 | as |
|
| Bandieră [ ban-di-e-ră ] VEZI SINONIME PENTRU bandieră PE ESINONIME.COM definiția cuvântului bandiera în mai multe dicționareDefinițiile pentru bandiera din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BANDIERĂ: BANDIÉRĂ, bandiere, substantiv feminin (Învechit) Steag al unei armate sau al unui comandant de oștire; drapel, flamură, stindard. [Dușmanii] făcură de mai multe ori semne, cu bandierele, că vor să se predea. BĂLCESCU, O. II 335. ♦ Steag al unei țări înălțat pe vapoarele sale și pe clădirile unde se află reprezentanții ei în străinătate. [Locțiitorul consulului grec] se supără... se duce la consulat, dă bandiera elinească jos și rupe relațiunile cu guvernul Moldovei. GHICA, S. XI. ♦ Steguleț întrebuințat pe vapoare la diferite semnalizări. Gardianul căpităniei portului... [era] însărcinat să țină ordinea și să înalțe la catarg bandiera, care însemna începutul celor opt ore de muncă în portugheză BART, E. 289. – Pronunțat: -di-e-. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru bandieră: bandiéră (bandiére), substantiv feminin – (învechit) Steag, flamură. – Mr. bandieră, megl. banderă. It. bandiera, de unde provin și limba neogreacă μπαντιέρα, albaneză bandierë, limba turcă, limba bulgară bandera. secolul XVIII, puțin folosit. Și mai puțin se întrebuințează forma veche banieră (< limba franceza banniére), galicism din epoca romantică. Mr. din italiana (Ruffini 328). Forme diferite ale cuvantului bandiera: bandiére Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BANDIERĂ: BANDIÉRĂ, bandiere, substantiv feminin (învechit) Steag al unei țări înălțat pe vapoarele sale și pe clădirile unde se aflau reprezentanții ei în străinătate. ♦ Steguleț întrebuințat pe vapoare pentru semnalizări. ♦ Steag al unei armate sau al unui comandant de oștire; stindard, drapel. [ pronunție: -di-e-] – It. bandiera. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru BANDIERĂ: BANDIÉRĂ bandierae forme învechit 1) Piesă de stofă atașată pe un suport purtând culorile, emblemele unei națiuni, ale unui stat, ale unei organizații, servind ca semn distinctiv al acestora; steag; drapel; stindard; flamură. 2) Steguleț folosit de marinari pentru semnalizări. [silabe -di-e-] /<it. bandiera Forme diferite ale cuvantului bandiera: bandierae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru bandieră: bandiéră substantiv feminin [Atestat: ZILOT, cronologie 70 / V: (înv) badi- / P: bandieradi-e- / Plural: bandierare / Etimologie: it bandiera] 1 (Înv) Steag. 2 (Spc) Steag al unei unități militare. 3 Steag al unei țări înălțat pe vapoarele sale și pe clădirile unde se află rezidenții ei în străinătate Si: pavilion. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru bandieră: *bandiéră forme, plural e (în franceză bandière, despre italiana bandiera, care vine despre got. bandi, steag. vezi bandă 2). Steag de corabie orĭ de consulat. – popular Dun. pandéră (limba neogreacă [despre italiana ] pandiéra [scris -ntiéra]): se lasă pandera (CL., 1910, 435). Și -elă. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BANDIERĂ: BANDIÉRĂ, bandiere, substantiv feminin 1. (învechit) Steag al unei armate, al unei unități militare; drapel, stindard. 2. (Rar) Steag al unei corporații, al unei societăți, specializare al unei corăbii. [ pronunție: -di-e-] – Din italiana bandiera. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru bandieră: bandieră forme 1. steag de trupe: front de bandieră, alinierea drapelelor și a stindardelor în fruntea unei armate rânduite; 2. steagul unei corporațiuni sau societăți. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BANDIERĂ: BANDIÉRĂ, bandiere, substantiv feminin (învechit) Steag, drapel, stindard. ♦ specializare Steag al unei unități militare. [ pronunție: -di-e-] – Din italiana bandiera. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru BANDIERĂ: BANDIÉRĂ substantiv feminin Steag, stindard (al unei corăbii). [pronume -di-e-. / conform italiana bandiera, limba franceza bandière]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru bandieră: bandiéră substantiv feminin (silabe -di-e-), genitiv dativ articulat bandiérei; plural bandiére Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru bandieră: bandiéră (rar) (-di-e-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat bandiérei; plural bandiére Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru BANDIERĂ: BANDIÉRĂ substantiv feminin pavilion al unei corăbii. (< italiana bandiera) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru bandieră: bandieră substantiv verbal DRAPEL. PAVILION. STEAG. STINDARD. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'BANDIERA' banderiliérBANDÉRIUBANDERÓLĂbanderoláreBANDIÉRĂBandinBANDINIbandistBANDÍT |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL bandieră Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului bandieră dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii BANDIÉRĂ bandierăe forme învechit 1 Piesă de stofă atașată pe un suport purtând culorile, emblemele unei națiuni, ale unui stat, ale unei organizații, servind ca semn distinctiv al acestora; steag; drapel; stindard; flamură. Bandiéră substantiv feminin [Atestat: ZILOT, cronologie 70 / V: înv badi- / P: bandierădi-e- / Plural: bandierăre / Etimologie: it bandiera] 1 Înv Steag. |
GRAMATICA cuvântului bandieră? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului bandieră. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul bandieră poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE bandieră? Vezi cuvântul bandieră desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul bandieră?[ ban-di-e-ră ] Se pare că cuvântul bandieră are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL bandieră |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A da sau a fi exemplu?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul bandieră are forma: bandiére
