eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție care


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Care [ ca-re ]
VEZI SINONIME PENTRU care PE ESINONIME.COM


Cautăm definiția cuvântului care în mai multe dicționare

Definițiile pentru care din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
CARE
   
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CARE:
CÁRE pronume interogativ-rel.

I. (Pronume interogativ, întrebuințat pentru a afla despre cine sau ce este vorba și adesea în ce fel se prezintă o ființă sau un lucru despre care avem oarecare cunoștință) Care n-a înțeles întrebarea? Dintre poeziile acestor autori, a căruia vă place mai mult? ▭ Ce faci acolo, măi? Stai! Care esti? DUMITRIU, N. 221. Îmi vine să strig: trăim! E-al nostru veacul acesta de creșteri!... Dacă nici ăsta nu-i cîntec de dragoste, Care-i? CASSIAN, H. 19. Care-i acolo, măi? strigă argatul. SADOVEANU, B. 55.
       • (Uneori întregit prin «oare») Care oare va fi rezultatul final al acestei căi? BĂLCESCU, O. II

9.
       • (Introduce propoziții interogative indirecte) L-a întrebat care îi place mai mult. *Expr. (Ca întrebare directă sau indirectă) Care alta? = ce altceva? De asta te plîngi, stăpîne?

– D-apoi de care alta, măi Chirică? CREANGĂ, P. 155. Care pe care? = care din doi e astfel, încît să poată întrece sau birui pe celălalt? Să se aleagă care pe care. SADOVEANU, P. M. 229. Acum să vedem, care pe care? Ori el pe draci, ori dracii pe dînsul. CREANGĂ, P. 301. Moș Corbule, să te văd... care pe care... cei bătrîni pe cei tineri sau cei tineri...? ALECSANDRI, T. 237.
       • (Cu valoare de adjectiv interogativ) Care om nu ține la viață înainte de toate? CREANGĂ, P. 206. Stau în loc și-mi fac de lege, Peste care munte-oi trece? JARNÍK-BÎRSEANU, despre 150.

II. (Pronume relativ; are rol de conjuncție, însoțind ciumele din propoziția regentă căruia îi ține locul în propoziția subordonată)

1. (Introduce propoziții atributive) Sora mea care mă purta în circă, care-mi dădea cele dintîi vișine pîrguite, care nu mă lăsa să plîng niciodată, pierise dintre noi. DELAVRANCEA, T. 37. Sîntem pe moșia unei gheonoaie, care e atît de rea, încît nimeni nu calcă pe moșia ei fără să fie omorît. ISPIRESCU, L.

4. Se lasă încet-încet într-un ostrov mîndru din mijlocul unei mări, lîngă o căsuță singuratică, pe care era crescut niște mușchi pletos. CREANGĂ, P. 213. Eu n-am uitat nici pe iscusitul moș Vlad, în căruța căruia ai dormit tu adese. ODOBESCU, S. III 14 Găsi felurime de păsări adunate, Care din întîmplare Se-ntreceau la chitare. ALEXANDRESCU, P. 120.
       • (Popular, la acuz. fără prepoziție «pe») Parcă se petrecea nu știu ce... poate verb reflexiv:eun dor ascuns care nu-i venea a-l spune. CREANGĂ, P. 276. Bade, mîndrulița ta Care-o iubești acuma... JARNÍK-BÎRSEANU, despre 248.
       • (Precedat de «acel», «acela» sau «cel», «cela») Fraților, a cuvîntat el, umpleți iar cupele și beți pentru cei care ar lupta și de acum înainte împotriva asupritorilor și viclenilor. SADOVEANU, N. P. 268. I-a dat poruncă ca să-i deschiză toate tronurile cu haine spre a-și alege... pe acelea care îi va plăcea. ISPIRESCU, L.

3. Să-ți scoatem costița ceea care ți-am spus eu. CREANGĂ, P. 174. (Cu valoare emfatică) Unde e omul acela care să mă sperie pe mine?
       • (Popular, în locul construcției cu prepoziție a lui «care» se folosește uneori pronumele relativ singur, iar complementul pe care-l exprimă acesta este reluat sub forma pronumelui personal cu prepoziție) Fata, care înghețase sîngele în ea de frică, își pierduse cumpătul. ISPIRESCU, L.

