 | as |
|
| Banalitate [ ba-na-li-ta-te ] VEZI SINONIME PENTRU banalitate PE ESINONIME.COM definiția cuvântului banalitate în mai multe dicționareDefinițiile pentru banalitate din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BANALITATE: BANALITÁTE, (2) banalități, substantiv feminin 1. Faptul de a fi banal; fel de a fi comun și lipsit de originalitate. Banalitatea unui subiect. 2. (Concretizat) Lucru banal, idee banală. Vorbește banalități. ▭ Nu știu de ce cînți atîtea banalități! se burzuluiește Stănică. Numai frumos nu-i cîntecul tău! CĂLUGĂRU, O. P. 195. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru BANALITATE: BANALITÁTE substantiv feminin 1. Lipsă de originalitate. 2. Lucru obișnuit, comun. 3. (La plural ) Nume dat în evul mediu, în Europa apuseană, dreptului exclusiv al seniorului de a ține moară, cuptor, teasc și animale de reproducție, pentru folosirea cărora țăranii plăteau o taxă. [conform limba franceza banalité]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru banalitate: banalitáte substantiv feminin [Atestat: BRĂTESCU-VOINEȘTI, ap. DA / Plural: banalitatetați / Etimologie: franceza banalité] 1 Caracterul a ceea ce este banal (1). 2 Fel de a fi comun și lipsit de originalitate. 3 (Ccr) Lucru banal (1). 4 (Fig) Idee banală (1) Si: platitudine, prozaism. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BANALITATE: BANALITÁTE, banalități, substantiv feminin 1. (La sg.) Caracterul a ceea ce este banal; fel de fi comun și lipsit de originalitate. 2. (concretizat) Lucru banal, vorbă banală, idee banală. – Din limba franceza banalité. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BANALITATE: BANALITÁTE, (2) banalități, substantiv feminin 1. Caracterul a ceea ce este banal; fel de a fi comun și lipsit de originalitate. 2. (concretizat) Lucru banal, vorbă banală, idee banală. – Din limba franceza banalité. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BANALITATE: BANALITÁTE, banalități, substantiv feminin 1. (La sg.) Caracterul a ceea ce e banal; fel de a fi comun și lipsit de originalitate. 2. (concretizat) Lucru banal, idee banală. – După limba franceza banalité. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru BANALITATE: BANALITÁTE banalitateăți forme 1) Caracter banal. 2) la plural Lucruri banale; vorbe banale. A spune banalitateăți. [articulat banalitatea; genitiv dativ banalității] /<fr. banalité Forme diferite ale cuvantului banalitate: banalitateăți Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru banalitate: *banalitáte forme (în franceză banalité). Caracteru de a fi banal. Vorbă banală: a spune o banalitate. plural Ideĭ saŭ vorbe banale: a vorbi banalitățĭ. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru BANALITATE: BANALITÁTE substantiv feminin caracterul a ceea ce este banal; platitudine. • lucru obișnuit, comun. (< limba franceza banalité) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BANALITATE: BANALITATE substantiv platitudine, prozaism, loc comun, (livresc) truism, (figurat) proză. (A spus o banalitate.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru banalitate: banalitáte substantiv feminin, genitiv dativ articulat banalitắții; (lucruri, vorbe, idei) plural banalitắți Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru banalitate: banalitáte substantiv feminin, genitiv dativ articulat banalității; (lucruri, vorbe) plural banalități Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru banalitate: banalitate forme 1. lucru banal; 2. plural idei comune, vorbe de rând. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'BANALITATE' BANACHbănăcúțbânáiBanalBANALITÁTEBANALIZÁBANALIZÁREBANALIZÁTBANÁN |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL banalitate Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului banalitate dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii DA / Plural: banalitatetați / Etimologie: franceza banalité] 1 Caracterul a ceea ce este banal 1. BANALITÁTE banalitateăți forme 1 Caracter banal. A spune banalitateăți. A spus o banalitate. |
GRAMATICA cuvântului banalitate? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului banalitate. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul banalitate poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE banalitate? Vezi cuvântul banalitate desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul banalitate?[ ba-na-li-ta-te ] Se pare că cuvântul banalitate are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL banalitate |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adjectiv și adverb de sămânță?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul banalitate are forma: banalitắți
