eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție bernard


DIMINUTIVE GRAMATICĂSILABE
Bernard [ ber-nard ]
VEZI SINONIME PENTRU bernard PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului bernard în mai multe dicționare

Definițiile pentru bernard din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru BERNARD:
BERNARD latina cat. < italiana Benardo < germana Bernhard.

I.

1. Nume purtat de străini: primul este Bernaldinus, pîrcălab de Cet. de Baltă sub Ștefan cel Mare (Ștef) zis și Bernardus (C Bog).

2. Al doilea, Bernardo, Borisii, mare post. sub Iancu-Sasul Vvd., nepot marelui post. Bartolomeo Brutti albanez italienizat, care semnează Bernard. Numele acestuia este deformat în acte astfel; a) Bernarca, ca pîrc. de Neamț (Iorga V 191); b) Bernad (17 B II 176); -ie (ib. 209); c) Bernal post: Borisi (Sd XI 89, Isp I1); Benart (Băl II); d) Bărnad (17 B II 182); -e (ib. 135); Bărnade (ib. 211); e) Barnat (17 B II 195); Bărnat (16 A III 140); f) Brănad m. post., 1613 (Sd XXII); Brănat (Sd XXII); g) Vernadea m, post., 1612 (Cern. p. XIII), conform greacă

– cretanul Vernardos tipograf la Iași (N. Iorga, Hist. des Roumains VIII 284).

II. Numele e acceptat în Moldova ca și acela al lui Vitold,- mare duce lituan din secolul XIV, sau al mîrzacului tătar Cantemir de la începutul secolul al XVII-lea.

1. Barnat. fam. mold. act.

2. Bîrnat țig. (17 A III 17)

3. Bărnat diac, 1622 sep. 11 (Sur XXII).

4. Bernart, C-tin, olt. 1780 (acte valea Jaleș).

5. Prob. Bîrnariu b. (Mar) și m-tele; Bărnaru (Puc). Din limba sârbă -cr. Brle < Bernardus (radio vol. 82 p. 110) Pașca derivă nume ardelene: Bîrlea pren., 1534, Bîrlescu și Bîrleț, 1726; conform însă Varlaam III

3. Cu apocopă s-ar explica însă și VERNA (Partea II-a).

Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc

Bernard
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru Bernard:
Bernard (Sf.) mare luptător al crestinismului, adversar al lui Abelard, predică a doua cruciadă (1091-1153).
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

Bernard
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru Bernard:
Bernard (Claude) m. ilustru învățat francez, creatorul fiziologiei experimentale (1813-1878).
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

Bernard
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru Bernard:
Bernard (St.) m. munte al Alpilor, între Elveția și Italia, cu un faimos ospiciu.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a


CUVINTE APROPIATE DE 'BERNARD'
BernadbernadínBERNADOTTEBernaldinusBernardBERNARDÍNbernardínăBernareaBernat

GRAMATICA cuvântului Bernard?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului bernard.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Bernard poate fi:

    CUM DESPART ÎN SILABE bernard?
    Vezi cuvântul bernard desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul bernard?
    [ ber-nard ]
    Se pare că cuvântul bernard are două silabe

    © 2024 qDictionar.com

    Eşti tare la limba română?

    Ce înseamnă expresia: ♦ ieșit din uz centralism democratic?

    Apasă click pe răspunsul corect.
    corectcorectgresitgreşit
    una dintre cele trei legi dialectice principale, potrivit căreia dezvoltarea se prezintă ca o înlănțuire de negații dialectice
    acid oxigenat al iodului
    principiu de bază propriu organizării și activității partidelor comuniste și muncitorești, care susținea îmbinarea centralismului cu democrația, conducerea centralizată cu participarea membrilor colectivității
    a cădea jos în nesimțire
    VEZI RĂSPUNSUL CORECT

    Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


    dex-app