eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție capatuiala


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME DIMINUTIVE PLURALGRAMATICĂSILABE
Căpătuială [ că-pă-tu-ia-lă ]
VEZI SINONIME PENTRU căpătuială PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului capatuiala în mai multe dicționare

Definițiile pentru capatuiala din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CĂPĂTUIALĂ:
CĂPĂTUIÁLĂ, căpătuieli, substantiv feminin (Azi peiorativ) Faptul de a se căpătui; îmbogățire (prin mijloace condamnabile); rost, stare, avere. Om cu căpătuială = om însurat, cu rostul lui. Ironim e neînsurat... Un vornic trebuie să fie om cu căpătuială. CAMILAR, T. 74.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

căpătuială
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru căpătuială:
căpătuiálă substantiv feminin [Atestat: DELAVRANCEA, S. 16 / Plural: capatuialaieli / Etimologie: căpătui + -eală] (Îvp) 1-2 Realizare a unui rost (sau a unei situații materiale) Si: căpătuire (1), căpătuit1. 3 (Pex) Îmbogățire. 4 (Dep) Parvenire. 5 (Ccr) Avere.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

CĂPĂTUIALĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CĂPĂTUIALĂ:
CĂPĂTUIÁLĂ, căpătuieli, substantiv feminin Faptul de a (se) căpătui; prin extensie îmbogățire, parvenire; căpătuire; (concret) rost, stare, avere. [ pronunție: -tu-ia-]

– Căpătui + sufix -eală.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CĂPĂTUIALĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CĂPĂTUIALĂ:
CĂPĂTUIÁLĂ, căpătuieli, substantiv feminin Faptul de a (se) căpătui; prin extensie îmbogățire, parvenire; căpătuire; (concret) rost, stare, avere. [ pronunție: -tu-ia-]

– Căpătui + sufix -eală.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

CĂPĂTUIALĂ
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CĂPĂTUIALĂ:
CĂPĂTUIALĂ substantiv căpătuire, chiverniseală, chivernisire, îmbogățire, înavuțire, parvenire, pricopsire. (capatuiala cuiva prin mijloace necinstite.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

CĂPĂTUIALĂ
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CĂPĂTUIALĂ:
CĂPĂTUIÁLĂ, căpătuieli, substantiv feminin (Azi peiorativ) Faptul de a (se) căpătui; îmbogățire, parvenire; (concret) rost, stare, avere.
Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

căpătuială
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru căpătuială:
căpătuiálă substantiv feminin, genitiv dativ articulat căpătuiélii; plural căpătuiéli
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

căpătuială
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru căpătuială:
căpătuiálă substantiv feminin, genitiv dativ articulat căpătuiélii; plural căpătuiéli
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

CĂPĂTUIALĂ
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CĂPĂTUIALĂ:
CĂPĂTUIÁLĂ substantiv verbal căsătorie.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

căpătuială
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru căpătuială:
căpătuială substantiv verbal CĂSĂTORIE.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'CAPATUIALA'
căpățînóscăpățấnăcăpătuealăCĂPĂTUÍCĂPĂTUIÁLĂCĂPĂTUÍRECĂPĂTUÍTcăpătúșcăcăpătúț

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL căpătuială
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului căpătuială dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
16 / Plural: căpătuialăieli / Etimologie: căpătui + -eală] Îvp 1-2 Realizare a unui rost sau a unei situații materiale Si: căpătuire 1, căpătuit1.
Căpătuială cuiva prin mijloace necinstite.

GRAMATICA cuvântului căpătuială?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului căpătuială.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul căpătuială poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul căpătuială sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul căpătuială are forma: căpătuiéli
VEZI PLURALUL pentru căpătuială la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE căpătuială?
Vezi cuvântul căpătuială desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul căpătuială?
[ că-pă-tu-ia-lă ]
Se pare că cuvântul căpătuială are cinci silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL căpătuială
Inţelegi mai uşor cuvântul căpătuială dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Om cu căpătuială = om însurat, cu rostul lui

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL căpătuială

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A da sau a oferi, a lua cuiva brațul?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
cauza neînțelegerii sau dușmăniei dintre mai multe persoane
a-și vedea de treabă; a fi prudent, rezervat
a trece brațul sub brațul cuiva spre a-l conduce sau a fi condus
dezbatere liberă pe o temă dată, la care sunt chemați să-și spună cuvântul specialiștii din domeniul respectiv sau reprezentanți ai publicului larg
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app