 | as |
|
| Căuș [ că-uș ] VEZI SINONIME PENTRU căuș PE ESINONIME.COM definiția cuvântului caus în mai multe dicționareDefinițiile pentru caus din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru căuș: căúș sn [Atestat: DOSOFTEI, vezi S. 266 B/34 / P: că-uș / Plural: cause / Etimologie: moștenit din latinescul *cau + -uș] 1 Vas în formă de cupă sau de lingură mai mare, cu mâner sau coadă, confecționat de obicei din lemn (de răchită sau de plop), rar din metal, cu care se scoate o materie lichidă dintr-un recipient, spre a se turna în altul. 2 Conținutul unui căuș (1). 3 Vasul împreună cu conținutul. 4 Vas pentru (scosul sau) căratul apei din fântână. 5 Conținut al unui căuș (4). 6 Vasul împreună cu conținutul. 7 Vas pentru turnatul vinului din pritoacă în cadă, a strugurilor mustuiți sau a pmnelor, când se fierbe rachiul. 8 Conținutul unui căuș (7). 9 Vasul împreună cu conținutul. 10 Lopățică pentru scos apa din luntre. 11 Conținutul unui căuș (10). 12 Vas de lemn cu care se vămuiește făina, fasolea etc. 13 Conținutul unui căuș (12). 14 Vasul împreună cu conținutul. 15 Vas cu care (se aduce faina din pod sau) se iau grăunțe pentm dat la păsări Cf cauc1, ciutură. 16 Conținutul unui căuș (15) 17 Vasul împreună cu conținutul. 18 (Îe) A veni sau a cădea) (cuiva) drăguș la caus A fi nevoit să ceri ajutorul cuiva (care te are la mână, care are ceva cu tine, care nu ți-e binevoitor) Cf a prinde pe cineva la strâmtoare, a-i veni apa la moară. 19 (Îe) A lua cu causul de la inimă A alina durerile, necazurile cuiva deodată Cf a lua cu mâna. 20 Unealtă (de metal) pentru pescuit. 21 Conținutul unui căuș (20). 22 Unealta împreună cu conținutul. 23 Coș mic făcut din scoarță, în care se pun fructe, rășină etc. Cf corugă. 24 Conținutul unui căuș (23). 25 Coșul împreună cu conținutul. 26 (Zid) Lingură cu care zidarul ia var din albie Si: canciog, cauc1. 27 Conținutul unui căuș (25). 28 Lingura împreună cu conținutul. 29 (Mor) Cupă a roții de moară, în care cade apa Si: blid, ciutură, făcău. 30 Conținutul unui căuș (29). 31 Cupa împreună cu conținutul ei. 32 (Pan) Foaie de ceapă. 33 (Îe) A face mâna caus A da mâinii forma unui recipient, apropiind degetele și adâncind palma. 34 Piesă din tablă folosită pentru legarea cablului de foraj de un ax (sau a două cabluri între ele). 35 Cauciuc. 36 Bazin mic într-un port, pentru ambarcațiuni. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
 Ce inseamna? |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CĂUȘ: CĂÚȘ, căușe, substantiv neutru 1. Vas de lemn sau de metal în formă de cupă sau de lingură mare, folosit pentru a lua cu el apă, făină, grăunțe etc. Se dădu lîngă firul de apă și ținu palmele potrivite în chip de căuș. SADOVEANU, Z. C. 290. Vîntul în ogeac suspină, Mișcă-ntr-una cleampa ușii; Amorțit-au greierușii Subt căușul de făină. IOSIF, PATR. Ilinca a ieșit cu un căuș de grăunțe să dea de mîncare la păsări. VLAHUȚĂ, O. A. 350. Apa ciuruia din țeve aurite și o lua cu năstrape și cu căușe de aur. ISPIRESCU, L. 38. • (Poetic) În căușul palmei mici, [lacrimile] Străluceau ca licurici. CASSIAN, în POEZ. N. 109. • Expresia: A face mîna căuș = a da mîinii forma unui recipient, apropiind degetele și adîncind palma. A-i cădea sau a-i veni (cuiva) drăguș la căuș vezi drăguș. ♦ Cantitatea de lichid, de făină, de grăunțe etc. care intră în vasul descris mai sus; figurat cantitate mare. Flinta-i sămănase, în carne vie, un căuș de gloanțe. GALACTION, O. I 249. Am un căuș de alune Și numai două-s bune (Soarele și luna). GOROVEI, C. 351. 2. Nume dat diferitelor unelte sau părți ale uneltelor în formă de căuș (1): a) (regional) instrument de pescuit. Să iei căușul ist de prins pește... și du-te tot așa spre soare-răsare. ȘEZ. XXI 27; b) cupa la roata morii de apă. Țăranii din munte întrebuințează... morile cu roate așezate de-a curmezișul (roate cu căușe sau făcaie). ODOBESCU, S. II 107; c) lingura cu care zidarul ia varul sau tencuiala; canciog. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CĂUȘ: CĂÚȘ, căușe, substantiv neutru 1. Vas de lemn în formă de cupă sau de lingură mare, folosit pentru a lua apă, făină, grăunțe etc.; cauc; prin extensie nume dat unor unelte care au această formă. • Expresia: A face mâna căuș = a da mâinii forma unui recipient, apropiind degetele și adâncind palma. ♦ Cantitatea de apă, făină, grăunțe etc. care intră într-un căuș (1). 2. Lingură mare de lemn cu care se toarnă vinul din pritoacă în cadă. 3. Lingură de formă specială folosită la prepararea brânzeturilor, cu care se scoate, se așază și se amestecă coagulul. 4. Lingură de tablă sau de lemn cu ajutorul căreia se scoate apa din barcă. 5. Piesă din tablă folosită pentru legarea cablului de foraj de un ax sau a două cabluri între ele. 6. Cancioc. 7. (marină) Bazin mic într-un port, pentru ambarcațiuni. – latina *cau (< cavus) + sufix -uș. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CĂUȘ: CĂÚȘ, căușe, substantiv neutru 1. Vas de lemn în formă de cupă sau de lingură mare, folosit pentru a lua apă, făină, grăunțe etc.; cauc; prin extensie nume dat unor unelte care au această formă. • Expresia: A face mâna căuș = a da mâinii forma unui recipient, apropiind degetele și adâncind palma. ♦ Cantitatea de apă, făină, grăunțe etc. care intră într-un căuș (1). 