eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție balta


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME DIMINUTIVE PLURALGRAMATICĂSILABE
Baltă [ bal-tă ]
VEZI SINONIME PENTRU baltă PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului balta în mai multe dicționare

Definițiile pentru balta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a bălța
Verbul: a bălța (forma la infinitiv)
A bălța conjugat la timpul prezent:
  • eu bălțez
  • tu bălțezi
  • el ea bălțează
  • noi bălțăm
  • voi bălțați
  • ei ele bălțează
VEZI VERBUL a bălța CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru baltă:
báltă (bắlți), substantiv feminin –

1. Mlaștină. –

2. Luncă inundabilă a Dunării. –

3. Băltoacă.

– Mr., megl. baltă, istr. bote. Origine incertă. Există două teorii referitoare la istoria acestui cuvînt. Conform primei, este vorba de un cuvînt autohton, care s-ar trage dintr-o rădăcină indo-europeană *bal-, ce poate fi identificată în germana *pol- ( vezi germana de mai sus pfuol, vezi eng. poloneză), lituan. balá, limba slavă (veche) blato, celt. *palta (J. Kurylowicz, Mélanges Vendryes, 1925, p. 308; REW 6177). Din aceeași rădăcină ar deriva un ilir *balton, plural *balta; și de la această ultimă formă se consideră că pot proveni nu numai limba română baltă, ci și albaneză baljtë, lom. palta, triest. paltan, piem. pauta, limba neogreacă βάλτη, limba neogreacă μπάλτα, βάλτα, și βάλτος, (Ascoli, Arch. glott., I, 261; G. Meyer, Neugr. St., II, 64; Berneker 70; DAR; Capidan, Raporturile, p. 461; Pascu, I, 179; Pușcariu, Lr., 180). Proveniența ilirică nu este imposibilă, chiar dacă ilirii nu ne sînt cunoscuți dat fiind că au trăit în regiuni mlăștinoase; iar extinderea cuvîntului în nordul Italiei ar fi o dovadă în favoarea acestei ipoteze. Cealaltă ipoteză, care a fost prima sub aspect cronologic, pare a fi mai puțin acceptată în prezent. Conform acesteia, baltă ar proveni din limba slavă (veche) blato, de unde provin și limba bulgară blato, limba slovenă, limba cehă blato, poloneză bloto, limba rusă boloto (Miklosich, Slaw. Elem., 15; Cihac; Roesler 565; Philippide, Principii, II, 698). Această ipoteză întîmpină o gravă dificultate și anume metateza bla › bal, puțin probabilă în limba română; din această cauză, mai mulți specialiști încearcă să arate că termenul limba română provine dintr-o formă slavă *balto, anterioară metatezei lichidelor. (Skok, Archiv za arb. Star., II, 114; Nandriș, Mélanges École Roumaine, II, 1-25 și Dacor., VI, 350; Sandfeld 83; Vaillant, BL, XIV, 9). Faptul în sine nu este imposibil, dar pare puțin probabil; și este curios de semnalat că forma limba slavă (veche) ipotetică, anterioară metatezei, nu a lăsat urme în limbile limba slavă (veche) moderne; că singurele forme limba slavă (veche) cu metateză provin din limba română (astfel rut. balta, conform Miklosich, Wander., 12 și Candrea, Elemente, 404; de asemenea limba bulgară medie și limba bulgară baltina, conform Jagic, Arch. slaw. Phil., XXII, 32, Berneker 70 și Capidan, Raporturile, 230); și pe care însuși Miklosich, o verb reflexiv:eme partizan al originii în limba slavă (veche) a cuvîntului, a ajuns să-l considere străin în limba slavă (veche) , în Neugr,

