 | as |
|
| Canon [ ca-non ] VEZI SINONIME PENTRU canon PE ESINONIME.COM definiția cuvântului canon în mai multe dicționareDefinițiile pentru canon din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CANÓN: CANÓN, canoane, substantiv neutru 1. Lege sau regulă bisericească. Există un canon care îngăduiește și dezleagă pe omul călător-încolții de verb reflexiv:eme rea-... să se adăpostească, fie chiar cu patru cai... într-o biserică. GALACTION, O. I ♦ Regulă de purtare, normă morală. 2. Pedeapsă dată la călcarea unei reguli bisericești. Dă-mi canon, sfințite părinte, ca să-mi aduc aminte în toate zilele vieții mele și să nu mai păcătuiesc. SADOVEANU, J. 413. Andrei lasă pușca în strană, anină chimirul cu pistoalele și începe canonul. GALACTION, O. I 253. (Glumeț) Părinții pustnici din sfînta Agură mi-au dat canon să mănînc lapte numai-de la o vacă. CREANGĂ, P. 116. • figurat Suferință, chin. Să-tfi văzut cu cît canon înainta prin zăpada fără pîrtie și cu spatele adus cîrlig, v-ar fi fost milă de el. MACEDONSKI, O. III 119. 3. (În artă și literatură) Regulă făcînd parte dintr-un ansamblu de procedee artistice care se socoteau obligatorii într-o epocă dată; prin extensie regulă rigidă, formalistă. Canoanele estetice ale clasicismului. 4. Compoziție muzicală în care două sau mai multe voci, intrînd succesiv, execută împreună aceeași melodie. Canon pe patru voci. ♦ Cîntare bisericească. • figurat [Baba] se ridică de mijloc, întinde mina și-ncepe duios, după canonul ei: Faceți-vă milă și pomană, măiculiță, de o biată păcătoasă fără putere! CARAGIALE, O. III 52. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru canon: canón sn [Atestat: PRAV., ap. GCR I, 158/40 / V: canonnun / Plural: canonoane / Etimologie: vsl кoнoнь, ngr ϰανόν, ger Kanon] 1 Regulă. 2 Dogmă bisericească Si: tipic. 3 Listă de texte sacre care se bucură de autoritate deplină în cadrul unei religii. 4 Pedeapsă dată de biserică la călcarea unui canon (2). 5 (Pex) Suferință. 6 Nume dat cărților Vechiului și Noului Testament. 7 (Îs) canon ul de mângâiere Paraclisul Maicii Domnului. 8 Regulă care face parte dintr-un ansamblu de procedee artistice specifice unei epoci. 9 (Pex) Regulă rigidă, formalistă. 10 Cântare eroică. 11 Compoziție muzicală în care două sau mai multe voci, intrând succesiv, execută împreună aceeași melodie. 12 Cântare bisericească. 13 (Pan) Cântec monoton și plângător. 14 (Pex) Cântec. 15 Instrument muzical de origine orientală, format dintr-o ladă sonoră de formă trapezoidală, cu coarde puse în vibrație cu amândouă mâinile Cf țiteră. 16 (Pex) Glas. 17 (îe) A pune la canon A pedepsi. 18 Literă de tipar având corpul de 36 de puncte tipografice, cu care se tipăreau în trecut cărțile canonice. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul religios dă următoarea definitie pentru canon: cánon, canoane substantiv neutru 1. Normă, regulă de conduită bisericească; tipic. ♦ Canonul Sfintei Scripturi = lista cărților Sfintei Scripturi pe care Biserica le acceptă ca fiind scrise sub inspirația Duhului Sfânt și cuprinzând revelația divină. ♦ Canon bisericesc = normă sau regulă privind etica creștină, cultul, disciplina clerului și monahismului, organizarea și jurisdicția bisericească, promulgată de sinoade ecumenice sau locale. 2. (La plural ) Canoanele utreniei și vecerniei = imnuri ale poeziei creștine din Vechiul și Noul Testament, formate din două, trei, patru, șase, opt sau nouă ode (pesne) și compuse în forma actuală de sf. Andrei Criteanul (†740 despre Hr.). 3. Pedeapsă dată de biserică la călcarea unor canoane (1). ♦ (figurat) Suferință, chin. – Din limba slavă (veche) kanonŭ, limba franceza canon, germana Kanon. Definiție sursă: Dicționar religios |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CANÓN: CANÓN, canoane, substantiv neutru 1. Regulă, dogmă bisericească; tipic. ♦ Normă, regulă de conduită. ♦ Listă de texte sacre care se bucură de autoritate deplină în cadrul unei religii. 2. Pedeapsă dată de biserică la călcarea unui canon (1). ♦ figurat Suferință, chin. 3. Nume dat cărților Vechiului și Noului Testament. 4. Regulă care face parte dintr-un ansamblu de procedee artistice specifice unei epoci; prin extensie regulă rigidă, formalistă. 5. Compoziție muzicală în care două sau mai multe voci, intrând succesiv, execută împreună aceeași melodie. ♦ Cântare bisericească; prin extensie cântec; glas. 6. Literă de tipar, având corpul de 36 de puncte tipografice, cu care se tipăreau în trecut cărțile canonice. – Din limba slavă (veche) kanonŭ, limba franceza canon, germana Kanon. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CANÓN: CANÓN, canoane, substantiv neutru 1. Regulă, normă bisericească; tipic1. ♦ Normă, regulă de conduită. ♦ Ansamblul cărților sfinte acceptate de Biserică. 2. Pedeapsă dată de Biserică la călcarea unui canon (1). ♦ figurat Suferință, chin. 3. Carte așezată pe altar, care cuprinde anumite rugăciuni ale liturghiei. 4. Regulă fixă care face parte dintr-un ansamblu de procedee artistice specifice unei epoci; prin extensie regulă rigidă, formalistă. 5. Compoziție muzicală pentru două sau mai multe voci, care repetă la intervale fixe aceeași melodie. ♦ Cântare bisericească; prin extensie cântec; glas. 6. Literă de tipar, având corpul de 36 de puncte tipografice, cu care se tipăreau în trecut cărțile canonice. – Din limba slavă (veche) kanonŭ. conform limba franceza canon, germana Kanon. