eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție caz


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Caz [ caz ]
VEZI SINONIME PENTRU caz PE ESINONIME.COM


Cautăm definiția cuvântului caz în mai multe dicționare

Definițiile pentru caz din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
CAZ
   
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CAZ:
CAZ, cazuri, substantiv neutru

I.

1. împrejurare, circumstanță, situație. Sînt însă cazuri fatale, cînd un om ce are cel mai mic simtiment de onor nu poate face altfel. NEGRUZZI, S. I 212. Caz de forță majoră = situație în care cineva nu poate proceda așa cum ar verb reflexiv:ea, din cauza unor împrejurări mai puternice decît voința sa. Caz de conștiință = împrejurare în care sentimentul datoriei îl obligă pe cineva să procedeze altfel decît cum ar verb reflexiv:ea.
       • Locuţiune adverbiala În cazul acesta sau în acest caz sau în (ori într-un) asemenea caz = în asemenea împrejurări, astfel stînd lucrurile, astfel prezentîndu-se situația. În tot cazul sau în orice caz = în orice împrejurare, orice s-ar întîmpla, chiar dacă ar fi așa. În caz contrar = dacă împrejurările vor fi altele, dacă se va întîmpla altfel. De la caz la caz = după împrejurări.
       • locuțiune conjuncție În caz de... = în situația în care..., dacă s-ar ivi ceva neprevăzut. Afară de cazul = afară numai dacă... În cazul cînd... sau în caz că... = cînd s-ar întîmpla să..., dacă.
       • Expresia: A admite cazul că... = a presupune, a admite că... A face caz de ceva = a considera (prin exagerare) ceva ca un lucru foarte important, a acorda prea mare importanță; a comenta prea mult. A face caz de cineva = a scoate în evidență (în mod exagerat) calitățile, meritele cuiva, a prețui mult pe cineva.

2. Întîmplare (mai ales neprevăzută), eveniment, accident. Un caz grav. ▭ La un caz cumva de-ncurcătură, Nu văd nici uși deschise, nici ferestre. TOPÎRCEANU, B. 96.

3. (Urmat de diverse determinări) Îmbolnăvire, boală (care produce îngrijorare, care necesită îngrijiri medicale). Cazuri suspecte. Cazuri de pojar.

II. Fiecare dintre formele prin care se exprima diferitele funcțiuni sintactice ale substantivului, adjectivului, articolului, pronumelui și numeralului. Subiectul stă în cazul nominativ.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



CAZ
Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru CAZ:
CAZ substantiv neutru (< latina casus, conform limba franceza cas, italiana caso): categorie gramaticală de relație prin care se exprimă raporturile sintactice dintre cuvinte în urma modificărilor formale ale acestora. Este caracteristic substantivului; îl întâlnim însă, ca o consecință a acordului, și la articol, adjectiv, numeral și participiul verbelor, iar ca o consecință a substituirii și la pronume. În limba română există cinci cazuri, toate moștenite din latină: nominativul (N.)

– cazul subiectului; genitivul (G.)

– cazul atributului; dativul (D.)

– cazul complementului indirect; acuzativul (acuzativ)

– cazul complementului direct; vocativul (vezi)

– cazul adresării directe ( vezi fiecare caz în parte).
       • caz adnominál: nume dat G., deoarece depinde de un nume (substantiv), ca în sintagma latină memoria rerum sau românească memoria lucrurilor.
       • caz prepoziționál: c. construit cu o prepoziție ce-i este specifică, ca de exemplu genitivul, dativul și acuzativul în limba română.
       • caz instrumentál: c. complementului circumstanțial instrumental (în limba rusă).
       • caz ablatív: c. complementului circumstanțial (în latină).
       • caz locatív: c. al flexiunii nominale în unele limbi, care arată locul unde se petrece acțiunea verbului.

Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici

caz
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru caz:
caz sn [Atestat: COD. ȚIV. A., 4/15 / Plural: cazuri / Etimologie: lat casus] 1-2 Tot ce (se întâmplă sau) se poate întâmpla Si: accident, eveniment, întâmplare. 3 (Med) Fel în care se prezintă o boală la un pacient. 4 (Med; pex) Apariție a unei boli. 5 Împrejurare. 6 Situație. 7 Condiție. 8 (Îe) A pune (sau a admite) cazul că... A presupune că... 9 (Îlav) În cazul acesta, în acest caz (sau într-un asemenea caz) În asemenea împrejurări, atunci... 10 (Îlav) În (Trs la) tot cazul sau în orice caz Oricum, e sigur că... 11 (Îlpp) În caz de Dacă s-ar întâmpla. 12 (Îlpp) Afară (rar fără) de cazul Cu excepția cazului când... 13 (Îlc) În (la) cazul când (sau că) Dacă s-ar întâmpla să... 14 Prilej. 15 Chestiune. 16 (Îc) A face (mare) caz de ceva A considera ceva ca un fapt sau ca un lucru important. 17 (Îe) A face (mare) caz de cineva A prețui mult pe cineva, scoțându-i la iveală calitățile, meritele. 18 (Grm) Funcție (arătată mai ales prin desinențe diferite) a substantivului, pronumelui, numeralului, ca subiect, complement direct, indirect sau circumstanțial.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

CAZ
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CAZ:
CAZ, cazuri, substantiv neutru

I.