11. Astfel stînd lucrurile, ipoteza autohtonă pare a întruni cele mai multe probabilități. limba neogreacă μπάλτα, provin din limba română (Murnu, Rum. Lehnvörter, 34), în verb reflexiv:eme ce limba neogreacă βάλτη, provine din iliră, după Triandaphyllidis, 150, și din albaneză, după G. Meyer, Neugr. St., II, 64. derivat băltac, substantiv neutru (baltă); băltăcăi, băltăcări, verb (a da din picioare); băltăceală, substantiv feminin (bătăi din picior); băltăci, verb (a se bălăci; a se forma băltoace); băltăreț, adjectiv (palustru); băltăreț, substantiv masculin (vînt dinspre lunca Dunării, vînt de miazăzi); băltărie, substantiv feminin (baltă, mlaștină); băltău, substantiv neutru (băltoacă); bălți, verb (a se forma băltoace); băltig, s,n, (baltă, mlaștină); băltină, substantiv feminin (luncă, teren inundabil); băltiș, substantiv neutru (teren mlăștinos); băltoacă, substantiv feminin (baltă mică; bulhac); băltoc, substantiv neutru (băltoacă); băltos, adjectiv (mlăștinos).
Forme diferite ale cuvantului balta: bắlți

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român
Ce inseamna expresia      Ce inseamna?

BALTĂ
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BALTĂ:
BÁLTĂ, bălți, substantiv feminin

1. Apă stătătoare permanentă, alimentată din izvoare proprii și prin revărsările unor rîuri sau fluvii învecinate, de obicei puțin adîncă și avînd o bogată vegetație acvatică; prin extensie lac. Noi luăm crîsnicul și, cît fumez o lulea, ajungem la baltă. SADOVEANU, N. forme 26. Izvorul curge subțire, întinzînd în față, ca pe o năframă, o baltă mică pe care, uneori, o împunge, ca un ac de aur, cîte o rază de soare. GÎRLEANU, L. 20. Văd cloșca păscînd bobocii de rață pe malul bălții. ODOBESCU, S. III

13. (Hiperbolic) Lacrămile-i curg pîrău. De face baltă și tău. BIBICESCU, P.P.93.
       • Compus: bou-de-baltă vezi bou.
       • Expresia: A da cu bîta-n baltă = a face o gafă. A rămîne (sau a sta, a zăcea) baltă = (despre un lucru)a fi lăsat în părăsire, neisprăvit; a sta pe loc,a stagna,a nu maiînainta. verb reflexiv:emea trece, flăcăul începe și el a se trece... și însurătoarea rămînea baltă. CREANGĂ, P. 142. Fost-ai și d-ta la tinerețe, nu zic, dar acum îți cred;. dă, bătrînețe nu-s? Cum n-or sta trebile baltă? CREANGĂ, P. 230. A lăsa baltă (ceva) = a lăsa (ceva) în părăsire, neterminat; a nu se mai interesa de ceva, a nu se mai ocupa cu ceva. Las-o baltă!
♦ figurat Apă sau alt lichid vărsat în cantitate mare pe jos; băltoacă. Vinul amestecat cu sînge făcuse o baltă pe lespezile salei. NEGRUZZI, S. I 152.

2. Întindere (mai mare sau mai mică) de apă stătătoare, rămasă în urma revărsării unui rîu; (mai ales la sg.) regiunea mlăștinoasă de la țărmul Dunării (cu deosebire cea din Muntenia de răsărit). Mirosul de humă trezită se înteți. Venea dinspre Dunăre, amestecat cu mirosul de baltă. DUMITRIU, B. forme

15. De la baltă pînă la munte = de la Dunăre pînă în Carpați.
♦ (Impropriu) Regiune care a fost inundată și care, după secarea apelor, se acoperă cu o vegetație îmbelșugată, devenind loc de pășune. Turmele de oi iernează pe baltă.

