 | as |
|
| Bandit [ ban-dit ] VEZI SINONIME PENTRU bandit PE ESINONIME.COM definiția cuvântului bandit în mai multe dicționareDefinițiile pentru bandit din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru bandit: bandít substantiv masculin [Atestat: CĂLINESCU, E. O. II, 308 / V: (rar) -dist / Plural: banditiți / Etimologie: it bandito, franceza bandit] 1 Persoană care face parte dintr-o bandă1 (2) Si: gangster, răufăcător, tâlhar. 2 (Fam) Afurisit. 3 (Fam) Ticălos. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru BANDIT: BANDÍT banditți m. 1) Persoană care face parte dintr-o bandă; tâlhar. bandit de drumul mare. 2) figurat Persoană lacomă și fără scrupule; nemernic; ticălos; netrebnic. /<fr. bandit, italiana bandito Forme diferite ale cuvantului bandit: banditți Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BANDIT: BANDIT s. 1. tîlhar, (franțuzism) brigand, (regional) furător, robalău, (Transilvania) lotru, (învechit) fur, războinic. (bandit de drumul mare.) 2. nemernic, ticălos, tîlhar. (Un bandit de negustor.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BANDIT: BANDÍT, bandiți, substantiv masculin Persoană care face parte dintr-o bandă1 de răufăcători; tâlhar, răufăcător, gangster. – Din limba franceza bandit, italiana bandito. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BANDIT: BANDÍT, bandiți, substantiv masculin Persoană care face parte dintr-o bandă1 de răufăcători; tâlhar, răufăcător, gangster. – Din limba franceza bandit, italiana bandito. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru bandit: bandít (bandíți), substantiv masculin – Tîlhar, răufăcător. It. bandito, de unde și limba franceza bandit. – derivat banditesc, adjectiv; banditism, substantiv neutru Forme diferite ale cuvantului bandit: bandíți Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BANDIT: BANDÍT, bandiți, substantiv masculin Tîlhar. vezi brigand, asasin. (figurat) Să simtă bandiții că pacea-i mai tare! DEȘLIU, M. 71. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru bandit: *bandít m. (în franceză bandit, despre italiana bandito, care vine despre banda, bandă, ceată). Tîlhar. vezi cetaș. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru BANDIT: BANDÍT substantiv masculin Tâlhar; brigand; asasin. [< italiana bandito, conform limba franceza bandit]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru bandit: bandit m. 1. făcător de rele, primejdios; 2. figurat om fără căpătâiu. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru BANDIT: BANDÍT substantiv masculin tâlhar; brigand; gangster. (< limba franceza bandit, italiana bandito) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BANDIT: BANDÍT, bandiți, substantiv masculin Tâlhar. – în franceză bandit. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru bandit: bandít substantiv masculin, plural bandíți Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru bandit: bandít substantiv masculin, plural bandíți Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'BANDIT' BANDIÉRĂBandinBANDINIbandistBANDÍTBANDITÉSCBANDITÉȘTEBANDITÍSMbanditízm |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL bandit Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului bandit dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii II, 308 / V: rar -dist / Plural: banditiți / Etimologie: it bandito, franceza bandit] 1 Persoană care face parte dintr-o bandă1 2 Si: gangster, răufăcător, tâlhar. BANDÍT banditți m. Bandit de drumul mare. Bandit de drumul mare. Un bandit de negustor. |
GRAMATICA cuvântului bandit? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului bandit. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul bandit poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE bandit? Vezi cuvântul bandit desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul bandit?[ ban-dit ] Se pare că cuvântul bandit are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL bandit |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Agregat mineral?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul bandit are forma: bandíți