14. Dacă mi-i aduce calul împăratului-Verde, care de atîta verb reflexiv:eme mă bat cu dînsul... eu ți-oi da pasărea. ȘEZ. IV 173. Bată-te, bădiță, bată zilele toate deodată, Cele două zile grele Care-i sîmbăta-ntre ele. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 257.
       • (Cu reluarea antecedentului) Ia mursa aceea și iute se duce de o toarnă în fîntîna din grădina ursului, care fîntină era plină cu apă pînă în gură. CREANGĂ, P. 214.
       • (Introduce propoziții atributive circumstanțiale) a) (Cu nuanță finală! Dorobanții să ia călăuze din sat, care să le arate ascunzișurile și să bată pe două poște satele vecine și pădurile. CAMIL PETRESCU, 17. b) (Cu nuanță condițională) Ce holeră ar fi aceea care i-ar lăsa neatinși pe oamenii mei? SLAVICI, O. I 269.

2. (Cu valoare de pronume demonstrativ) Cel ce, cine; acela... ce... Care dintre cai a veni la jăratic să mănînce, acela are să te ducă la împărăție. CREANGĂ, P. 192 Care-a fost mai voinicel, Acum e mai vai de el; Care-a fost voinic mai mare, Acum e legat mai tare. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 287.
♦ (Du sens neutru) Ceea ce. Dete de-o ospătărie, aci se băgă-nlăuntru și mîncă, bău și trăi cum îi pofti inima, pentru care plăti bani nenumărați. RETEGANUL, P.I 70. Baba își luă cămeșa de soacră, ba încă netăiată la gură, care însemnează că soacra nu trebuie să fie cu gura mare. CREANGĂ, P.

4. Un văcar adese tot se mînia, De care sătenii nimic nu știa. PANN, P. vezi III 16.
       • locuțiune conjuncție După care = după aceea. Chemînd și pe Ercule la luptă, acesta numai cu o mînă îi răsuci, îi răbufni la pămînt... După care Ercule se întoarse la Micena. ISPIRESCU, U. 55. «Amin!» zise domnul... după care apoi se depărtă. EMINESCU, N. 16. Care va (sau verb reflexiv:a) să zică sau (rar) care cum s-ar prinde = ceea ce înseamnă, ele unde urmează, prin urmare, cu alte cuvinte. Care va să zică, unde nu înțelegeți d-voastră politica, hop! numaidecît trădare! Ne-am procopsit! CARAGIALE, O. I 125. Orizontul politic s-a posomorit!... Care verb reflexiv:a să zică, iar bejănie! ALECSANDRI, T. I 303. N-avea nici cai?... care cum s-ar prinde... te-ademenise... cu vorbe dulci. ALECSANDRI, T. 574.

3. (Cu valoare de pronume nehotărît) a) (De obicei urmat de un alt pronume sau de un adverb) Fiecare. Le porunci să meargă care de unde a venit. RETEGANUL, P. V 64. Oamenii săriră buimaci care dincotro, crezînd că-i foc. CREANGĂ, A. 113. Au început a vorbi care ce știa și cum îi ducea capul. CREANGĂ, P. 232. V-aș mulțămi ca la frați Dac-ați verb reflexiv:ea să-mi arătați Care de unde veniți, Pe nume cum vă numiți. TEODORESCU, P. P. 103.
       • Expresia: (Să) nu car cumva să... = nu cumva să... Îl rugai să se lase de a face călătoria aceasta, ca nu care cumva să meargă la pieirea capului său. ISPIRESCU, L.

4. Cînd îi intra la pasăre, s-o iei, dar să nu care cumva să te muște. ȘEZ. IV 172. Nu care cumva...? = (oare) nu cumva...? Nu care cumva ai socotit că răpindu-mi tinerețile din închisoarea de la Centrală să le închizi, ca într-o ocnă, în aceste patru ziduri mucigăiete? DELAVRANCEA, S. 111. b) (În corelația «care... care...», exprimă ideea de opoziție sau de distribuție) Unul... altul..., acesta... acela..., parte... parte... Oamenii au început să plece, unul cîte unul, care mirîndu-se... care zicînd că «de! așa e...». BUJOR, S. 45. Poftim, care cu lingurița, care cu furculița. SEVASTOS, N. 284. Să-ți facă o rochie de logodnă, frumoasă ca cîmpul, cu fel defel de flori, care înflorite, care îmbobocite. ȘEZ. VI 171. Fulga masa că-și gătea, Miei de piele că-i jupea, Care prin frigări frigea, Care prin căldări fierbea. ALECSANDRI, P. P. 56.
       • Expresia: Care (mai) de care = unul mai mult (sau mai tare) decît altul, pe întrecute. Rîd cu lacrimi, năpustindu-se în vorbă, care mai de care mai șiret la cuvînt. DELAVRANCEA, H. T.

