eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție burnita


PROPOZIȚIISINONIME DIMINUTIVE PLURALGRAMATICĂSILABE
Burniţă [ bur-ni-ţă ]
VEZI SINONIME PENTRU burniţă PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului burnita în mai multe dicționare

Definițiile pentru burnita din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a burnița
Verbul: a burnița (forma la infinitiv)
A burnița conjugat la timpul prezent:
  • eu -
  • tu -
  • el ea burnițează
  • noi -
  • voi -
  • ei ele -
VEZI VERBUL a burnița CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BURNIȚĂ:
BÚRNIȚĂ, burnițe, substantiv feminin (Uneori determinat prin «de ploaie») Ploaie măruntă și deasă; bură. S-a lăsat un frig și-o ceață amestecată cu burniță rece. GALAN, Z. R. 73. A fost început de trei zile o burniță, măruntă cît vîrful acului, deasă, incit nu se mai vedea nimic. CAMILAR, TEM. 370. Începe ca să pice o burniță de ploaie. MACEDONSKI, O. I 44.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

BURNIȚA
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BURNIȚA:
BURNIȚÁ, persoană 3 burnițează, verb

I. intranzitiv A ploua mărunt și des; a bura, a cerne, a țîrîi. Burnița mărunt și rece. Pe uliță este zloată, cum se întîmplă să fie în martie, cînd și burnițează și ninge. PAS, L. I 252. Norii posomoriți burnițau peste toată mahalaua, înecînd casele într-o atmosferă grea. DELAVRANCEA, S. 107.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

BURNIȚA
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BURNIȚA:
BURNIȚA verb a bura, a țîrcîi, a țîrîi, (învechit și popular) a roura, (regional) a burui, (învechit) a roua, (figurat) a cerne. (Afară burnita.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

BURNIȚĂ
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BURNIȚĂ:
BURNIȚĂ substantiv (meteorologie) bură, burnițeală, țîrcîială, țîrîială, (regional) buruială, roureală. (O burnita de toamnă.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

BURNIȚĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BURNIȚĂ:
BÚRNIȚĂ, burnițe, substantiv feminin Ploaie măruntă și deasă, adesea însoțită de ceață; bură.

– Din bură.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

BURNIȚĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BURNIȚĂ:
BÚRNIȚĂ, burnițe, substantiv feminin Ploaie măruntă și deasă, adesea însoțită de ceață; bură.

– Din bură.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

burniță
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru burniță:
búrniță substantiv feminin [Atestat: PONTBRIANT, despre / V: (reg) barburnita, bârburnita / Plural: burnitae / Etimologie: bură2 + -niță] Bură2 (1).
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

BURNIȚĂ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru BURNIȚĂ:
BÚRNIȚĂ burnitae forme Ploaie măruntă și deasă; ploaie ciobănească; bură. /Din bură
Forme diferite ale cuvantului burnita: burnitae

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

burnița
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru burnița:
burnițá vi [Atestat: DELAVRANCEA, S. 107 / prezentul indicativ: burnita țează / Etimologie: burniță] A bura1.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

BURNIȚA
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BURNIȚA:
BURNIȚÁ, persoană 3 burnițează, verb

I. intranzitiv A bura1.

– Din burniță.

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

BURNIȚA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BURNIȚA:
BURNIȚÁ, persoană 3 burnițează, verb

I. intranzitiv A bura1.

– Din burniță.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

BURNIȚA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BURNIȚA:
BURNIȚÁ, persoană 3 burnițează, verb

I. intranzitiv A bura1.

– Din burniță.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

burniță
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru burniță:
búrniță substantiv feminin, genitiv dativ articulat búrniței; plural búrnițe
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

burniță
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru burniță:
búrniță substantiv feminin, genitiv dativ articulat búrniței; plural búrnițe
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

burnița
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru burnița:
burnițá (a burnita) verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea burnițeáză
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

BURNIȚĂ
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BURNIȚĂ:
BÚRNIȚĂ, burnițe, substantiv feminin Bură.

– Din bură.

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

burnița
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru burnița:
burnițá verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea burnițeáză
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

BURNIȚA
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru BURNIȚA:
BURNIȚÁ verb vezi bura.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime


CUVINTE APROPIATE DE 'BURNITA'
BURNETburnéțeBURNHAMBURNICRÚȚBURNIȚÁBURNIȚEÁLĂburnițeázăburnițósBURNLEY

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL BURNIȚA
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului burniţa dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Afară burniȚa.
O burniȚa de toamnă.
O burniȚa de toamnă.
Búrniță substantiv feminin [Atestat: PONTBRIANT, despre / V: reg barburniȚa, bârburniȚa / Plural: burniȚae / Etimologie: bură2 + -niță] Bură2 1.
BÚRNIȚĂ burniȚae forme Ploaie măruntă și deasă; ploaie ciobănească; bură.
107 / prezentul indicativ: burniȚa țează / Etimologie: burniță] A bura1.
Burnițá a burniȚa verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea burnițeáză.

GRAMATICA cuvântului BURNIȚA?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului burniţa.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul BURNIȚA poate fi: substantiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul BURNIȚA sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul burniță are forma: búrnițe
VEZI PLURALUL pentru BURNIȚA la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE burniţă?
Vezi cuvântul burniţă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul burniţă?
[ bur-ni-ţă ]
Se pare că cuvântul burniţă are trei silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL BURNIȚA

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A ști câte parale face cineva?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
sticlă cu însușiri speciale, foarte puțin dispersivă, pentru lentilele divergente
a simți o mare bucurie
a fi bine lămurit în privința caracterului, a meritelor sau a capacității cuiva
lucruri de tot felul; probleme variate
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app