 | as |
|
| Cale [ ca-le ] VEZI SINONIME PENTRU cale PE ESINONIME.COM definiția cuvântului cale în mai multe dicționareDefinițiile pentru cale din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CALE: CÁLE, căi, substantiv feminin I. 1. Fîșie de pămînt umblată, folosită pentru deplasările dintr-un loc în altul; drum. Deodată calea coti pe o costișă, printr-un făgițel tînăr. SADOVEANU, O. I 13. Tu ești pe-aici? Eu te-am crezut Cu oile prin vale! De-aș fi știut că ești pe deal, Mergeam pe altă cale! COȘBUC, P. I 107. [împăratul] iese înaintea fecioru-său, pe altă cale, și se bagă sub un pod. CREANGĂ, P. 185. Noaptea-i mică, stele-s multe Și-oi perde calea prin munte! JARNÍK-BÎRSEANU, despre 141. • (În numiri de străzi) Calea Victoriei. Cale ferată. vezi ferată. Calea lactee sau calea robilor sau calea laptelui vezi lactee. (La plural ) Căile respiratorii = aparatul respirator. • Locuţiune adverbiala Din cale-afară sau afară din cale = peste măsură, foarte, neobișnuit de... Adormea, ș-a doua zi se deștepta în aceeași priveliște dureroasă a vieții lor, din cale-afară chinuită. VLAHUȚĂ, O. A. 255. încă n-am văzut așa femeie, să plîngă de toate cele: era miloasă din cale-afară. CREANGĂ, O.A. 44. Era un vis misterios Și blînd din cale-afară. EMINESCU, O. 1185. • Expresia: A ieși (sau a se duce) în calea cuiva = a-i ieși înainte, a-l întîmpina. Și ca la mîndre nunți de crai, Ieșit-a-n cale-ales alai. COȘBUC, P. I 56. Țugulea se duse mai întîi în calea zmeului celui mai mare. ISPIRESCU, L. 316. A fi (sau a sta, a se izbi, a se pune) în calea cuiva = a fi piedică cuiva, a i se împotrivi. A, tu nici visezi, bătrîne, cîți în cale mi s-au pus! EMINESCU, O. I 146. A găsi (sau a afla) cu cale = a socoti că este potrivit, nimerit. Mă-nroșește singur gîndul Că tu ai aflat cu cale Tocmai azi să pui la probă Inima nevestei tale. COȘBUC, P. I 73. A găsit cu cale să deie fata după feciorul moșneagului. CREANGĂ, P. 85. Calea-valea= treacă-meargă, fie, mai merge. De-ar fi fost, cel puțin, așternută pădurea pe jos cu jir în loc de cucuruzi de brad, calea-valea. HOGAȘ, M. N. 98. Toate ca toate, dar urîtul îi venea de hac. În zile de lucru, calea-valea; se lua cu treaba și uita de urît. CREANGĂ, P. 140. Celelalte, calea-valea, dar a guriță? cît lumea. EMINESCU, N. 88. Ce mai calea-valea = ce mai încoace-încolo, ce să mai lungim vorba. Ia să-mi iau eu merticul meu, nu de-altceva, da... să am eu treaba mea, aia e, ce mai calea-valea. PREDA, I. Ce mai calea-valea, casa trecea cu forme, în stăpînirea Cazangiului. PAS, Z. I 152. A pune la cale = a) (cu privire la lucruri) a pregăti ceva, a se îngriji de ceva, a aranja, a hotărî. Apoi, după aceea, lucrurile s-au pus repede la cale. SADOVEANU, M. 117. Chiar în acea zi, cătră sară, baba începu să puie la cale viața nurori-sa. CREANGĂ, P. Puse toate alea la cale pentru drum. ISPIRESCU, L. 140. Toate trebile și le punea la cale singurel. CREANGĂ, P. 16. Să punem la cale o cununie. ALECSANDRI, T. 768; b) (cu privire la persoane) a sfătui, a îndruma, a povățui, a îndemna (de obicei la rău). Baba pune la cale și pe feciorul cel mijlociu, și-și ia un suflet de noră întocmai după chipul celei dintîi. CREANGĂ, P. 7; c) a aplica cuiva pedeapsa cuvenită, a învăța minte pe cineva. Pe urs l-am pus eu la cale. CREANGĂ, P. 215. Așteaptă... Cocolitule... te-oi pune eu la cale și pe tine acuși. ALECSANDRI, T. I 209. A fi pe cale de a... (sau să...) =a fi gata să..., a fi aproape de a...2. Călătorie, drum. Sfioasă, își lăsă ochii în pămînt, urmîndu-și calea spre șipot. BUJOR, S. 83. Se oprește, sfărîmat de cale, Și cheamă somnul care l-a uitat. CERNA, P. 167. Calul, ud de cale, Pămîntu-n loc îl frămînta. COȘBUC, P. I 195. Cîndu-mi vine dor de cale, Merg pe jos ca și călare. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 221. • figurat De-ai întîlnit partidu-n cale, Știi drumul, nu mai rătăcești. JEBELEANU, în POEZ. N. 302. • Expresia: A(-și) lua (sau a apuca) calea = a pleca, a porni la drum. Făt-Frumos luă calea spre casa babei. POPESCU, B. IV 23. Și apucînd calea către răsărit, s-a dus. ISPIRESCU, L. 4. El își luă calea iar spre pămînt. EMINESCU, N. 65. A face calea întoarsă = a se întoarce din drum. Calea jumătate = numai o parte din călătorie. Cale bună! sau bună calea! formulă de salut la plecarea cuiva. Cale bună, fata mea, îi zise tată-său. ISPIRESCU, L. 16. Bună calea, Ivane! CREANGĂ, P. 229. 3. (Adesea determinat prin numele unei măsuri de lungime sau de timp) Distanță, depărtare. Pînă la Lădești este cale. GALACTION, O. I 264. Lumea îl petrecu pînă afară din sat, cale de un ceas. BUJOR, S. 39. E cald. De drum îndelungat Picioarele de-abia-l mai țin, Și-i cale pînă-n sat. COȘBUC, P. I 227. S-a dus în Humulești, cale de două ceasuri cu piciorul. CREANGĂ, A. 15. Cînd urla [motanul] dintr-un cap, s-auzea cale de-o zi, iar cînd urla din cîte șăpte, s-auzea cale de șăpte zile. EMINESCU, N. 14. Genarul, pierdut în sălbatecile sale vînători, se depărtase cale de-o zi. EMINESCU, L. P. 179. Alergătorii... sînt datori a face jurul pieții de patru ori, adecă o cale de douăsprezece verste. NEGRUZZI, S. I 36. II. figurat Direcție luată de o dezvoltare, de o mișcare etc.; linie. Teoria marxist-leninistă ne luminează căile construcției socialiste, ne ajută să rezolvăm toate problemele construcției potrivit condițiilor istorice concrete. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2714. ♦ Metodă, mijloc, procedeu de urmat pentru atingerea unui scop. În sufletele a sute de milioane de oameni se întărește speranța că se poate găsi o cale spre reglementarea problemelor litigioase și nerezolvate. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2736. • Locuţiune adverbiala Pe cale... = prin mijloc..., pe linie... Dispoziție dată pe cale administrativă. ▭ Se aude de concediu... tu ai să-l iei sigur pe cale medicală. SAHIA, N. 118. • Expresia: A afla chip și cale vezi chip. ♦ Cale de atac = procedură de atacare a unui act judecătoresc (în special a unei sentințe) cerînd modificarea sau anularea lui. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cale: cále -sf [Atestat: COD. VOR. 136 / Plural: căi, (reg) cai, (îrg) căli / G-D căii, (reg) căiei, caiei, (înv) calei, caliei / Etimologie: moștenit din latinescul callis] 1 Fâșie de teren special amenajată pentru a înlesni circulația oamenilor, a vehiculelor și a animalelor Si: drum. 2 (Îlav) Din -cale afară sau afară din cale Peste măsură. 3 (Îe) A fi sau a sta, a se pune în cale a cuiva ori a-i sta cuiva în cale A se afla sau a ieși înaintea cuiva, împiedicându-l (să înainteze, să facă un lucru etc.) 4 (Îae) A împiedica pe cineva într-o acțiune. 5 (Îae) A se împotrivi cuiva. 6 (Îe) A ieși (sau a se duce) în ă cuiva A întâmpina pe cineva. 7 (Îe) A găsi (sau a afla, a crede, a socoti etc.) cu (fără de) cale A socoti că este (ne)potrivit. 8 (Pfm; îe) cale-a-valea Treacă-meargă. 9 (Pfm; îe) Ce mai cale a-valea Ce mai încolo și încoace. 10 (Îe) A pune Ia cale A pregăti ceva. 11 (Îae) A sfătui pe cineva. 12 (Îae) A pedepsi pe cineva. 13 (Îe) A fi pe cale de a... (sau să...) A fi pe punctul să... 14 (Îs) cale ferată Mijloc de transport terestru destinat circulației vehiculelor prin rulare pe șine sau pe cabluri. 15 (Art; urmat de determinări care indică numele) Nume dat unor străzi lungi și largi. 16 (Îs) Căi respiratorii Totalitate a organelor care conduc aerul între plămâni și mediul extern. 17 Arteră de pătrundere într-un oraș, făcând legătura cu o șosea importantă. 18 (Ast; îs) cale a rătăciților Constelația șarpelui. 19 (Îlav) Pe acea cale (sau pe cale ceea) Tot așa. 20 (Îlav) Alăturea cu "cale a Pe de lături. 21 (Îal) Altfel decât ceilalți. 22 (Pfm; îe) A o scoate la cale A se putea înțelege cu cineva. 23 (Îe) A aduce pe cineva la cale A scoate pe cineva din rătăcire, îndreptându-l spre bine. 24 (Îe) A-i da (cuiva) în cale A face pe cineva să înțeleagă ceva. 25 (Îae) A face pe cineva să se învoiască la ceva. 26 (Îe) A avea cale cuvintelor A avea libertatea de a vorbi. 27 (Îe) A i se face (sau a-i sta, a-i fi cuiva) cale în cruce A ajunge la o răspântie. 28 (Fig; îae) A sta la îndoială. 