 | as |
|
| Baltag [ bal-tag ] VEZI SINONIME PENTRU baltag PE ESINONIME.COM definiția cuvântului baltag în mai multe dicționareDefinițiile pentru baltag din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BALTAG: BALTÁG, baltage și baltaguri, substantiv neutru 1. Topor mic și ușor, cu coadă lungă de lemn, întrebuințat de ciobani și de săteni ca armă. I-au lucit lui sub nas la cîrciumă, capete de coasă, bricege, cosoare și baltage. GALAN, Z. R. Nu uita s-ascuți baltagul; ca să ai mai multă nădejde într-însul. SADOVEANU, B. 105. Sarica, baltagul și gluga și le lepădase într-un colț. SADOVEANU, N. forme 12. ♦ (Arhaizant) Topor cu două tăișuri și cu coadă lungă (întrebuințat odinioară ca armă și ca semn distinctiv al demnității de agă). Pregătiți-vă baltagurile și stați de strajă. SADOVEANU, J. 546. 2. Măciucă; ghioagă. Era îmbrăcat cu un mintean de urs lățos și-ncins cu o curea de care sta aninată o ghioagă... cu dinți de fier, adevărat baltag de uriaș. ODOBESCU, S. I 173. Tatăl meu pe-atunce era voinic și tare... Eu astăzi îi țin locul! Eu port armele sale. Baltagul lui cel strașnic Și arcul ostășesc. NEGRUZZI, S. II 72. ♦ (În poezia populară) Armă a haiducilor, probabil un fel de ghioagă adesea ferecată sau țintuită și ținută într-o teacă, pe care o purtau, cînd erau călare, la oblînc. Unde vedeam săracul, Îmi ascundeam baltagul Și-i dam bani de cheltuială Și haine de primineală. ALECSANDRI, P. P. 89. Bistrițo, șiroi de frunte! Ce te făcuși dunăre Și te umflați tulbure. De nu pot trece prin tine Cu baltagul la ciochine? ALECSANDRI, P. P. 255. ♦ figurat Lovitură de baltag. Veți lua fiecare cîte o sută baltage... pe talpe. NEGRUZZI, S. I 24. – Variantă: (Muntenia) baltac (TEODORESCU, P. P. 289) substantiv neutru Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru baltag: baltág sn [Atestat: (a. 1624) ap. HEM 3065 / V: (reg) -tac, băl-, -dac / Plural: baltagage, (rar; în poezie) -agi, -uri / Etimologie: tc baltak] 1-2 (Îvp) Armă veche ca o secure (cu două tăișuri) sau ca un topor cu coadă lungă din lemn tare. 3-4 (Îvp) Lovitură aplicată cu baltagul (1-2). 5 (Înv; Mol) Semnul distinctiv al agăi la curtea domnească din Moldova. 6 Secure (ferecată sau țintuită) pe care o purtau haiducii. 7 Lovitură cu baltagul (6). 8 Armă a ciobanilor sau a sătenilor asemănătoare cu baltagul (1). 9 Lovitură aplicată cu baltagul (8). 10 (Rar) Măciucă. 11 (Rar) Lovitură aplicată cu baltagul (10). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru baltag: baltág (baltage), substantiv neutru – Topor cu coadă lungă, armă. – Variante baltac, băltag, băltac. limba turcă baltak (Roesler 588; Șeineanu, II, 37; Lokotsch 207; Ronzevalle 46), conform cuman. balta (Kuun 124). Menționat din secolul XVII. Din limba turcă provin și limba neogreacă μπαλτᾶς, limba bulgară baltija. derivat baltagiu, substantiv masculin (soldat înarmat cu baltag), din limba turcă baltaci (secolul XVIII), este învechit Forme diferite ale cuvantului baltag: baltage Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru baltag: baltág și (vechĭ) -ác, n. plural e (în turcă baltak, baltag și balta). O armă în formă de secure cu doŭă tăișurĭ (care în Moldova era atributu agăĭ, ca mai tîrziŭ topuzu). Azĭ securice cu coada foarte lungă. Lovitură de securice. – Și baltageác, plural ece. vezi halebardă. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BALTAG: BALTÁG, baltage, substantiv neutru 1. Topor mic și ușor, cu coadă lungă, întrebuințat ca armă. ♦ (învechit și arhaic) Topor cu două tăișuri și cu coadă lungă. 2. Măciucă; ghioagă. ♦ figurat Lovitură de baltag. [plural și: baltaguri. – Variante: (regional) baltác substantiv neutru] – limba turcă balta. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru BALTAG: BALTÁG (< limba turcă) substantiv neutru (În ev. medicina în Moldova) Topor mic și ușor, cu două tăișuri și cu coadă lungă de lemn, folosit ca armă; era și semnul distinctiv al demnității de agă ♦ (În N Moldovei) Topor mic, ornamentat, purtat de vătășel la nuntă. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru BALTAG: BALTÁG baltagge n. 1) Topor mic, de obicei cu două tăișuri și cu coadă lungă, folosit în trecut și ca armă (mai ales de către ciobani). 2) Lovitură aplicată cu o asemenea armă. [plural și baltaguri] /<turc. balta Forme diferite ale cuvantului baltag: baltagge Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BALTAG: BALTÁG, baltage, substantiv neutru Topor cu coadă lungă, întrebuințat și ca armă. ♦ figurat Lovitură aplicată cu acest topor. [plural și: baltaguri. - Variante: (regional) baltác substantiv neutru] – conform limba turcă balta. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BALTAG: BALTÁG, baltage, substantiv neutru Topor cu coadă lungă, folosit și ca armă. ♦ figurat Lovitură aplicată cu acest topor. [plural și: baltaguri. – Variante: (regional) baltác substantiv neutru] – conform limba turcă balta. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru baltag: baltag n. 1. armă în formă de topor cu două ascuțișuri: baltagul era insigniul Agăi; 2. lovitură cu baltagul: veți lua fiecare câte o sută de baltage NEGR. [în turcă BALTAK]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru băltag: băltág1 substantiv masculin singular [Atestat: HEM 3066 / Etimologie: nesigură cf baltă + -ag] (Reg) Vânt puternic (care bate de la baltă). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru BALTAG: BALTAG substantiv 1. – și -a, Vas., pr., mold., 1810; 2. -a, Gh. (Balaur, Biserici mold. p. 14). Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BALTAG: BALTAG substantiv (învechit) chilom. (baltag era folosit ca armă de luptă.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru baltag: baltág substantiv neutru, plural baltáge / baltáguri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de regionalisme și arhaisme din Maramureș, ediția a doua dă următoarea definitie pentru băltag: băltág, substantiv neutru – vezi baltag. Definiție sursă: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, ediția a doua |
| Dicționarul de regionalisme și arhaisme din Maramureș dă următoarea definitie pentru băltag: băltág, substantiv neutru – vezi baltag. Definiție sursă: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru baltag: baltág substantiv neutru, plural baltáge Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru băltag: băltág2 sn vezi baltag Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'BALTAG' băltăcéscBĂLTĂCÍbăltăcírebăltăcítBALTÁGbăltăgánbăltăgașbăltăgélbaltagíu |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL băltag Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului băltag dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii HEM 3065 / V: reg -tac, băl-, -dac / Plural: băltagage, rar; în poezie -agi, -uri / Etimologie: tc baltak] 1-2 Îvp Armă veche ca o secure cu două tăișuri sau ca un topor cu coadă lungă din lemn tare. BALTÁG băltagge n. Băltag era folosit ca armă de luptă. |
GRAMATICA cuvântului băltag? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului băltag. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul băltag poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE baltag? Vezi cuvântul baltag desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul baltag?[ bal-tag ] Se pare că cuvântul baltag are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL băltag |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Om de acțiune?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul baltag are forma: baltág
