 | as |
|
| Brut [ brut ] VEZI SINONIME PENTRU brut PE ESINONIME.COM definiția cuvântului brut în mai multe dicționareDefinițiile pentru brut din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru BRUT: BRUT bruttă (brutți, brutte) 1) (despre materiale) Care n-a fost încă prelucrat; netransformat încă în produs finit; în stare naturală. Petrol brut. 2) (despre greutatea unor mărfuri) Care constă din greutatea propriu-zisă și greutatea ambalajului și/sau a vehiculului de transport. 3) (despre venituri) Care este evaluat fără a scădea impozitul sau cheltuielile aferente. 4) figurat Care nu a fost supus unor operații intelectuale. Fapte brutte. /<lat. brutus, limba franceza brut Forme diferite ale cuvantului brut: bruttă brutți brutte Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BRUT: BRUT, -Ă, bruți, -te, adjectiv 1. (Despre materiale, obiecte etc.) Care se găsește în stare naturală, încă neprelucrat; care nu a fost încă transformat în produs finit. 2. (Despre greutatea mărfurilor) Care este socotit împreună cu ambalajul, vasul etc. în care se află; din care nu s-a scăzut daraua. 3. (Despre un venit) Care a fost socotit împreună cu cheltuielile, impozitele etc. aferente. – Din latina brutus, limba franceza brut. Forme diferite ale cuvantului brut: brut-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru brut: brut (-turi), substantiv neutru – Pîine neagră. limba slavă (veche) brotŭ, de la vezi germana brot (› germana Brot), conform Cihac, II, 29. Cuvînt învechit, puțin folosit. – derivat, de uz curent: brutar, substantiv masculin (persoană care face sau vinde pîine); brutăreasă, substantiv feminin (femeie care face sau vinde pîine; soția brutarului); brutăresc, adjectiv (de brutari); brutărească, substantiv feminin (dans tipic); brutărie, substantiv feminin (clădire unde se face sau se vinde pîinea). Forme diferite ale cuvantului brut: -turi Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BRUT: BRUT, -Ă, bruți, -te, adjectiv 1. Care se găsește în stare naturală, încă neprelucrat; care nu a fost încă transformat în produs finit. 2. (Despre greutatea mărfurilor) Care este socotit împreună cu ambalajul, vasul etc. în care se află, din care nu s-a scăzut daraua; (despre un venit) care a fost socotit împreună cu cheltuielile, impozitele etc. aferente. – Din latina brutus, limba franceza brut. Forme diferite ale cuvantului brut: brut-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BRUT: BRUT, -Ă, bruți, -te, adjectiv 1. (Despre o materie primă) Care se găsește în stare naturală, încă neprelucrat; (despre un produs în stare de prelucrare) care n-a fost încă transformat în produs finit. 2. (Despre greutatea mărfurilor) Din care nu s-a scăzut daraua; (despre un venit) din care nu s-au scăzut cheltuielile, impozitele etc. – latina literar brutus (în franceză brut). Forme diferite ale cuvantului brut: brut-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru brut: brut2, brut ă a [Atestat: MAIORESCU, Hristos III, 160 / Plural: bruturi, brute / Etimologie: franceza brut] 1 Care se găsește în stare naturală Si: neprelucrat. 2 Care nu a fost încă transformat în produs finit Si: neprelucrat. 3 (despre greutatea mărfurilor) Care este socotit împreună cu ambalajul. 4 (despre venituri) Care a fost socotit împreună cu cheltuielile și impozitele aferente. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru BRUT: BRUT, -Ă adjectiv 1. care se găsește în stare naturală, neprelucrat, încă netransformat într-un produs finit. 2. (despre greutatea mărfurilor) total, inclusiv greutatea ambalajului; (despre venituri) din care nu au fost scăzute cheltuielile de producție, pierderile, impozitul etc. (< latina brutus, limba franceza brut, italiana bruto) Forme diferite ale cuvantului brut: brut-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru brut: brut (brútă), adjectiv – Neprelucrat, ordinar, necizelat. în franceză brut. – derivat brută, substantiv feminin, din limba franceza brute; brutal, adjectiv, din limba franceza brutal; brutalitate, substantiv feminin, din limba franceza brutalité; brutaliza, verb, din limba franceza brutaliser; abrutiza, verb, din limba franceza abrutir, tratat ca în echivalența simbol-simboliza, general-generaliza etc. Forme diferite ale cuvantului brut: brútă Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru BRUT: BRUT, -Ă adjectiv (Despre materii) În stare naturală; (despre compuse) netransformat într-un alt produs finit, neterminat. 2. (Op. net; despre greutatea unei mărfi) Din care nu s-a scăzut daraua; (despre venit) din care nu au fost scăzute cheltuielile. [conform italiana bruto, limba franceza brut, latina brutus]. Forme diferite ale cuvantului brut: brut-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BRUT: BRUT adjectiv 1. grosolan, necioplit, necizelat, nefinisat, neprelucrat, (regional) lișteav. (Material brut.) 2. crud, neargăsit, neprelucrat, netăbăcit, verde. (Piei brut.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru brut: 1) brut n., plural urĭ (sas. brut, germana brot, pîne de unde și vechea slavă brotŭ). Muntenia Vechĭ. Pîne neagră, mai ales soldățească. – vezi pită. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru brut: brut1 sn [Atestat: POLIZU / V: brută substantiv feminin / Etimologie: svc brut] (Reg) Pâine neagră, de calitate inferioară. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru brut: brut adjectiv masculin, plural bruți; forme singular brútă, plural brúte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru brut: brut adjectiv masculin, plural bruți; forme brútă, plural brúte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Brut: Brut ≠ net Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'BRUT' BRUSTURUL-ÓIIbrușuléțBRUȘÚRĂbrușúțBrutBrutăbrutácbrutăcélBrutal |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Brut Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului brut dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii BRUT bruttă brutți, brutte 1 despre materiale Care n-a fost încă prelucrat; netransformat încă în produs finit; în stare naturală. Petrol brut. Fapte brutte. Brut2, brut ă a [Atestat: MAIORESCU, Hristos III, 160 / Plural: bruturi, brute / Etimologie: franceza brut] 1 Care se găsește în stare naturală Si: neprelucrat. Material brut. Piei brut. Material lemnos brut. Brut1 sn [Atestat: POLIZU / V: brută substantiv feminin / Etimologie: svc brut] Reg Pâine neagră, de calitate inferioară. |
GRAMATICA cuvântului Brut? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului brut. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Brut poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE brut? Vezi cuvântul brut desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul brut?[ brut ] Se pare că cuvântul brut are o silabă |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Brut |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Compus: cască-gură substantiv masculin?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