29 (Îe) A i se închide cuiva cale a (în codru) A nu putea merge mai departe. 30 (Îae) A fi silit să renunțe (la ceva plăcut). 31 Element al unei construcții pe care se deplasează un aparat sau o mașină. 32 Succesiune de centrale și linii intermediare prin care se realizează legătura telefonică sau telegrafică între două localități. 33 (Îs) Dor de cale Călătorie. 34 (Îe) A face (sau a apuca) cale(a) întoarsă A se întoarce din drum. 35 (Îfu) cale bunăl Drum bun! 36 (Îs) cale a jumătate Numai o parte din drum. 37 (Îs) cale a mânzului Alergătură inutilă de colo-colo. 38 (Îe) A da (sau a face) cuiva cale(a) (liberă) A lăsa pe cineva să treacă. 39 (Îe) A-și face cale A-și face drum de trecere. 40 (Îae) A căuta prilej. 41 (Îe) A-și lua (sau a apuca) cale a (în picioare) A pleca. 42 (Îe) A-și căuta (sau a-și vedea) de cale ori a se duce în cale-și A nu se amesteca în treburile altuia. 43 (Îlav) Cu o (sau de-o) cale Dintr-o dată. 44 (Îe) A merge cale de două (sau trei, patru etc.) zile (poște etc.) A merge o distanță (foarte mare). 45 Direcție luată de o dezvoltare, acțiune, mișcare Si: linie. 46 Metodă. 47 Sferă de preocupări. 48 (Înv; nob) Însărcinare oficială. 49 Pretext. 50 (Îs) cale de atac Mijloc prin care partea nemulțumită de hotărârea unui organ de jurisdicție sesizează organul competent în vederea desființării hotărârii și rejudecării litigiului. 51 (Mpl; Îoc cale de drept; îs) cale de fapt Punerea cuiva în fața faptului împlinit. 52 (Îlav) Pe cale a Prin intermediul... Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru CALE: CALE (latina callis) substantiv feminin I. 1. Fîșie de teren amenajată pentru a permite circulația oamenilor, a vehiculelor și a animalelor; drum. ♦ locuțiune Din cale-afară sau afară din cale = peste măsură, foarte. ♦ Expresia: A găsi (sau a socoti) cu cale = a crede că este potrivit. A pune la cale = a pregăti ceva, a aranja. ♦ Cale ferată = sistem de transport terestru, pentru călători și mărfuri, în care vehiculele rulează și sînt ghidate continuu pe două șine din oțel laminat profilat; cale de comunicație (linie) destinată vehiculelor feroviare. Prima cale forme a fost construită de G. Stephenson în Anglia (1832). Pe terit. României prima cale forme a fost construită între Oravița și Baziaș (1846-1854). ♦ (articulat, urmat de determinări care indică numele) nume dat unor străzi lungi și largi. 2. (învechit) Arteră de penetrație într-un oraș, făcînd legătura cu o șosea importantă. 3. Element al unui sistem tehnic, amenajat pentru a permite transportul pe el al unei mașini, al unui aparat etc. ♦ Cale de rulare = suprafață pe care rulează roțile sau rolele unui sistem tehnic (transportor, placă turnantă etc.). 4. Succesiune de linii și centrale intermediare prin care se realizează legătura telefonică sau telegrafică între două localități. ♦ Cale de transmisiune = ansamblu de mijloace folosite pentru transmisiunea unilaterală (ex. în radiodifuziune) sau bilaterală (ex. în telefonie), la distanță, a unui flux de informații. 5. (AV.) Distanța dintre roțile coaxiale (ecartament) ale trenului de aterizare al unui avion. 6. Cale de curent = ramură a înfășurării indului mașinilor electrice cu colector. 7. (informatică) Cale de date = legătură stabilită între două registre ale unei memorii, care permite transferul conținutului registrului sursă în registrul destinație. 8. Călătorie. 9. Depărtare, distanță. Cale de două ceasuri. 10. (medicina) Ansamblu de organe cavitare și formațiuni tubulare ce permit deplasarea unor materii organice (ex. cale digestivă, cale urinară) sau a aerului (ex. cale respiratorie). ♦ Cale nervoasă = formațiune neuronală ce asigură transmiterea influxului nervos de la receptori la centrii nervoși sau de la aceștia la efectori (ex. cale optică, cale olfactivă, cale piramidală). Cale de administrare = modalitatea de introducere a unui medicament în organism (ex. cale orală, cale externă, cale parentală, prin injecții). Cale de transmitere sau de infecție = locul prin care pătrunde în organism agentul cauzal al unei boli infecto-contagioase (ex. cale digestivă, cale respiratorie, cale cutanată etc.). II. Linie, direcție luată de o mișcare, de o acțiune, de o dezvoltare. ♦ Procedeu, modalitate, mijloc, metodă. ♦ (Dr.) Cale de atac = mijloc prin care partea nemulțumită de hotărîrea unui organ de jurisdicție, precum și unele organe prevăzute de lege sesizează organul competent în vederea desființării horărîrii și rejudecării litigiului (ex. recurs, revizuire, recurs extraordinar) ♦ locuțiune Pe cale... = prin intermediul... Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CALE: CÁLE, căi, substantiv feminin I. 1. Fâșie de teren special amenajată pentru circulația oamenilor, a vehiculelor și a animalelor; drum. • Calea-Lactee (n. pr. forme) = brâu luminos care se vede noaptea de la un capăt la altul al bolții cerești; Calea-Laptelui, Calea-Robilor. • Locuţiune adverbiala Din cale-afară sau afară din cale = peste măsură, neobișnuit, foarte. • Expresia: A fi (sau a sta, a se pune) în calea cuiva sau a-i sta cuiva în cale = a se afla (sau a ieși) înaintea cuiva, împiedicându-l (să înainteze, să facă un lucru etc.); a împiedica pe cineva într-o acțiune, a i se împotrivi. A ieși (sau a se duce) în calea cuiva = a întâmpina pe cineva. A găsi (sau a afla, a crede, a socoti etc.) cu cale = a socoti că este nimerit. Calea-valea = treacă-meargă, așa și așa, fie. Ce mai calea-valea = ce mai încolo și încoace, pe scurt, în concluzie. A pune la cale = a pregăti ceva, a aranja; a sfătui, a îndruma; a pedepsi pe cineva. A fi pe cale de a... (sau să...) = a fi aproape să..., pe punctul să..., gata de a... ♦ Cale ferată = mijloc de transport terestru, destinat circulației vehiculelor prin rulare pe șine sau pe cabluri. ♦ (articulat; urmat de determinări care indică numele) Nume dat unor străzi lungi și largi. ♦ Căile respiratorii = aparatul respirator. 2. (învechit) Arteră de pătrundere într-un oraș, făcând legătura cu o șosea importantă. 3. Element al unui sistem tehnic pe care se deplasează un aparat sau o mașină. 4. Succesiune de linii și centrale intermediare prin care se realizează legătura telefonică sau telegrafică între două localități. 5. Călătorie. Dor de cale. • Expresia: A face (sau a apuca) calea întoarsă = a se întoarce din drum. Cale bună! formulă de urare la plecarea cuiva; drum bun! 6. Distanță, depărtare. A mers cale de două ceasuri. 7. (medicină) Ansamblu de organe cavitare și formațiuni tubulare ce permit deplasarea unor materii organice sau a aerului. Cale digestivă. Cale respiratorie. II. figurat Direcție luată de o dezvoltare, de o acțiune, de o mișcare; linie. ♦ Metodă, mijloc, modalitate, procedeu. • (juridic) Cale de atac = mijloc prin care partea nemulțumită de hotărârea unui organ de jurisdicție sesizează organul competent în vederea anulării hotărârii și rejudecării litigiului. • Locuţiune adverbiala Pe cale... = pe linie..., prin intermediul... Pe cale administrativă. – latina callis. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CALE: CÁLE, căi, substantiv feminin I. 1. Fâșie de teren special amenajată pentru a înlesni circulația oamenilor, a vehiculelor și a animalelor; drum. • Locuţiune adverbiala Din cale-afară sau afară din cale = peste măsură, neobișnuit, foarte. • Expresia: A fi (sau a sta, a se pune) în calea cuiva sau a-i sta cuiva în cale = a se afla (sau a ieși) înaintea cuiva, împiedicându-l (să înainteze, să facă un lucru etc.); a împiedica pe cineva într-o acțiune, a i se împotrivi. A ieși (sau a se duce) în calea cuiva = a întâmpina pe cineva. A găsi (sau a afla, a crede, a socoti etc.) cu cale = a socoti că este nimerit. Calea-valea = treacă-meargă, așa și așa, fie. Ce mai calea-valea = ce mai încolo și încoace; pe scurt, în concluzie. A pune la cale = a pregăti ceva, a aranja; a sfătui, a îndruma; a pedepsi pe cineva. A fi pe cale de a... (sau să...) = a fi aproape să..., pe punctul să..., gata de a... ♦ Cale ferată = mijloc de transport terestru, destinat circulației vehiculelor prin rulare pe șine sau pe cabluri. ♦ (articulat; urmat de determinări care indică numele) Nume dat unor străzi lungi și largi. ♦ Căile respiratorii = aparatul respirator. 