3. Apă de ploaie adunată într-o adîncitură (mai mică) de teren; groapă (mică) cu apă sau cu mocirlă. vezi băltoacă. Apa se adună în gropi, iar cînd calci într-o baltă ajungi cu adevărat paparudă. PAS, L. I 55. Prin bălțile de noroi... treceau niște ciubote mari, cărora nu le-ar fi păsat nici de potop. EMINESCU, N. 33.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

baltă
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru baltă:
báltă substantiv feminin [Atestat: PSALT. SCH. 336 / Plural: bălți, (înv) balte și (reg) bolți / Etimologie: pbl vsl блaтo cf alb baltë] 1 Întindere (mai mare) de apă stătătoare, naturală geologic, cu adâncime mică, cu vegetație și faună acvatică specifică Cf băltoacă (1). 2 (Pex) Lac. 3 (Pfm; despre persoane; îe) Are baltata pește Are de unde să dea (sau să plătească). 4 (Pop; îe) A râde vârșa de balta A râde de cusururile altora, fără să le vadă pe ale sale. 5 (Pfm; îe) A da cu bâta (sau cu bățul) în balta A face o muncă zadarnică, fără folos.6-7 (Îae) A face un gest (sau a spune o vorbă) care deranjează prin caracterul ei nedelicat sau insolit. 8 (Îae) A face o gală. 9 (Pfm; îe) A sta (sau a rămâne, rar, a zăcea) balta A lăsa ceva în părăsire. 10 (Pfm; îae) A stagna. 11 (Pfm; îae) A sta pe locuțiune 12-13 (Pfm; îe) A lăsa balta (pe cineva sau ceva) A nu (se mai interesa sau a nu) se mai ocupa (de cineva sau ceva). 14 Zonă de luncă inundabilă, cu locuri în care stagnează apa. 15 (Pop; îs) Ăl din balta Diavolul. 16 (Pex) Lac. 17 (Bot; reg; îc) larba- bălții Iarba-vulpii (Alopecuruspratensis). 18 (Bot; reg; îae) Păiuș (Agostis tenius). 19 (Ent; reg; îc) Bou-de- sau boul bălții ori buhai-de- Insecta Bombinator igneus. 20 (Orn; reg; îc) Bou-de- Bâtlan de stuh (Botaurus stellaris). 21 (Orn; reg; îae) Bufniță (Bubo bubo). 22 Întindere de apă stătătoare, rămasă după revărsarea râurilor, în special a Dunării. 23 Apă de ploaie strânsă într-o adâncitură de pământ. 24-25 Groapă cu (apă sau cu) mocirlă. 26 (Prin exagerare) Cantitate mare de lichid vărsat pe jos Si: băltoacă (3).
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

BALTĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BALTĂ:
BÁLTĂ, bălți, substantiv feminin

1. Întindere de apă stătătoare, de obicei nu prea adâncă, având o vegetație și o faună acvatică specifică; zonă de luncă inundabilă, cu locuri în care stagnează apa; prin extensie lac.
       • Expresia: A rămâne (sau a sta, a zăcea) baltă = a fi lăsat în părăsire; a sta pe loc, a stagna. A lăsa baltă (ceva) = a lăsa (ceva) în părăsire, a nu se mai interesa (de ceva). A da cu bâta în baltă = a face un gest, a spune o vorbă care stânjenește prin caracterul ei nedelicat sau insolit.

2. Apă de ploaie adunată într-o adâncitură; groapă cu apă sau mocirlă; (prin exagerare) cantitate mare de lichid vărsat pe jos; băltoacă.

– Probabil din limba slavă (veche) blato. conform albaneză baltë.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

BALTĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BALTĂ:
BÁLTĂ, bălți, substantiv feminin

1. Întindere de apă stătătoare, de obicei nu prea adâncă, având o vegetație și o faună acvatică specifică; zonă de luncă inundabilă, cu locuri în care stagnează apa; prin extensie lac.
       • Expresia: A rămâne (sau a sta, a zăcea) baltă = a fi lăsat în părăsire; a sta pe loc, a stagna. A lăsa baltă (ceva) = a lăsa (ceva) în părăsire, a nu se mai interesa (de ceva). A da cu bâta în baltă = a face un gest, a spune o vorbă care stânjenește prin caracterul ei nedelicat sau insolit.