15. Se adunară... alergînd pe capete, care de care să ajungă la masă mai curînd. ISPIRESCU, U. 51. Ce să fie acolo, ziceau oamenii, alergînd care de care din toate părțile. CREANGĂ, A. 8.

4. (Învechit și popular, raportîndu-se la întreaga propoziție precedentă) Din care cauză...; și..., de un de... Acel împărat zisese: cine se va afla să mă facă să rid, să-și ceară de la mine trei daruri și-i voi da; care mulți s-au ispitit... să facă pe împăratul să rîză. ȘEZ. II 118.

– Forme gramaticale: limba literară folosește forma care la nominativ și acuz. m. și forme, atît la singular cît și la plural ; (cînd are valoare de pronume interogativ-relativ) gen.-dat. singular m. căruia, forme căreia, gen.-dat. plural m. și forme cărora, (cînd are valoare de adjectiv interogativ-relativ) gen.-dat. singular m. cărui, forme cărei, gen.-dat. plural m. și forme căror.

– nominativ singular m. și: (articulat, învechit) carele (COȘBUC, P. I 233, ODOBESCU, S. III 9, GORJAN, H. I 5); nominativ singular forme și: (articulat, învechit) carea (DRĂGHICI, R. 5); nominativ plural m. și forme și: cari (RETEGANUL, P. III 69, CREANGĂ, P, 193, ODOBESCU, S. III 179, JARNÍK-BÎRSEANU, despre 296); nominativ plural m. și: (articulat, învechit) carii (ISPIRESCU, L. 5, PANN, P. vezi I 8, DRĂGHICI, R. 5); gen.-dat. singular forme și: (învechit și regional) căria (CONACHI, P. 271, DRĂGHICI, R. 25, GORJAN, H. I

4) și (cu valoare de adjectiv interogativ-relativ) cării (ALEXANDRESCU, M. 127).

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane


Ce inseamna expresia      Ce inseamna?

CARE
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CARE:
CÁRE pronume interogativ-rel.

I. (Pronume relativ; are rol de conjuncție, însoțind numele din propoziția regentă căruia îi ține locul în propoziția subordonată).

1. (Introduce propoziții atributive) Găsi felurime de păsări adunate, Care, din întâmplare, Se-ntreceau la cântare (ALEXANDRESCU).
       • (Introduce propoziții atributive circumstanțiale) a) (Cu nuanță finală) Dorobanții să ia călăuze din sat, care să le arate ascunzișurile (CAMIL PETRESCU). b) (Cu nuanță condițională) Ce holeră ar fi aceea care i-ar lăsa neatinși pe oamenii mei? (SLAVICI).

2. (Cu valoare de pronume demonstrativ) Cel ce, cine; acela..., ce...
♦ (Cu sens neutru) Ceea ce. Baba își lua cămeșa de soacră, ba încă netăiată la gură, care însemnează că soacra nu trebuie să fie cu gura mare (CREANGĂ).
       • locuțiune conjuncție După care = după aceea. Care va (sau verb reflexiv:a) să zică = ceea ce înseamnă, prin urmare.

3. (Cu valoare de pronume nehotărât) a) Fiecare. Le porunci să meargă care de unde a venit (RETEGANUL).
       • Expresia: (Să) nu care cumva să... = nu cumva să... Nu care cumva... ? = (oare) nu cumva... ? b) (În corelație cu sine însuși exprimă ideea de opozitie sau de distribuție) Unul... altul, acesta... acela..., parte... parte...
       • Expresia: Care (mai) de care = unul mai mult (sau mai tare) decât altul, pe întrecute.

4. (învechit și popular, raportându-se la întreaga propoziție precedentă) Din care cauză...; de unde... Acel împărat zisese: cine se va afla să mă facă să râd, să-și ceară de la mine trei daruri... care mulți s-au ispitit... să facă pe împăratul să râză (ȘEZ.).