2. Arteră de pătrundere într-un oraș, făcând legătura cu o șosea importantă. 3. Element al unei construcții pe care se deplasează un aparat sau o mașină. 4. Succesiune de linii și centrale intermediare prin care se realizează legătura telefonică sau telegrafică între două localități. 5. Călătorie. Dor de cale. • Expresia: A face (sau a apuca) calea întoarsă = a se întoarce din drum. Cale bună! formulă de urare la plecarea cuiva; drum bun! 6. Distanță, depărtare. A mers cale de două ceasuri. II. figurat Direcție luată de o dezvoltare, de o acțiune, de o mișcare; linie. ♦ Metodă, mijloc, modalitate, procedeu. • Cale de atac = mijloc prin care partea nemulțumită de hotărârea unui organ de jurisdicție sesizează organul competent în vederea desființării hotărârii și rejudecării litigiului. • Locuţiune adverbiala Pe cale... = pe linie..., prin intermediul... Pe cale administrativă. – latina callis. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CALE: CÁLE, căi, substantiv feminin I. 1. Fâșie de teren special amenajată pentru circulație; drum; parte a unui drum special amenajată pentru a înlesni circulația vehiculelor. • Locuţiune adverbiala Din cale-afară sau afară din cale = peste măsură, foarte. • Expresia: A fi (sau a sta, a se pune) în calea cuiva = a fi piedică cuiva, a i se împotrivi. A ieși (sau a se duce) în calea cuiva = a întâmpina pe cineva. A găsi (sau a afla) cu cale = a socoti că este nimerit. Calea-valea = treacă-meargă, fie. Ce mai calea-valea = ce mai încolo-încoace, pe scurt, în concluzie. A pune la cale = a pregăti ceva, a aranja; (regional) a sfătui, a îndruma; (familial) a pedepsi pe cineva. A fi pe cale de a... (sau să...) = a fi aproape să..., gata de a... ♦ (articulat, urmat de determinări arătând numele) Nume dat unor străzi lungi (și largi). ♦ Căile respiratorii = aparatul respirator. 2. Element al unei construcții, pe care se deplasează un aparat sau o mașină. 3. Călătorie. Cându-mi vine dor de cale, Merg pe jos ca și călare (JARNÍK-BÎRSEANU). • Expresia: A face calea întoarsă = a se întoarce din drum. Cale bună! formulă de urare la plecarea cuiva. 4. Distanță, depărtare. S-a dus în Humulești, cale de două ceasuri cu piciorul (CREANGĂ). II. figurat Direcție luată de o dezvoltare, de o mișcare; linie. ♦ Metodă, mijloc, procedeu. • Locuţiune adverbiala Pe cale... = pe linie..., prin intermediul... Pe cale administrativă. – latina callis. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Glosar de termeni aviatici dă următoarea definitie pentru CALE: CALE spațiu sau suparafață destinată deplasării aeronavelor. Există: cale aeriană, porțiune din spațiul aerian controlat de forma unui paralelipiped cu dimensiuni stabilite lateral, iar pe verticală începând de la nivelul de zbor 300 m și până la nivelul de zbor 15.550 m (pentru avioane supersonice nivelul de zbor maxim este de 18.250 m); Cale de acces a mijloacelor de atac aerian, direcție de pătrundere la obiective a mijloacelor de atac aerian ale inamicului, putând fi îndepărtată (la 100-300 km de obiectivul apărat pe care acționează aviația de vânătoare), apropiată (la 70-100 km de obiectivul apărat, pe care acționează trupele de rachete și artilerie antiaeriană și trupele de bruiaj radioelectronic) și nemijlocită (la 15-20 km de obiectivul apărat, nimicirea inamicului aerian fiind asigurat de focul artileriei și rachetelor antiaeriene și a armamentului de infanterie. Cale de rulaj, porțiune de teren special amenajată care asigură accesul aeronavelor de la locul de staționare la pista de decolare-aterizare. Definiție sursă: Glosar de termeni aviatici |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CALE: CALE s. 1. drum, (învechit și regional) potecă. (Îi stă în cale.) 2. cale-feratâ = drum-de-fier, linie-ferată, (popular) șină, (Transilvania, Bucovina și Banat) ștrec. (Se deplasează pe cale.) 3. direcție,linie, sens. (Ce cale va urma această dezvoltare?) 