2. Apă de ploaie adunată într-o adâncitură; groapă cu apă sau mocirlă; (prin exagerare) cantitate mare de lichid vărsat pe jos; băltoacă.

– Din limba slavă (veche) blato. conform albaneză baltë.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

BALTĂ
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BALTĂ:
BÁLTĂ, bălți, substantiv feminin

1. Apă stătătoare permanentă, de obicei puțin adâncă și având o bogată vegetație acvatică; prin extensie lac.
       • Expresia: A rămâne (sau a sta, a zăcea) baltă = a fi lăsat în părăsire; a sta pe loc, a stagna. A lăsa baltă (ceva) = a lăsa (ceva) în părăsire, a nu se mai interesa (de ceva). A da cu bâta în baltă = a face o gafă. Are balta pește, se spune când ceva se află din belșug.
♦ Întindere de apă stătătoare rămasă în urma revărsării unui râu; regiune mlăștinoasă de la țărmul unor râuri.

2. Apă de ploaie adunată într-o adâncitură; groapă cu apă sau cu mocirlă; (prin exagerare) apă sau lichid vărsat pe jos.

– vezi băltoacă.

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

balta
Dicționarul de termeni muzicali dă următoarea definitie pentru balta:
balta, joc* popular românesc, mixt, răspândit în Câmpia Dunării. Este o variantă de horă (1) (pe bătaie) și se joacă în cerc, cu brațele îndoite prinse în lanț. Are ritm binar*, melodie proprie, mișcare vioaie, cu pași bătuți în contratimp* și încrucișați. În Oltenia poate fi întâlnit și în formație de linie, cu denumirea ca-la-baltă.
Definiție sursă: Dicționar de termeni muzicali

BALTĂ
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BALTĂ:
BALTĂ s.

1. (georgrafic) (popular) tău, (regional) rît, (învechit) paludă. (balta cu pește bogat.)

2. (georgrafic) (rar) lac. (balta Snagov.)

3. apăraie, apărie, băltoacă, lăcăraie, lăcărie, udătură, (popular) udeală. (Era o balta pe jos!)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

Balta
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru Balta:
Balta forme

1. vezi Cetatea-de-Baltă;

2. insulă mare între Dunăre și brațul Borcea, străbătută de canaluri;

3. numele unei comune în Mehedinți și al unei plase în Doljiu, Romanați, Ialomița și Brăila.

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

baltă
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru baltă:
baltă forme

1. massă de apă stătătoare; a rămânea baltă, a sta locului, a stagna;

2. massă de apă formată de ploaie. [slava BLATO, rut. BALTA].

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

BĂLȚA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BĂLȚA:
BĂLȚÁ, bălțez, verb

I. tranzitiv (familial) A vopsi în culori stridente (și nearmonizate); a tărca.

– Din bălțat (derivat regresiv).

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

BĂLȚA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BĂLȚA:
BĂLȚÁ, bălțez, verb

I. tranzitiv (familial) A vopsi în culori variate (și nearmonizate); a tărca.

– Din bălțat (derivat regr.).

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

bălța
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru bălța:
bălța verb tranzitiv: [Atestat: DEX2 / prezentul indicativ: baltațéz / Etimologie: bălțat (drr)] (Fam) 1 A vopsi în culori țipătoare și nearmonizate. 2 A tărca.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

bălța
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru bălța:
bălțá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu bălțéz, persoana a treia singular: el / ea și plural bălțeáză
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

BĂLȚA
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru BĂLȚA:
BĂLȚÁ verb a (se) tărca. (Ce te-ai bălțat așa?)
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

BALTA
Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru BALTA:
BALTA, comerț în jud. Mehedinți; 1.802 locuțiune (1991).
Definiție sursă: Dicționar enciclopedic

baltă
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru baltă:
báltă substantiv feminin, genitiv dativ articulat bălții; plural bălți
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

baltă
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru baltă:
báltă substantiv feminin, genitiv dativ articulat bắlții; plural bălți
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

