eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție buric


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME DIMINUTIVE PLURALGRAMATICĂSILABE
Buric [ bu-ric ]
VEZI SINONIME PENTRU buric PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului buric în mai multe dicționare

Definițiile pentru buric din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BURIC:
BURÍC, burice, substantiv neutru

1. Cavitate care se formează în mijlocul abdomenului după tăierea cordonului ombilical; ombilic. Pe Toma mi-l tăia Pe la furca pieptului, La încinsul brîului, Deasupra buricului, Unde-i greu voinicului. ALECSANDRI, P. P. 73.
♦ figurat Mijloc, centru. S-ar putea spune că aici e inima și buricul orașului. Drumurile de la bariere și către bariere vin către Sfîntu Gheorghe și pornesc de la el. PAS, L. II 23.
       • Expresia: Buricul pămîntului = centrul pămîntului. Acolo era buricul pămîntului, pe-acolo intrase omul cît șchiopul, cu barba cît cotul. RETEGANUL, P. I 64. Unde e buricul pămîntului?

– Aici unde stau eu: De nu crezi, Măsoară și vezi. TEODORESCU, P. P. 251. A se crede (sau a se socoti) buricul pămîntului = a se crede (sau a se socoti) cel mai important, cel mai inteligent etc. dintre toți.

2. Cordonul ombilical (prin care fetusul primește hrană din corpul mamei). Copilul cu două (sau cu mai multe) moașe rămîne (sau moare) cu buricul netăiat (= acolo unde nu există răspundere personală, lucrurile ies prost).

3. (În expresie) Buricul degetului = vîrful degetului (cu care pipăim). Mă ridică pînă în slava cerului, de unde priveam la pămînt și îl vedeam numai cît buricul degetului. GORJAN, H. I 120.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane
Ce inseamna expresia      Ce inseamna?

buric
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru buric:
buríc sn [Atestat: DOSOFTEI, vezi S, 99 / Plural: buricice, (rar) buric uri / Etimologie: lat *umbulicus (= umbilicus)] 1 Cordonul ombilical prin care fetusul primește hrană din corpul mamei. 2 Cicatrice rămasă în mijlocul abdomenului după căderea cordonului ombilical Si: ombilic. 3 (Fig) Centru. 4 (Îs) buricul pământului Centrul pământului. 5 (Reg; gmț; îas) Om mic. 6 (îe) A se crede buric ul pământului A se crede cel mai important dintre toți. 7 (Pfm; îe) A dansa din buric A dansa mișcând din abdomen și mijloc 8 (Pan; îs) buric ul degetului Vârful degetului. 9 (Reg; îs) buric ul morii Locul unde roata mare a morii își sprijină capătul exterior. 10 (Reg; îc) buricul-apei Plantă erbacee cu flori mici, albe sau roșietice (Hydrocotyle vulgaris) Si: (reg) umbreluță-de-apă. 11 (Bot; reg; îc) buricul-Vinerei Părul-fetei (Adianthum capillus-veneris). 12 (Bot; reg; îc) buricul-pământului Muma-pădurii (Latharea squamaria). 13 (Bot; îc) buricul-boului Plantă cu flori albe și multe rămurele, folosită în vindecarea tăieturilor.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

BURIC
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru BURIC:
BURÍC buricce n.

1) Cicatrice rămasă la mijlocul abdomenului (la om și la mamifere) după tăierea cordonului ombilical; ombilic.

2) figurat Loc sau parte a unui lucru, a unui spațiu sau a unei suprafețe situată la o distanță egală de marginile sau capetele periferice; centru; mijloc. * buriccul pământului centrul pământului.

3) figurat Organ, persoană, instituție etc. cu rol decisiv în ceva; centru. * A se crede buriccul pământului a se considera cel mai important dintre toți.