4. chip, fel, formă, manieră, metodă, mijloc, mod, modalitate, posibilitate, procedare, procedeu, procedură, putință, sistem, (regional) cap, modru, (învechit) manoperă, marșă, mediu, mijlocire. (Altă cale de a rezolva o problemă.) 5. filieră, intermediu, mijlocire. (Pe ce cale a ajuns la noi?) 6. (astronomie) calea-lactee = calea-laptelui, (popular) calea-robilor, drumul-robilor, (regional) brîul-Cosinzenii, brîul-lui-Dumnezeu, brîul-popii, calea-lui-Troian, calea-orbilor, calea-șchiopilor, calea-țiganului, drumul-laptelui, paiele-țiganului; calea-laptelui = calea-lactee, (popular) calea-robilor, drumul-robilor, (regional) brîul-Cosinzenii, brîul-lui-Dumnezeu, brîul-popii, calea-lui-Troian, calea-orbilor, calea-șchiopilor, calea-țiganului, drumul-laptelui, paiele-țiganului. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru cale: cale forme 1. spațiu îndepărtat de la un loc la altul, drum: cale de comunicațiune; calea lactee, numită și calea lui Troian sau drumul robilor, fâșie luminoasă lăsată pe cer de o imensă grămadă de stele, a căror depărtare le face invizibile ochiului liber; 2. spațiu rezervat și lucrat cu artă afară din sate și orașe, șosea: calea națională, județeană; 3. stradă mare: calea Victoriei; 4. călătorie: cale bună; 5. drum de urmat, mijloc de transportat: pachetele se expediază pe calea porștei; 6. linie de raliuri la drum de fier: cale ferată; 7. canal, conduct: căile respiratorii; 8. figurat direcțiune în purtare: calea binelui; 9. figurat dreptate, cuviință: cu cale, fără cale; a găsi (afla) cu cale, a judeca că e drept, a crede de cuviință; a pune la cale, a regula, a dispune; figurat a îndemna, a sfătui; a fi pe cale, a avea de gând, a umbla să...; din cale afară, foarte, peste măsură. [latina CALLIS, drum bătut de vite]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul religios dă următoarea definitie pentru cale: cále, căi substantiv feminin Drum. ♦ Calea sâmbetei = distanță de drum care putea fi parcursă sâmbăta în afara Ierusalimului după rânduielile tradiționale ale iudeilor, adică 2.000 de coți (960 m). Pentru aceasta erau fixați niște indicatori în cele patru părți ale orașului; spre Betel, Betoran, Hebron și Ierihon. – Din latina callis. Definiție sursă: Dicționar religios |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CALE: CÁLE substantiv verbal depărtare, distanță, motiv, pretext, scuză, spațiu. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru cale: cale substantiv verbal DEPĂRTARE. DISTANȚĂ. MOTIV. PRETEXT. SCUZĂ. SPAȚIU. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru cale: cále cále, substantiv feminin (regional) coș, horn; ogeac. Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cale: cále substantiv feminin, genitiv dativ articulat căii; plural căi Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cale: cále substantiv feminin, genitiv dativ articulat cắii; plural căi Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'CALE' căldurícăCălduroscăldușórCĂLDÚȚCÁLECăl/eaCálea-LactéeCálea-LápteluiCALEA-LUI-TROIÁN |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL cale Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cale dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 2 Îlav Din -cale afară sau afară din cale Peste măsură. 3 Îe A fi sau a sta, a se pune în cale a cuiva ori a-i sta cuiva în cale A se afla sau a ieși înaintea cuiva, împiedicându-l să înainteze, să facă un lucru etc. cu fără de cale A socoti că este nepotrivit. 8 Pfm; îe cale-a-valea Treacă-meargă. 9 Pfm; îe Ce mai cale a-valea Ce mai încolo și încoace. 10 Îe A pune Ia cale A pregăti ceva. 13 Îe A fi pe cale de a. 14 Îs cale ferată Mijloc de transport terestru destinat circulației vehiculelor prin rulare pe șine sau pe cabluri. 18 Ast; îs cale a rătăciților Constelația șarpelui. 19 Îlav Pe acea cale sau pe cale ceea Tot așa. 20 Îlav Alăturea cu "cale a Pe de lături. 22 Pfm; îe A o scoate la cale A se putea înțelege cu cineva. 23 Îe A aduce pe cineva la cale A scoate pe cineva din rătăcire, îndreptându-l spre bine. 24 Îe A-i da cuiva în cale A face pe cineva să înțeleagă ceva. 26 Îe A avea cale cuvintelor A avea libertatea de a vorbi. 