BĂLȚA
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BĂLȚA:
BĂLȚA verb a (se) tărca. (Ce te-ai balta așa?)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'BALTA'
balsamuítbălsấmbalșoiBALȚBÁLTĂBalta-AlbăBALTA-LIMANbâltâbấcBÂLTẤC

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL BĂLȚA
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului bălţa dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
3 Pfm; despre persoane; îe Are bĂlȚata pește Are de unde să dea sau să plătească.
4 Pop; îe A râde vârșa de bĂlȚa A râde de cusururile altora, fără să le vadă pe ale sale.
5 Pfm; îe A da cu bâta sau cu bățul în bĂlȚa A face o muncă zadarnică, fără folos.
9 Pfm; îe A sta sau a rămâne, rar, a zăcea bĂlȚa A lăsa ceva în părăsire.
11 Pfm; îae A sta pe locuțiune 12-13 Pfm; îe A lăsa bĂlȚa pe cineva sau ceva A nu se mai interesa sau a nu se mai ocupa de cineva sau ceva.
15 Pop; îs Ăl din bĂlȚa Diavolul.
BĂlȚa cu pește bogat.
BĂlȚa Snagov.
Era o bĂlȚa pe jos!.
BĂlȚa cu pește bogat.
BĂlȚa Snagov.
Bălța verb tranzitiv: [Atestat: DEX2 / prezentul indicativ: bĂlȚațéz / Etimologie: bălțat drr] Fam 1 A vopsi în culori țipătoare și nearmonizate.
Ce te-ai bĂlȚa așa?.

GRAMATICA cuvântului BĂLȚA?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului bălţa.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul BĂLȚA poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul BĂLȚA sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv masculin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural verbul bălța se conjugă: ei ele bălțeáză
  • group icon La plural substantivul baltă are forma: bălți
VEZI PLURALUL pentru BĂLȚA la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE baltă?
Vezi cuvântul baltă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul baltă?
[ bal-tă ]
Se pare că cuvântul baltă are două silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL BĂLȚA
Inţelegi mai uşor cuvântul bălţa dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
A da cu bîta-n baltă = a face o gafă
A rămîne sau a sta, a zăcea baltă = despre un lucrua fi lăsat în părăsire, neisprăvit; a sta pe loc,a stagna,a nu maiînainta
A lăsa baltă ceva = a lăsa ceva în părăsire, neterminat; a nu se mai interesa de ceva, a nu se mai ocupa cu ceva
De la baltă pînă la munte = de la Dunăre pînă în Carpați
A rămâne sau a sta, a zăcea baltă = a fi lăsat în părăsire; a sta pe loc, a stagna
A lăsa baltă ceva = a lăsa ceva în părăsire, a nu se mai interesa de ceva
A da cu bâta în baltă = a face un gest, a spune o vorbă care stânjenește prin caracterul ei nedelicat sau insolit
A rămâne sau a sta, a zăcea baltă = a fi lăsat în părăsire; a sta pe loc, a stagna
A lăsa baltă ceva = a lăsa ceva în părăsire, a nu se mai interesa de ceva
A da cu bâta în baltă = a face un gest, a spune o vorbă care stânjenește prin caracterul ei nedelicat sau insolit
A rămâne sau a sta, a zăcea baltă = a fi lăsat în părăsire; a sta pe loc, a stagna
A lăsa baltă ceva = a lăsa ceva în părăsire, a nu se mai interesa de ceva
A da cu bâta în baltă = a face o gafă

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL BĂLȚA

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Pâine amară?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a fi debil pulmonar, predispus la tuberculoză
a ocaziona
mijloace de existență câștigate cu multă trudă
cauza neînțelegerii sau dușmăniei dintre mai multe persoane
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app