II. (Pronume interogativ, folosit pentru a afla despre cine sau despre ce este vorba sau în ce fel se prezintă o ființă sau un lucru) Care-i acolo, măi? strigă argatul (SADOVEANU).
       • (Introduce propoziții interogative indirecte) L-a întrebat care îi place mai mult.
       • Expresia: Care alta? = ce altceva? Care pe care? = care din doi poate întrece sau birui pe celălalt?
       • (Cu valoare de adjectiv interogativ) Care om nu ține la viață înainte de toate? (CREANGĂ). [Gen.-dat. singular m. căruia, forme căreia, gen.-dat. plural m. și forme cărora; (când au valoare de adjectiv interogativ-rel.) gen.-dat. singular m. cărui, forme cărei, gen.-dat. plural m. și forme căror.

– nominativ singular m. și: (învechit) carele; nominativ plural m. și forme și: cari]

– latina qualis.

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

care
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru care:
cáre pronume –

1. pronume relativ: mîndra care-mi place (Popular Jarnik). –

2. pronume inter. propriu-zis sau cu funcție adjectiv: spune, bade, adevărat, pentru care m-ai lăsat? (Popular Reteganul), în care pat verb reflexiv:ei să dormi? (I.Teodoreanu). –

3. Cel care (pronume demonstrativ, prin eliminarea antecedentului): care-a fost voinic mai mare, acum e legat mai tare (Popular Jarnik)

– Care (mai ) de care.

– Care pe care. - Care... care. - Care cumva. - La care, drept care.

– Care va să zică. –

4. Fiecare (pronume indef.): să spuie care orice știe (A. Pann). –

5. Fiindcă, pentru că (funcție de conjuncție) Cu această folosire, învechit sau popular, pare a proveni din folosirea rel. fără prepoziție la cazurile oblice. Așa cum greacă Alexandrescu a putut scrie fiii României care tu o ai cinstit (unde care = pe care), Neculce scrisese Înainte au arătat-o împăratului, care s-au mirat și împăratul (unde care = de care). De aici sensul pe care l-am semnalat: pusesem de gînd... să las prăvălia, care nu mai poate omul de atîtea angarale (Caragiale).

– Mr. care, cari, megl. cari, istr. cǫre. Care, m. și forme; gen. cărui(a), forme cărei(a); plural care (variantă cari, fără justificare), g. căror(a). Formele cu a paragogic se folosește numai cu funcție pronominală. Formele articulat carele, forme carea, plural carii, sînt învechit latina qualis (Cipariu, gramatică, 264; Pușcariu 290; Candrea-Dens., 262; REW 6927; DAR); conform italiana quale, prov., portugheză qual, limba franceza quel, spaniolă cual. Comp. careși, pronume (învechit, cel ce; fiecare), cu -și, ca însuși, cineși; careva, pronume indef. (cineva, oarecare), cu -va, ca cineva; fiecare, pronume indef. (fiecare; oricare), cu fie; nicicare, pronume indef. (nici unul, nimeni); niscare (variantă niscai, niscaiva; istr. mușcǫrle), adjectiv indef. (verb reflexiv:eunul), cu nuș, forma abreviată de la nu știu, ca în nuș ce s-a făcut (după Pușcariu 1175, direct din latina nescio quales); oarecare, adjectiv indef., cu oare; oricare (variantă vericare), adjectiv indef., cu ori.

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

CARE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CARE:
CÁRE pronume interogativ-rel.

I. (Pronume relativ; are rol de conjuncție, ca element de legătură între propoziția regentă unde se află numele căruia îi ține locul și propoziția subordonată).

1. (Introduce propoziții atributive) Cartea pe care trebuia să ți-o aduc am pierdut-o.
       • (Introduce propoziții atributive circumstanțiale) a) (Cu nuanță finală) Să ia călăuză din sat, care să le arate drumul. b) (Cu nuanță condițională) Ce holeră ar fi aceea care i-ar lăsa neatinși pe oamenii mei?

2. (Cu valoare de pronume demonstrativ) Cel ce, cine; acela..., ce...
♦ (Cu sens neutru) Ceea ce.
       • locuțiune conjuncție După care = după aceea. Care va (sau verb reflexiv:a) să zică = ceea ce înseamnă, prin urmare.