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CANON: CANON s. 1. (termen bisericesc) ritual, tipic, (învechit) trebnic. (După canon ortodox.) 2. lege, normă, regulă, tipic. (Un canon al artei clasice.) 3. (termen bisericesc) pedeapsă, penitență, (învechit) podvig. (canon dat unui credincios pentru iertarea păcatelor sale.) 4. calvar, caznă, chin, durere, patimă, schingiuire, schingiuit, suferință, supliciu, tortură, (învechit și popular) trudă, (popular) muncă, (învechit) muncitorie, pasiune, pedeapsă, pedepsitură, rană, schingi, strădanie, strînsoare, trudnicie. (A îndurat un greu canon.) 5. (termen bisericesc) cîntare, glas. (Corul cîntă un canon.) 6. (muzică) imitație. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CANÓN: CANÓN, canoane, substantiv neutru 1. Lege sau regulă bisericească. ♦ Normă morală. 2. Pedeapsă dată la încălcarea unui canon (1). ♦ figurat Suferință, chin. 3. Regulă făcând parte dintr-un ansamblu de procedee artistice dintr-o epocă; prin extensie regulă rigidă, formalistă. 4. Compoziție muzicală în care două sau mai multe voci, intrând succesiv, execută împreună aceeași melodie. ♦ Cântare bisericească; prin extensie cântec; glas. 5. Nume dat cărților Vechiului și Noului Testament. – Slav ( vezi limba slavă (veche) kanonŭ < greacă). Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CANÓN: CANÓN canonoáne n. 1) Dogmă religioasă. 2) Sancțiune aplicată de cler pentru încălcarea unei astfel de dogme; penitență. 3) figurat Suferință fizică sau morală foarte puternică; caznă; tortură; supliciu. 4) Principiu în arta unei epoci care se cere a fi urmat cu strictețe. canon al artei clasice. 5) figurat Regulă rigidă, bazată pe principii formale. 6) Compoziție muzicală în care două sau mai multe voci execută succesiv aceeași melodie. A cânta un canon. /<sl. kanonu, germana Kanon Forme diferite ale cuvantului canon: oáne Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CANÓN: CANÓN substantiv neutru 1. (Arte) Regulă care făcea parte dintr-un ansamblu de norme artistice obligatorii într-o anumită epocă; regulă rigidă, obligatorie. ♦ Proporție care există între diferitele părți ale corpului omenesc. 2. Compoziție muzicală polifonică în care două sau mai multe voci, intrând succesiv, execută fiecare aceeași melodie. 3. Caracter de literă de 36 de puncte tipografice. [< limba franceza canon, germana Kanon < greacă kanon – regulă]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CANÓN: CANÓN substantiv neutru 1. normă, regulă fundamentală. • (arte) regulă fixă care stabilește proporția diferitelor părți ale corpului. 2. compoziție polifonică în care două sau mai multe voci, intrând succesiv, execută fiecare aceeași melodie; imitație (2). 3. caracter de literă de 36 puncte tipografice. 4. ansamblul cărților considerate sfinte; parte a ceremonialului de liturghie. (< limba franceza canon, germana Kanon) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru canon: canón substantiv neutru, plural canoáne Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru canon: canón substantiv neutru, plural canoáne Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'CANON' CANOAScanóecanoístcanoístăCANÓNCANONÁDĂcanonárhcanonarhisíCANONEÁLĂ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL canon Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului canon dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii GCR I, 158/40 / V: canonnun / Plural: canonoane / Etimologie: vsl кoнoнь, ngr ϰανόν, ger Kanon] 1 Regulă. 7 Îs canon ul de mângâiere Paraclisul Maicii Domnului. 17 îe A pune la canon A pedepsi. După canon ortodox. Un canon al artei clasice. Canon dat unui credincios pentru iertarea păcatelor sale. A îndurat un greu canon. Corul cîntă un canon. CANÓN canonoáne n. Canon al artei clasice. A cânta un canon. Un canon al artei clasice. Corul cântă un canon. |
GRAMATICA cuvântului canon? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului canon. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul canon poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE canon? Vezi cuvântul canon desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul canon?[ ca-non ] Se pare că cuvântul canon are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL canon Inţelegi mai uşor cuvântul canon dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe♦ Canonul Sfintei Scripturi = lista cărților Sfintei Scripturi pe care Biserica le acceptă ca fiind scrise sub inspirația Duhului Sfânt și cuprinzând revelația divină ♦ Canon bisericesc = normă sau regulă privind etica creștină, cultul, disciplina clerului și monahismului, organizarea și jurisdicția bisericească, promulgată de sinoade ecumenice sau locale La plural Canoanele utreniei și vecerniei = imnuri ale poeziei creștine din Vechiul și Noul Testament, formate din două, trei, patru, șase, opt sau nouă ode pesne și compuse în forma actuală de sf |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL canon |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A se descurca ițele?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul canon are forma: canoáne
