eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție capatuit


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Căpătuit [ că-pă-tu-it ]
VEZI SINONIME PENTRU căpătuit PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului capatuit în mai multe dicționare

Definițiile pentru capatuit din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CĂPĂTUIT:
CĂPĂTUIT adjectiv, s.

1. adjectiv bogat, chivernisit, îmbogățit, înavuțit, înstărit, pricopsit, (popular și deprindere) ajuns. (Om capatuit.)

2. adjectiv, substantiv parvenit, (popular) ajuns. (E un capatuit.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române



CĂPĂTUIT
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CĂPĂTUIT:
CĂPĂTUÍT, -Ă, căpătuiți, -te, adjectiv Care și-a creat (prin mijloace condamnabile) o situație, un rost; cu stare, așezat.
♦ (familial) Căsătorit.

– vezi căpătui.
Forme diferite ale cuvantului capatuit: capatuit-Ă

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

CĂPĂTUIT
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CĂPĂTUIT:
CĂPĂTUÍT, -Ă, căpătuiți, -te, adjectiv Care și-a creat (prin mijloace necinstite) o situație, un rost; cu stare, așezat.
♦ (familial) Căsătorit.

– vezi căpătui.
Forme diferite ale cuvantului capatuit: capatuit-Ă

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

căpătuit
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru căpătuit:
căpătuít2, capatuită a [Atestat: TDRG / Plural: capatuitiți, capatuite / Etimologie: căpătui] (Îvp) 1-2 Care și-a creat (prin mijloace necinstite) un rost o situație, Si: (pop) așezat, cu stare.
Forme diferite ale cuvantului capatuit: capatuită

Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a



CĂPĂTUIT
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CĂPĂTUIT:
CĂPĂTUÍT, -Ă, căpătuiți, -te, adjectiv Care și-a creat (prin mijloace necinstite) o situație, un rost; cu stare, așezat.
♦ (familial) Căsătorit.

– vezi căpătui.
Forme diferite ale cuvantului capatuit: capatuit-Ă

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

CĂPĂTUIT
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CĂPĂTUIT:
CĂPĂTUÍT, -Ă, căpătuiți, -te, adjectiv Care și-a creat (prin mijloace condamnabile) o situație, un rost; cu stare, așezat.
♦ Căsătorit.
Forme diferite ale cuvantului capatuit: capatuit-Ă

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

căpătuit
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru căpătuit:
căpătuít1 sn [Atestat: ZANNE, P. II, 848 / Plural: capatuituri / Etimologie: căpătui] (Îvp) 1-4 Căpătuială (1-4).
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

CĂPĂTUIT
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CĂPĂTUIT:
CĂPĂTUÍT adjectiv verbal căsătorit, cununat.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

căpătuit
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru căpătuit:
căpătuit adjectiv verbal CĂSĂTORIT. CUNUNAT.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'CAPATUIT'
căpătuealăCĂPĂTUÍCĂPĂTUIÁLĂCĂPĂTUÍRECĂPĂTUÍTcăpătúșcăcăpătúțcăpăucăpáuă

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL căpătuit
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului căpătuit dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Om căpătuit.
E un căpătuit.
Căpătuít2, căpătuită a [Atestat: TDRG / Plural: căpătuitiți, căpătuite / Etimologie: căpătui] Îvp 1-2 Care și-a creat prin mijloace necinstite un rost o situație, Si: pop așezat, cu stare.
II, 848 / Plural: căpătuituri / Etimologie: căpătui] Îvp 1-4 Căpătuială 1-4.



GRAMATICA cuvântului căpătuit?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului căpătuit.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul căpătuit poate fi: substantiv, adjectiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul căpătuit sa indeplinească rolul de: substantiv,

CUM DESPART ÎN SILABE căpătuit?
Vezi cuvântul căpătuit desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul căpătuit?
[ că-pă-tu-it ]
Se pare că cuvântul căpătuit are patru silabe



© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL căpătuit

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Chimie corp activ?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a bate foarte tare pe cineva
a face eforturi mari pentru a realiza ceva, a se strădui foarte mult
corp care intră ușor în reacție
a pricepe cu greutate; a fi prost
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app