3. (Cu valoare de pronume nehotărât) a) Fiecare. Le porunci să meargă care pe unde va putea.
       • Expresia: (Să) nu care cumva = nu cumva să... Nu care cumva...? = (oare) nu cumva...? b) (În corelație cu sine însuși exprimă ideea de opoziție sau de distribuție) Unul... altul..., acesta... acela..., parte... parte...
       • Expresia: Care (mai) de care = unul mai mult (sau mai tare) decât altul, pe întrecute.

II. (Pronume interogativ, folosit pentru a afla despre cine sau despre ce este vorba ori în ce fel se prezintă o ființă sau un lucru) Care n-a înțeles întrebarea?
       • (Introduce propoziții interogative indirecte) L-a întrebat care îi place mai mult.
       • Expresia: Care alta? = ce altceva? Care pe care? = care din doi e mai tare?
       • (Cu valoare de adjectiv interogativ) Care om nu ține la viața lui? [Gen.-dat. singular m. căruia, forme căreia, gen.-dat. plural m. și forme cărora; (când are valoare de adjectiv interogativ-rel.) gen.-dat. singular m. cărui, forme cărei, gen.-dat. plural m. și forme căror. nominativ singular m. și: (învechit) carele; nominativ plural m. și forme și: cari]

– latina qualis.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)



CARE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CARE:
CÁRE pronume interogativ-rel.

I. (Pronume relativ; are rol de conjuncție, ca element de legătură între propoziția regentă unde se află numele căruia îi ține locul și propoziția subordonată).

1. (Introduce propoziții atributive) Cartea pe care trebuia să ți-o aduc am pierdut-o.
       • (Introduce propoziții atributive circumstanțiale) a) (Cu nuanță finală) Să ia călăuză din sat, care să le arate drumul. b) (Cu nuanță condițională) Ce holeră ar fi aceea care i-ar lăsa neatinși pe oamenii mei?

2. (Cu valoare de pronume demonstrativ) Cel ce, cine; acela..., ce...
♦ (Cu sens neutru) Ceea ce.
       • locuțiune conjuncție După care = după aceea. Care va (sau verb reflexiv:a) să zică = ceea ce înseamnă, prin urmare.

3. (Cu valoare de pronume nehotărât) a) Fiecare. Le porunci să meargă care pe unde va putea.
       • Expresia: (Să) nu care cumva = nu cumva să... Nu care cumva...? = (oare) nu cumva...? b) (În corelație cu sine însuși exprimă ideea de opoziție sau de distribuție) Unul... altul..., acesta... acela..., parte... parte...
       • Expresia: Care (mai) de care = unul mai mult (sau mai tare) decât altul, pe întrecute.

II. (Pronume interogativ, folosit pentru a afla despre cine sau despre ce este vorba ori în ce fel se prezintă o ființă sau un lucru) Care n-a înțeles întrebarea?
       • (Introduce propoziții interogative indirecte) L-a întrebat care îi place mai mult.
       • Expresia: Care alta? = ce altceva? Care pe care? = care din doi e mai tare?
       • (Cu valoare de adjectiv interogativ) Care om nu ține la viața lui? [Gen.-dat. singular m. căruia, forme căreia, gen.-dat. plural m. și forme cărora; (când are valoare de adjectiv interogativ-rel.) gen.-dat. singular m. cărui, forme cărei, gen.-dat. plural m. și forme căror. nominativ singular m. și: (învechit) carele; nominativ plural m. și forme și: cari]