27 Îe A i se face sau a-i sta, a-i fi cuiva cale în cruce A ajunge la o răspântie. 29 Îe A i se închide cuiva cale a în codru A nu putea merge mai departe. 33 Îs Dor de cale Călătorie. 34 Îe A face sau a apuca calea întoarsă A se întoarce din drum. 35 Îfu cale bunăl Drum bun! 36 Îs cale a jumătate Numai o parte din drum. 37 Îs cale a mânzului Alergătură inutilă de colo-colo. 38 Îe A da sau a face cuiva calea liberă A lăsa pe cineva să treacă. 39 Îe A-și face cale A-și face drum de trecere. 41 Îe A-și lua sau a apuca cale a în picioare A pleca. 42 Îe A-și căuta sau a-și vedea de cale ori a se duce în cale-și A nu se amesteca în treburile altuia. 43 Îlav Cu o sau de-o cale Dintr-o dată. 44 Îe A merge cale de două sau trei, patru etc. 50 Îs cale de atac Mijloc prin care partea nemulțumită de hotărârea unui organ de jurisdicție sesizează organul competent în vederea desființării hotărârii și rejudecării litigiului. 51 Mpl; Îoc cale de drept; îs cale de fapt Punerea cuiva în fața faptului împlinit. 52 Îlav Pe cale a Prin intermediul. Îi stă în cale. Se deplasează pe cale. Ce cale va urma această dezvoltare? 4. Altă cale de a rezolva o problemă. Pe ce cale a ajuns la noi? 6. Îi stă în cale. Se deplasează pe cale. Ce cale va urma această dezvoltare? 5. |
GRAMATICA cuvântului cale? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cale. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul cale poate fi: substantiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE cale? Vezi cuvântul cale desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cale?[ ca-le ] Se pare că cuvântul cale are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL cale Inţelegi mai uşor cuvântul cale dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeLa plural Căile respiratorii = aparatul respirator Locuţiune adverbiala Din cale-afară sau afară din cale = peste măsură, foarte, neobișnuit de A ieși sau a se duce în calea cuiva = a-i ieși înainte, a-l întîmpina A fi sau a sta, a se izbi, a se pune în calea cuiva = a fi piedică cuiva, a i se împotrivi A găsi sau a afla cu cale = a socoti că este potrivit, nimerit Ce mai calea-valea = ce mai încoace-încolo, ce să mai lungim vorba A pune la cale = a cu privire la lucruri a pregăti ceva, a se îngriji de ceva, a aranja, a hotărî A-și lua sau a apuca calea = a pleca, a porni la drum A face calea întoarsă = a se întoarce din drum Calea jumătate = numai o parte din călătorie = prin mijloc ♦ Cale de atac = procedură de atacare a unui act judecătoresc în special a unei sentințe cerînd modificarea sau anularea lui ♦ locuțiune Din cale-afară sau afară din cale = peste măsură, foarte ♦ Expresia: A găsi sau a socoti cu cale = a crede că este potrivit A pune la cale = a pregăti ceva, a aranja Ferată = sistem de transport terestru, pentru călători și mărfuri, în care vehiculele rulează și sînt ghidate continuu pe două șine din oțel laminat profilat; cale de comunicație linie destinată vehiculelor feroviare De rulare = suprafață pe care rulează roțile sau rolele unui sistem tehnic transportor, placă turnantă etc De transmisiune = ansamblu de mijloace folosite pentru transmisiunea unilaterală ex De curent = ramură a înfășurării indului mașinilor electrice cu colector De date = legătură stabilită între două registre ale unei memorii, care permite transferul conținutului registrului sursă în registrul destinație Nervoasă = formațiune neuronală ce asigură transmiterea influxului nervos de la receptori la centrii nervoși sau de la aceștia la efectori ex De administrare = modalitatea de introducere a unui medicament în organism ex De transmitere sau de infecție = locul prin care pătrunde în organism agentul cauzal al unei boli infecto-contagioase ex De atac = mijloc prin care partea nemulțumită de hotărîrea unui organ de jurisdicție, precum și unele organe prevăzute de lege sesizează organul competent în vederea desființării horărîrii și rejudecării litigiului ex = prin intermediul Forme = brâu luminos