care are culoarea galbenă a aurului 1; b valoros ca aurul 1; figurat despre oameni foarte bun, milos
Epocă de aur = perioadă de înflorire și strălucire a vieții materiale și culturale
Nuntă de aur = aniversare a cincizeci de ani de la data celebrării unei căsătorii
A înota în aur = a fi foarte bogat
Aur alb = apa folosită ca izvor de energie
Aur negru = cărbune de pământ sau mai rar țiței, considerate ca surse de energie
Aur verde = pădurea ca bogăție vegetală
locuțiune adjectiv De aur = a care are culoarea galbenă a aurului 1; b valoros ca aurul l; figurat despre oameni foarte bun, milos
Epocă de aur = perioadă de înflorire și strălucire a vieții materiale și culturale
Nuntă de aur = aniversare a cincizeci de ani de la data celebrării unei căsătorii
A înota în aur = a fi foarte bogat
♦ locuțiune De aur = extrem de valoros
Nuntă de aur = a cinzecea aniversare a căsătoriei cuiva
♦ Aur alb = energie produsă de forța apelor curgătoare
Aur negru = a cărbune de pămînt; b țiței
Nuntă de aur = a cincizecea aniversare a căsătoriei
Aur alb = energia captabilă a căderilor de apă
Aur negru = cărbune de piatră sau mai rar țiței
locuțiune adjectiv De aur = de culoarea galbenă a aurului; valoros ca aurul
Epocă de aur = perioadă de înflorire și strălucire a vieții materiale și culturale
Inimă de aur = inimă bună, miloasă
A înota în aur = a fi foarte bogat

© 2024 qDictionar.com

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Unt sau ulei de cacao?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
plantă erbacee cu flori galbene-deschise tragopogon major; barba-împăratului
sog, fierestrăÅ­
substanță grasă, de culoare albă-gălbuie, extrasă din pulberea de cacao și folosită la fabricarea ciocolatei, în industria farmaceutică, în cosmetică etc
vorbă inutilă sau neserioasă; flecăreală
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app