– latina qualis.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

care
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru care:
cáre [Atestat: COD. VOR. 11/14 / V: (îvp) art carele, carea, carerii, carerile / G-D: căruia, căreia, cărora, cărui, cărei, căror / Etimologie: moștenit din latinescul qualis] 1 pr Introduce propoziții relative Cartea pe care trebuia să ți-o aduc am pierdut-o. 2 pr Introduce propoziții atributive circumstanțiale cu nuanță finală Să ia o călăuză din sat care să le arate drumul. 3 pr Introduce propoziții atributive circumstanțiale cu nuanță condițională Ce holeră ar fi aceea care i-ar lăsa neatinși pe oamenii mei? 4 pr Cel ce, cine Spune-mi care a plecat. 5 pd Acela..., ce. 6 pr (Cu sens neutru) Ceea ce. 7 pr (Îlc) După care După aceea. 8 pr (Îlc) care va (sau verb reflexiv:a) să zică Ceea ce înseamnă. 9 pr (Îal) Prin urmare. 10 pnh Fiecare Le porunci să meargă care pe unde va putea. 11 pnh (Îe) (Să) nu care cumva Nu cumva să... 12 pnh (Îe) Nu care cumva? (Oare) nu cumva? 13 pnh (În corelație cu sine însuși exprimă ideea de opoziție sau de distribuție) Unul..., altul..., acesta... acela etc. 14 pnh (Îe) care (mai) decare Unul mai mult (sau mai tare) decât altul Si: pe întrecute. 15 pî Folosit pentru a afla despre cine sau despre ce este vorba Care n-a înțeles întrebarea? 16 pî Introduce propoziții interogative indirecte L-a întrebat care îi place mai mult. 17 pî (Îe) care alta? Ce altceva? 18 pî (Îe) care pe care? Care din cei doi e mai tare? 19 ai Ce (fel de) Care carte este mai valoroasă.[1] corectată
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

care
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru care:
cáre1 pr. int. m. și forme, singular și plural ; g. singular independent / postpus m. cắruia, forme cắreia ( A căruia dintre ei este casa? / În casa căruia ai intrat?); antepus (al, a, ai, ale) m. cắrui, forme cắrei (În a cărui casă ai intrat?); despre singular m. cắruia, forme cắreia (Căruia dintre ei i-ai dat?): g. plural independent / postpus cắrora, antepus (al, a, ai, ale) cắror; despre plural m. și forme cắrora
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

care
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru care:
cáre2 pr. rel. m. și forme, singular și plural ; g. singular antepus (al, a, ai, ale) m. cắrui (omul în a cărui casă am intrat), forme cắrei; postpus m. cắruia (Omul în casa căruia am intrat), forme cắreia; despre singular m. cắruia, forme cắreia; g. plural antepus m. și forme (al, a, ai, ale) cắror, postpus cắrora; despre plural m. și forme cắrora
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

care
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru care:
cáre pr. m., g. (al) căruia absolut sau postpus, despre cărui antepus al căruia; forme singular cáre, g. (al) căreia absolut sau postpus, al cărei antepus, despre căreia; plural m. și forme cáre, g. (al) cărora absolut sau postpus, al căror antepus, despre cărora
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

CARE
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CARE:
CÁRE1 pronume interogativ (se folosește pentru a obține informații despre un obiect necunoscut) care carte?, care-i acolo?
       • care alta? ce altceva? care pe care? cine din doi va reuși? /<lat. qualis

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

CARE
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CARE:
CÁRE2 pronume rel. (se folosește pentru a indica un obiect neidentificat) Ce. Câinele care latră nu mușcă.
       • care va să zică prin urmare. Să nu care cumva nu cumva să. /<lat. qualis

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

care
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru care:
care pr.

1. interogativ: care frate?

2. relativ: omul, care vorbește;

3. fiecare: care cum venea, tot întreba; care de care, cine mai întâi (pe întrecute). [latina QUALIS].

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

care
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru care:
cáre3 adjectiv pr. m. și forme, singular și plural ; genitiv dativ singular m. cắrui (Cărui om i-ai spus? Casa cărui om este asta?); forme cắrei; plural genitiv dativ m. și forme cắror
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

CARE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CARE:
CARE pronume, adjectiv

1. pronume cine? (care vine la mine?)

2. adjectiv ce? (care vînt te-a adus aici?)

3. pronume ce, (popular) de. (Cei care priveau.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

care
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru care:
cáre adjectiv masculin, genitiv dativ cărui; forme singular cáre, genitiv dativ cărei; plural m. și forme cáre, genitiv dativ căror
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

CARE
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CARE:
CÁRE pronume vezi cine, fiecare, fiecine, oricare, oricine, orișicare, orișicine.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

care
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru care:
care pronume vezi CINE. FIECARE. FIECINE. ORICARE. ORICINE. ORIȘICARE. ORIȘICINE.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

CARE
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CARE:
CÁRE conjuncție vezi cum.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

care
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru care:
care conjuncție vezi CUM.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'CARE'
CÂRDUÍTcârdurélcârdúțCARDUUSCÁREcareácáreașicărecioscarectéi