care se vede noaptea de la un capăt la altul al bolții cerești; Calea-Laptelui, Calea-Robilor Locuţiune adverbiala Din cale-afară sau afară din cale = peste măsură, neobișnuit, foarte A fi sau a sta, a se pune în calea cuiva sau a-i sta cuiva în cale = a se afla sau a ieși înaintea cuiva, împiedicându-l să înainteze, să facă un lucru etc A ieși sau a se duce în calea cuiva = a întâmpina pe cineva cu cale = a socoti că este nimerit Calea-valea = treacă-meargă, așa și așa, fie Ce mai calea-valea = ce mai încolo și încoace, pe scurt, în concluzie A pune la cale = a pregăti ceva, a aranja; a sfătui, a îndruma; a pedepsi pe cineva = a fi aproape să ♦ Cale ferată = mijloc de transport terestru, destinat circulației vehiculelor prin rulare pe șine sau pe cabluri ♦ Căile respiratorii = aparatul respirator A face sau a apuca calea întoarsă = a se întoarce din drum juridic Cale de atac = mijloc prin care partea nemulțumită de hotărârea unui organ de jurisdicție sesizează organul competent în vederea anulării hotărârii și rejudecării litigiului = pe linie Locuţiune adverbiala Din cale-afară sau afară din cale = peste măsură, neobișnuit, foarte A fi sau a sta, a se pune în calea cuiva sau a-i sta cuiva în cale = a se afla sau a ieși înaintea cuiva, împiedicându-l să înainteze, să facă un lucru etc A ieși sau a se duce în calea cuiva = a întâmpina pe cineva cu cale = a socoti că este nimerit Calea-valea = treacă-meargă, așa și așa, fie Ce mai calea-valea = ce mai încolo și încoace; pe scurt, în concluzie A pune la cale = a pregăti ceva, a aranja; a sfătui, a îndruma; a pedepsi pe cineva = a fi aproape să ♦ Cale ferată = mijloc de transport terestru, destinat circulației vehiculelor prin rulare pe șine sau pe cabluri ♦ Căile respiratorii = aparatul respirator A face sau a apuca calea întoarsă = a se întoarce din drum Cale de atac = mijloc prin care partea nemulțumită de hotărârea unui organ de jurisdicție sesizează organul competent în vederea desființării hotărârii și rejudecării litigiului = pe linie Locuţiune adverbiala Din cale-afară sau afară din cale = peste măsură, foarte A fi sau a sta, a se pune în calea cuiva = a fi piedică cuiva, a i se împotrivi A ieși sau a se duce în calea cuiva = a întâmpina pe cineva A găsi sau a afla cu cale = a socoti că este nimerit Calea-valea = treacă-meargă, fie Ce mai calea-valea = ce mai încolo-încoace, pe scurt, în concluzie A pune la cale = a pregăti ceva, a aranja; regional a sfătui, a îndruma; familial a pedepsi pe cineva = a fi aproape să ♦ Căile respiratorii = aparatul respirator A face calea întoarsă = a se întoarce din drum = pe linie Cale-feratâ = drum-de-fier, linie-ferată, popular șină, Transilvania, Bucovina și Banat ștrec Astronomie calea-lactee = calea-laptelui, popular calea-robilor, drumul-robilor, regional brîul-Cosinzenii, brîul-lui-Dumnezeu, brîul-popii, calea-lui-Troian, calea-orbilor, calea-șchiopilor, calea-țiganului, drumul-laptelui, paiele-țiganului; calea-laptelui = calea-lactee, popular calea-robilor, drumul-robilor, regional brîul-Cosinzenii, brîul-lui-Dumnezeu, brîul-popii, calea-lui-Troian, calea-orbilor, calea-șchiopilor, calea-țiganului, drumul-laptelui, paiele-țiganului Cale ferată = drum-de-fier, linie-ferată, popular șină, Transilvania, Bucovina și Banat ștrec Anatomie cale aferentă vezi cale motoare; cale motoare = cale aferentă Astronomie calea lactee = calea-laptelui, popular calea-robilor, drumul-robilor, regional brâul-Cosânzenii, brâul-lui-Dumnezeu, brâul-popii, calea-lui-Troian, calea-orbilor, calea-șchiopilor, calea-țiganului, drumul-laptelui, paiele-țiganului; Calea-Laptelui vezi Calea Lactee ♦ Calea sâmbetei = distanță de drum care putea fi parcursă sâmbăta în afara Ierusalimului după rânduielile tradiționale ale iudeilor, adică 2 |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL cale |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Adjectival; în expresie divan sau adunare ad-hoc?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
Ce inseamna? 
La plural substantivul cale are forma: căi