2. Lingură mare de lemn cu care se toarnă vinul din pritoacă în cadă. 3. Lingură de formă specială folosită la prepararea brânzeturilor, cu care se scoate, se așază și se amestecă coagulul. 4. Lingură de tablă sau de lemn cu ajutorul căreia se scoate apa din barcă. 5. Piesă din tablă folosită pentru legarea cablului de foraj de un ax sau a două cabluri între ele. 6. Cancioc. 7. (marină) Bazin mic într-un port, pentru ambarcațiuni. – latina *cau (< cavus) + sufix -uș. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CĂUȘ: CĂÚȘ, căușe, substantiv neutru Vas în formă de cupă sau de lingură mare, folosit pentru a lua apă, făină, grăunțe etc.; prin extensie nume dat unor unelte care au această formă. • Expresia: A face mâna căuș = a da mâinii forma unui recipient, apropiind degetele și adâncind palma. ♦ Cantitatea de apă, făină, grăunțe etc. care intră în vasul descris mai sus. – Din *cau (< latina cavus) + sufix -uș. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CĂUȘ: CĂÚȘ cause n. 1) Vas de lemn în formă de lingură mare, folosit în gospodărie pentru a lua sau a încărca materiale pulverulente, grăunțe și, rar, lichide. • A-și face mâna (sau mâinile) caus a apropia degetele și a adânci palma în formă de lingură. 2) Cantitate de materiale care încape într-un astfel de vas. 3) Cupa excavatorului; benă. [silabe că-uș] /<lat. cau + sufix causuș Forme diferite ale cuvantului caus: cause Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CĂUȘ: CĂUȘ s. 1. cauc, scafă, (Transilvania) șuflă, lingură de scos. (Cu caus se scot cerealele din sac.) 2. ispol, (regional) răscol, scăfiță. (caus de scos apa din luntre.) 3. (tehnic) blid, ciutură, cupă, (regional) făcău. (caus la roata morii.) 4. (tehnic) canciog, (regional) canceu, lingură. (caus al zidarului.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru căuș: căuș n. 1. lingură mare de lemn cu mânerul scurt, cu care țăranul scoate făină din sac ori vin din cadă: un căuș de faină; 2. Moldova fam. îmi vine drăguș la căuș, a ajunge să ceară ajutor, a recurge la bunătatea cuiva (literar a se ruga de un căuș de făină). [poloneză KOUSZ, pahar]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru caus-: caus- [Atestat: DN3 / V: caus-st-, caus-sto- / Etimologie: franceza causto] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 Arsură. 2 Arzător. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru CĂUȘ: CĂUȘ, (17 B I 385), < substantiv; conform Căuaș substantiv Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru căuș: căúș substantiv neutru, plural căúșe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru căuș: căúș substantiv neutru, plural căúșe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'CAUS' căunírecăunítCaunuscáuperCĂÚȘcăușáCAUSALGÍECĂUȘANIcăușáre |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL căuș Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului căuș dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 266 B/34 / P: că-uș / Plural: căușe / Etimologie: moștenit din latinescul *cau + -uș] 1 Vas în formă de cupă sau de lingură mai mare, cu mâner sau coadă, confecționat de obicei din lemn de răchită sau de plop, rar din metal, cu care se scoate o materie lichidă dintr-un recipient, spre a se turna în altul. 18 Îe A veni sau a cădea cuiva drăguș la căuș A fi nevoit să ceri ajutorul cuiva care te are la mână, care are ceva cu tine, care nu ți-e binevoitor Cf a prinde pe cineva la strâmtoare, a-i veni apa la moară. 19 Îe A lua cu căușul de la inimă A alina durerile, necazurile cuiva deodată Cf a lua cu mâna. 33 Îe A face mâna căuș A da mâinii forma unui recipient, apropiind degetele și adâncind palma. CĂÚȘ căușe n. • A-și face mâna sau mâinile căuș a apropia degetele și a adânci palma în formă de lingură. Cau + sufix căușuș. Cu căuș se scot cerealele din sac. Căuș de scos apa din luntre. Căuș la roata morii. Căuș al zidarului. Cu căușul se scot cerealele din sac. Căuș de scos apa din luntre. Caus- [Atestat: DN3 / V: căușst-, căușsto- / Etimologie: franceza causto] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 Arsură. |
GRAMATICA cuvântului căuș? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului căuș. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul căuș poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE căuș? Vezi cuvântul căuș desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul căuș?[ că-uș ] Se pare că cuvântul căuș are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL căuș Inţelegi mai uşor cuvântul căuș dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A face mîna căuș = a da mîinii forma unui recipient, apropiind degetele și adîncind palma A face mâna căuș = a da mâinii forma unui recipient, apropiind degetele și adâncind palma A face mâna căuș = a da mâinii forma unui recipient, apropiind degetele și adâncind palma A face mâna căuș = a da mâinii forma unui recipient, apropiind degetele și adâncind palma |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL căuș |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Din bob în bob?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul căuș are forma: căúșe