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL care
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului care dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
11/14 / V: îvp art carele, carea, carerii, carerile / G-D: căruia, căreia, cărora, cărui, cărei, căror / Etimologie: moștenit din latinescul qualis] 1 pr Introduce propoziții relative Cartea pe care trebuia să ți-o aduc am pierdut-o.
7 pr Îlc După care După aceea.
8 pr Îlc care va sau verb reflexiv:a să zică Ceea ce înseamnă.
11 pnh Îe Să nu care cumva Nu cumva să.
12 pnh Îe Nu care cumva? Oare nu cumva? 13 pnh În corelație cu sine însuși exprimă ideea de opoziție sau de distribuție Unul.
14 pnh Îe care mai decare Unul mai mult sau mai tare decât altul Si: pe întrecute.
17 pî Îe care alta? Ce altceva? 18 pî Îe care pe care? Care din cei doi e mai tare? 19 ai Ce fel de Care carte este mai valoroasă.
CÁRE1 pronume interogativ se folosește pentru a obține informații despre un obiect necunoscut care carte?, care-i acolo?        • care alta? ce altceva? care pe care? cine din doi va reuși? /<lat.
Câinele care latră nu mușcă.
       • care va să zică prin urmare.
Să nu care cumva nu cumva să.
Care vine la mine? 2.
Care vânt te-a adus pe aici? 3.
Cei care priveau.
Pronume cine? care vine la mine? 2.
Adjectiv ce? care vînt te-a adus aici? 3.
Cei care priveau.

GRAMATICA cuvântului care?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului care.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul care poate fi: adjectiv, verb, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul care sa indeplinească rolul de: adjectiv masculin,
  • group icon La plural verbul care se conjugă: ei ele car

CUM DESPART ÎN SILABE care?
Vezi cuvântul care desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul care?
[ ca-re ]
Se pare că cuvântul care are două silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL care
Inţelegi mai uşor cuvântul care dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Ca întrebare directă sau indirectă Care alta? = ce altceva? De asta te plîngi, stăpîne? – D-apoi de care alta, măi Chirică? CREANGĂ, P
Care pe care? = care din doi e astfel, încît să poată întrece sau birui pe celălalt? Să se aleagă care pe care
locuțiune conjuncție După care = după aceea
Care va sau verb reflexiv:a să zică sau rar care cum s-ar prinde = ceea ce înseamnă, ele unde urmează, prin urmare, cu alte cuvinte
= nu cumva să
? = oare nu cumva
Care mai de care = unul mai mult sau mai tare decît altul, pe întrecute
locuțiune conjuncție După care = după aceea
Care va sau verb reflexiv:a să zică = ceea ce înseamnă, prin urmare
= nu cumva să
? = oare nu cumva
Care mai de care = unul mai mult sau mai tare decât altul, pe întrecute
Care alta? = ce altceva? Care pe care? = care din doi poate întrece sau birui pe celălalt? Cu valoare de adjectiv interogativ Care om nu ține la viață înainte de toate? CREANGĂ
Așa cum greacă Alexandrescu a putut scrie fiii României care tu o ai cinstit unde care = pe care, Neculce scrisese Înainte au arătat-o împăratului, care s-au mirat și împăratul unde care = de care
locuțiune conjuncție După care = după aceea
Care va sau verb reflexiv:a să zică = ceea ce înseamnă, prin urmare
Să nu care cumva = nu cumva să
? = oare nu cumva
Care mai de care = unul mai mult sau mai tare decât altul, pe întrecute
Care alta? = ce altceva? Care pe care? = care din doi e mai tare? Cu valoare de adjectiv interogativ Care om nu ține la viața lui? Gen
locuțiune conjuncție După care = după aceea
Care va sau verb reflexiv:a să zică = ceea ce înseamnă, prin urmare
Să nu care cumva = nu cumva să
? = oare nu cumva
Care mai de care = unul mai mult sau mai tare decât altul, pe întrecute
Care alta? = ce altceva? Care pe care? = care din doi e mai tare? Cu valoare de adjectiv interogativ Care om nu ține la viața lui? Gen



© 2023 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL care

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A-l ajunge pe cineva zilele?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectgreşit
cu pricepere, în mod estetic
dominarea violenței, a forței brutale în raporturile dintre oameni
a îmbătrâni
a regreta foarte tare, a se căi
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?