4) Cordon ombilical prin care fetusul este integrat în organismul mamei și primește de la ea hrană. * Copilul cu multe moașe rămâne cu buriccul netăiat când se apucă prea mulți de o treabă, nu se realizează nimic. 5): buriccul degetului partea bombată de la vârful degetului. /<lat. umbulicus
Forme diferite ale cuvantului buric: buricce

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

BURIC
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BURIC:
BURÍC, burice, substantiv neutru

1. Orificiu abdominal prin care trece cordonul ombilical la fetus; cicatrice rămasă în mijlocul abdomenului după căderea cordonului ombilical; ombilic.
♦ figurat Mijloc, centru.
       • Expresia: Buricul pământului = centrul pământului. A se crede (sau a se socoti) buricul pământului = a se crede (sau a se socoti) cel mai important dintre toți.
♦ Cordonul ombilical prin care fetusul primește hrană din corpul mamei.

2. (În sintagma) Buricul degetului = vârful degetului.

3. Compus: buricul-apei = plantă erbacee cu flori mici, albe sau roșietice, dispuse în umbele (Hydrocotyle vulgaris).

– latina *umbulicus (= umbilicus), prin deglutinare: un

– buric.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

BURIC
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BURIC:
BURÍC, burice, substantiv neutru

1. Orificiu abdominal prin care trece cordonul ombilical la fetus; cicatrice rămasă în mijlocul abdomenului după căderea cordonului ombilical; ombilic.
♦ figurat Mijloc, centru. Expresia: Buricul pământului = centrul pământului. A se crede (sau a se socoti) buricul pământului = a se crede (sau a se socoti) cel mai important dintre toți.
♦ Cordonul ombilical prin care fetusul primește hrană din corpul mamei.

2. (În sintagma) Buricul degetului = vârful degetului.

3. Compus: buricul-apei = plantă erbacee cu flori mici, albe sau roșietice, dispuse în umbele (Hydrocotyle vulgaris).

– latina *umbulicus (= umbilicus), prin deglutinare: un

– buric.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

BURIC
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BURIC:
BURÍC, burice, substantiv neutru

1. Cavitate care se formează în mijlocul abdomenului, după tăierea cordonului ombilical; ombilic.
♦ figurat Mijloc, centru.
       • Expresia: Buricul pământului = centrul pământului. A se crede (sau a se socoti) buricul pământului = a se crede (sau a se socoti) cel mai important dintre toți.
♦ Cordonul ombilical prin care fetusul primește hrană din corpul mamei.

2. (În expresie) Buricul degetului = vârful degetului.

3. Compus: buricul-apei = plantă erbacee cu flori mici, albe sau roșietice, dispuse în umbele (Hydrocotyle vulgaris).

– latina *umbulicus (= umbilicus).

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

buric
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru buric:


1) buríc n., plural e (latina umbilicus, italiana belico, sard. umbiligu, pv. umbrilh [azĭ embourigon], limba franceza nombril, spaniolă ombligo, pg. embigo). O mică cicatrice rămasă în mijlocu pînteceluĭ de la cordonu1 pin care se nutrea fătu în pîntece. Punctu în prejuru căruĭa se învîrtesc dungile peliĭ aproape de vîrfu degetuluĭ. Buricu pământuluĭ (iron.), om scund.[1]

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

buric
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru buric:
buric n.

1. partea dela mijlocul pântecelui, cicatrice rămasă după tăierea mațului, prin care fătul își trage nutrimentul înainte de a se naște;

2. punct de mijloc: buricul pământului;

3. vârf: buricul dealului;

4. capăt rotund: buricul degetului;

5. gaură la mijlocul pietrii zăcătoare a morii. [latina UMBILICUS].

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

BURIC
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BURIC:
BURIC s.

1. (anatomie) ombilic. (buric pruncului.)

2. vîrf. (Și-a fript buric degetelor.)

3. (botanică) buricul-apei (Hydrocotyle vulgaris) = (popular) umbreluță-de-apă, umbreluță-de-baltă.

