 | as |
|
| Butonieră [ bu-to-ni-e-ră ] VEZI SINONIME PENTRU butonieră PE ESINONIME.COM definiția cuvântului butoniera în mai multe dicționareDefinițiile pentru butoniera din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru butonieră: butoniéră substantiv feminin [Atestat: VLAHUȚĂ, ap. CADE / V: (pop) butonieranéră / P: butonierani-e-ră și butoniera nie-ră / Plural: butonierare / Etimologie: franceza boutonnière] 1 Mică tăietură (într-o stofa, pânză etc.) festonată pe margini, în care se încheie un nasture sau care servește de ornament la reverul unei haine Si: (pop) butoară, cheotoare. 2 (Pex) Parte a reverului unde se înfige o floare, o insignă etc. 3 (Glg) Forma sub care se prezintă stratul cel mai vechi, limitat de un contur închis, care apare în centrul unui brahianticlinal sau al unui dom, în urma eroziunii crestei sale. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BUTONIERĂ: BUTONIÉRĂ, butoniere, substantiv feminin Tăietură mică într-o stofă, într-o pînză etc., ale cărei margini sînt bine întărite și în care se încheie un nasture. • Tăietură mică de același fel în reverul unei haine bărbătești; prin extensie parte a reverului unde se înfige o floare, o insignă etc. Domnul Ciolac... purta veșnic o floare roșie la butonieră. SADOVEANU, N. forme 136. Elegant, zîmbitor, c-o floare la butonieră, cu mersul legănat, salută respectuos. BART, E. 295. -Pronunțat: -ni-e-. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru BUTONIERĂ: BUTONIÉRĂ substantiv feminin 1. Deschizătură mică, tivită pe margine, la haine sau rufe, în care se încheie un nasture; mică tăietură în reverul unei haine bărbătești; (prin extensie) parte a reverului unei haine unde se pune o floare, o insignă etc. 2. (geologie) Depresiune excavată în zona centrală a unui dom (2), mărginită de cueste situate față în față și închisă la un capăt în formă de potcoavă. [pronume -ni-e-. / < limba franceza boutonnière]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru BUTONIERĂ: BUTONIÉRĂ substantiv feminin 1. deschizătură, tivită pe margine, la haine sau lenjerie, în care se încheie un nasture; mică tăietură la reverul unei haine bărbătești. 2. depresiune excavată prin eroziune în zona centrală a unui dom1 (2), mărginită de cueste situate față în față. 3. mică incizie în piele care permite accesul în plan subiacent. (< limba franceza boutonière) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru BUTONIERĂ: BUTONIÉRĂ butonierae forme 1) Tăietură mică, făcută într-un obiect de îmbrăcăminte sau de lenjerie, cu marginile întărite, prin care se trece un nasture sau un buton. 2) Parte a reverului unei haine, unde se înfige o floare sau un mic obiect de podoabă. [G.-D. butonierei; silabe -ni-e-] /<fr. boutonniere Forme diferite ale cuvantului butoniera: butonierae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BUTONIERĂ: BUTONIÉRĂ, butoniere, substantiv feminin Tăietură mică într-o stofă, într-o pânză etc., ale cărei margini sunt bine întărite (și în care se încheie un nasture); prin extensie parte a reverului cu o astfel de tăietură, unde se înfige o floare, o insignă etc. [ pronunție: -ni-e-] – Din limba franceza boutonnière. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BUTONIERĂ: BUTONIÉRĂ, butoniere, substantiv feminin Tăietură mică într-o stofă, într-o pânză etc., ale cărei margini sunt bine întărite (și în care se încheie un nasture); prin extensie parte a reverului unde se înfige o floare, o insignă etc. [ pronunție: -ni-e-] – Din limba franceza boutonnière. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BUTONIERĂ: BUTONIÉRĂ, butoniere, substantiv feminin Tăietură mică într-o stofă, într-o pânză etc., ale cărei margini sunt bine întărite (și în care se încheie un nasture); prin extensie parte a reverului unde se înfige o floare, o insignă etc. [ pronunție: -ni-e-] – în franceză boutonnière. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BUTONIERĂ: BUTONIERĂ substantiv cheotoare, (rar) încheietoare, (prin Transilvania) babă. (butoniera la o haină.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru butonieră: butoniéră substantiv feminin (silabe -ni-e-), genitiv dativ articulat butoniérei; plural butoniére Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru butonieră: *butoniéră forme, plural e (în franceză bounnière, italiana bottoniera). Barb. Cheotoare. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru butonieră: butoniéră (-ni-e-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat butoniérei; plural butoniére Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru butonieră: butonieră forme gaura hainei unde se petrece butonul. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'BUTONIERA' BUTÓNbutonábutonájbutonáreBUTONIÉRĂBUTONOÁSĂbutórBUTORÍbutorói |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL butonieră Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului butonieră dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii CADE / V: pop butonierănéră / P: butonierăni-e-ră și butonieră nie-ră / Plural: butonierăre / Etimologie: franceza boutonnière] 1 Mică tăietură într-o stofa, pânză etc. BUTONIÉRĂ butonierăe forme 1 Tăietură mică, făcută într-un obiect de îmbrăcăminte sau de lenjerie, cu marginile întărite, prin care se trece un nasture sau un buton. Butonieră la o haină. Butonieră la o haină. |
GRAMATICA cuvântului butonieră? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului butonieră. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul butonieră poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE butonieră? Vezi cuvântul butonieră desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul butonieră?[ bu-to-ni-e-ră ] Se pare că cuvântul butonieră are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL butonieră |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în sintagma insulă plutitoare?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul butonieră are forma: butoniére
