 | as |
|
| Autorizaţie [ a-u-to-ri-za-ţi-e ] VEZI SINONIME PENTRU autorizaţie PE ESINONIME.COM definiția cuvântului autorizatie în mai multe dicționareDefinițiile pentru autorizatie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru AUTORIZAȚIE: AUTORIZÁȚIE, autorizații, substantiv feminin Permisiune, de obicei oficială, de a face ceva; împuternicire. Autorizație de pescuit. Autorizație de intrare. ▭ Colonizarea altor specii de pești decît cele existente într-un fond de pescuit se va putea face numai pe baza autorizației ministerului. B. O. 1953, 40. ♦ Document scris prin care se dovedește un drept, o împuternicire a cuiva. – Pronunțat: a-u-. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru AUTORIZAȚIE: AUTORIZÁȚIE autorizatiei forme 1) Permisiune dată de un organ al administrației de stat pentru exercitarea unui drept sau pentru săvârșirea unui act; împuternicire. 2) Document prin care cineva este împuternicit că realizeze acest drept. [G.-D. autorizației] /<fr. autorisation, italiana autorizzazione Forme diferite ale cuvantului autorizatie: autorizatiei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru AUTORIZAȚIE: AUTORIZAȚIE s. 1. permis, (rar) licență, (învechit și regional) slobozenie, (învechit) pitac. (autorizatie pentru practicarea unei meserii.) 2. împuternicire, (învechit) ispravă. (I-a dat autorizatie să-l reprezinte.) 3. îngăduință, permisiune, voie. (autorizatie de a face ceva.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru autorizație: autorizație substantiv feminin [Atestat: HAMANGIU, C. C. 687 / V: autorizatieiune / P: a-uautorizatie / Plural: autorizatieii / Etimologie: franceza autorisation] 1 Autorizare (2). 2 (Ccr) Act scris prin care se atestă autorizarea (2). (Ccr) Document scris prin care se acordă un drept sau o împuternicire cuiva. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru AUTORIZAȚIE: AUTORIZÁȚIE substantiv feminin Permisiune (dată de o autoritate); împuternicire. ♦ (concretizat) Document care dovedește o împuternicire, un drept al cuiva. [pronume a-u-, gen. -iei, variantă autorizațiune substantiv feminin / conform limba franceza autorisation, italiana autorizzazione]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru AUTORIZAȚIE: AUTORIZÁȚIE, autorizații, substantiv feminin Permisiune, împuternicire (oficială) de a face ceva. ♦ (concretizat) Document oficial prin care se dovedește un drept sau o împuternicire a cuiva. [ pronunție: a-u-] – Din limba franceza autorisation. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru AUTORIZAȚIE: AUTORIZÁȚIE, autorizații, substantiv feminin Permisiune (oficială) de a face ceva; împuternicire. ♦ (concretizat) Document prin care se dovedește un drept sau o împuternicire a cuiva. [ pronunție: a-u-] – După limba franceza autorisation. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru AUTORIZAȚIE: AUTORIZÁȚIE, autorizații, substantiv feminin Permisiune, împuternicire (oficială) de a face ceva. ♦ (concretizat) Document eliberat în acest scop. [Pr: a-u-] – Din limba franceza autorisation. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru autorizație: autorizáție substantiv feminin (silabe a-u-, -ți-e), articulat autorizáția (silabe -ți-a), genitiv dativ articulat autorizáției; plural autorizáții, articulat autorizáțiile (silabe -ți-i-) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru AUTORIZAȚIE: AUTORIZÁȚIE substantiv feminin permisiune (dată de o autoritate); împuternicire. • înscris care dovedește o împuternicire. (< limba franceza autorisation) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru autorizație: autorizáție (a-u-, -ți-e) substantiv feminin, articulat autorizáția (-ți-a), genitiv dativ articulat autorizáției; plural autorizáții, articulat autorizáțiile (-ți-i-) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru autorizație: autorizați(un)e forme 1. permisiune dată de o autoritate; 2. consimțământul dat cuiva. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'AUTORIZATIE' autoritatívAUTORIZÁautorizáreAUTORIZÁTAUTORIZÁȚIEAUTORIZAȚIÚNEautorizézAUTORLÂCautorlấc |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL autorizație Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului autorizație dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii AUTORIZÁȚIE autorizației forme 1 Permisiune dată de un organ al administrației de stat pentru exercitarea unui drept sau pentru săvârșirea unui act; împuternicire. Autorizație pentru practicarea unei meserii. I-a dat autorizație să-l reprezinte. Autorizație de a face ceva. Autorizație pentru practicarea unei meserii. I-a dat autorizație să-l reprezinte. Autorizație de a face ceva. 687 / V: autorizațieiune / P: a-uautorizație / Plural: autorizațieii / Etimologie: franceza autorisation] 1 Autorizare 2. |
GRAMATICA cuvântului autorizație? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului autorizație. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul autorizație poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE autorizaţie? Vezi cuvântul autorizaţie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul autorizaţie?[ a-u-to-ri-za-ţi-e ] Se pare că cuvântul autorizaţie are şapte silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL autorizație |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Fată bătrână?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul autorizație are forma: autorizáții