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

BURIC
Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru BURIC:
BURIC substantiv

1. Burican olt. (17 B III 584).

2. Buricea, T. (Meșt Cr).

3. Buric/el, vezi (An Pit 78); -escu, act.

Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc

buric
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru buric:


2) buríc (mă) vezi reflexiv Iron. Mă fudulesc, mă îngînf (îmi scot buricu saŭ peptu înainte).
Forme diferite ale cuvantului buric: buricmă

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

BURIC
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru BURIC:
BURÍC substantiv verbal centru, miez, mijloc.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

buric
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru buric:
buric substantiv verbal CENTRU. MIEZ. MIJLOC.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

buric
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru buric:
buríc substantiv neutru, plural buríce
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

buric
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru buric:
buríc substantiv neutru, plural buríce
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'BURIC'
buriácburiánăburiáșBURIÁTĂBURÍCBURICÁburicárBURICÁREburicáș

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL buric
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului buric dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
4 Îs buricul pământului Centrul pământului.
6 îe A se crede buric ul pământului A se crede cel mai important dintre toți.
7 Pfm; îe A dansa din buric A dansa mișcând din abdomen și mijloc 8 Pan; îs buric ul degetului Vârful degetului.
9 Reg; îs buric ul morii Locul unde roata mare a morii își sprijină capătul exterior.
10 Reg; îc buricul-apei Plantă erbacee cu flori mici, albe sau roșietice Hydrocotyle vulgaris Si: reg umbreluță-de-apă.
11 Bot; reg; îc buricul-Vinerei Părul-fetei Adianthum capillus-veneris.
12 Bot; reg; îc buricul-pământului Muma-pădurii Latharea squamaria.
13 Bot; îc buricul-boului Plantă cu flori albe și multe rămurele, folosită în vindecarea tăieturilor.
BURÍC buricce n.
* buriccul pământului centrul pământului.
* A se crede buriccul pământului a se considera cel mai important dintre toți.
* Copilul cu multe moașe rămâne cu buriccul netăiat când se apucă prea mulți de o treabă, nu se realizează nimic.
5: buriccul degetului partea bombată de la vârful degetului.
Buricul pruncului.
Și-a fript buricul degetelui.
Buric pruncului.
Și-a fript buric degetelor.

GRAMATICA cuvântului buric?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului buric.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul buric poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul buric sa indeplinească rolul de: substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul buric are forma: buríce
VEZI PLURALUL pentru buric la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE buric?
Vezi cuvântul buric desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul buric?
[ bu-ric ]
Se pare că cuvântul buric are două silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL buric
Inţelegi mai uşor cuvântul buric dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Buricul pămîntului = centrul pămîntului
A se crede sau a se socoti buricul pămîntului = a se crede sau a se socoti cel mai important, cel mai inteligent etc
În expresie Buricul degetului = vîrful degetului cu care pipăim
Buricul pământului = centrul pământului
A se crede sau a se socoti buricul pământului = a se crede sau a se socoti cel mai important dintre toți
În sintagma Buricul degetului = vârful degetului
Compus: buricul-apei = plantă erbacee cu flori mici, albe sau roșietice, dispuse în umbele Hydrocotyle vulgaris
Expresia: Buricul pământului = centrul pământului
A se crede sau a se socoti buricul pământului = a se crede sau a se socoti cel mai important dintre toți
În sintagma Buricul degetului = vârful degetului
Compus: buricul-apei = plantă erbacee cu flori mici, albe sau roșietice, dispuse în umbele Hydrocotyle vulgaris
Buricul pământului = centrul pământului
A se crede sau a se socoti buricul pământului = a se crede sau a se socoti cel mai important dintre toți
În expresie Buricul degetului = vârful degetului
Compus: buricul-apei = plantă erbacee cu flori mici, albe sau roșietice, dispuse în umbele Hydrocotyle vulgaris
Botanică buricul-apei Hydrocotyle vulgaris = popular umbreluță-de-apă, umbreluță-de-baltă
Botanică buricul-apei Hydrocotyle vulgaris = popular umbreluță-de-apă, umbreluță-de-baltă

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL buric

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Rar plin până în buză?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a fi om cu avere
măsură de lungime egală cu un stânjen
foarte plin, plin ochi
arbore din familia rozaceelor, cu ramuri spinoase și fructe mici, astringente malus sylvestris
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app