1. Împrejurare, circumstanță, situație. În acest caz. În tot cazul.
       • Caz de forță majoră = situație în care cineva nu poate proceda cum ar verb reflexiv:ea, din cauza unor împrejurări mai puternice decât voința sa. Caz de conștiință = împrejurare în care cineva ezită între sentimentul datoriei și un interes propriu.
       • Expresia: A admite cazul că... = a presupune că... A face caz de ceva = a acorda prea multă importanță unui lucru. A face caz de cineva = a scoate în evidență în mod exagerat meritele cuiva.

2. Întâmplare, eveniment; accident. Un caz banal.

3. (Urmat de determinări) Îmbolnăvire, boală. Două cazuri de scarlatină.

II. Fiecare dintre formele prin care se exprimă diferitele funcțiuni sintactice ale substantivului, adjectivului, articolului, pronumelui și numeralului.

– latina literar casus (în franceză cas).

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne



CAZ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CAZ:
CAZ, cazuri, substantiv neutru

1. Împrejurare, circumstanță, situație.
       • Caz de conștiință = împrejurare în care cineva ezită între sentimentul datoriei și un interes propriu.
       • Expresia: A admite cazul că... = a presupune că... A face caz de ceva = a acorda prea multă importanță unui lucru. A face caz de cineva = a scoate în evidență în mod exagerat meritele cuiva.

2. Întâmplare, eveniment; accident. Un caz banal.

3. (Urmat de determinări) Îmbolnăvire, boală. Două cazuri de scarlatină.

4. (gramatică) Categorie specifică numelui, prin care se exprimă raporturile logice dintre nume și diverse părți ale propoziției; fiecare dintre formele flexionare prin care se exprimă diferitele funcțiuni sintactice ale substantivului, adjectivului, articolului, pronumelui și numeralului.

– Din latina casus, limba franceza cas.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CAZ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CAZ:
CAZ, cazuri, substantiv neutru

1. Împrejurare, circumstanță, situație.
       • Caz de conștiință = Împrejurare în care cineva ezită între sentimentul datoriei și un interes propriu.
       • Expresia: A admite cazul că... = a presupune că... A face caz de ceva = a acorda prea multă importanță unui lucru. A face caz de cineva = a scoate în evidență în mod exagerat meritele cuiva.

2. Întâmplare, eveniment; accident. Un caz banal.

3. (Urmat de determinări) Îmbolnăvire, boală. Două cazuri de scarlatină.

4. (gramatică) Categorie specifică numelui, prin care se exprimă raporturile logice dintre nume și diverse părți ale propoziției; fiecare dintre formele flexionare prin care se exprimă diferitele funcțiuni sintactice ale substantivului, adjectivului, articolului, pronumelui și numeralului.

– Din latina casus, limba franceza cas.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

CAZ
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CAZ:
CAZ substantiv neutru

I.

1. Împrejurare, situație, circumstanță.
       • Caz de conștiință = împrejurare în care cineva este silit să procedeze altfel decât îi dictează conștiința.
       • A face caz de ceva = a considera (exagerând) ceva foarte important; a comenta prea mult; a face caz de cineva = a exagera calitățile, meritele cuiva, a prețui exagerat de mult pe cineva.

2. Întâmplare, eveniment, accident (petrecut pe neprevăzute).

3. (Cu determinări) Îmbolnăvire, boală care necesită îngrijiri speciale etc.

II. Fiecare dintre formele prin care se exprimă diferitele funcții sintactice ale substantivului, adjectivului, articolului, pronumelui și numeralului. [< latina casus, conform limba franceza cas, italiana caso].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

CAZ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CAZ:
CAZ1 cazuri n.

1) Stare de lucruri; realitate concretă; situație.
       • caz de conștiință situație în care cineva șovăie între sentimentul datoriei și un interes propriu. A admite cazul că... a presupune că...

2) Lucru petrecut în mod incidental; situație neașteptată; întâmplare; accident.
       • caz de forță majoră situație în care cineva este nevoit să acționeze altfel de cum ar verb reflexiv:ea. A face caz de ceva a acorda prea multă importanță unui lucru.

3) (urmat, de obicei, de determinări introduse prin prepoziția de) Fenomen imprevizibil în evoluția unei boli; accident; îmbolnăvire; boală.

4) Acțiune definită prin lege penală. caz grav. /<lat. casus, limba franceza cas
Forme diferite ale cuvantului caz: cazuri

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

CAZ
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CAZ:
CAZ substantiv neutru

I.

1. împrejurare, situație, circumstanță.
caz de conștiință = împrejurare în care cineva este silit să procedeze altfel decât îi dictează conștiința.
♦ a face caz de ceva = a considera ceva (exagerând) foarte important; a face caz de cineva = a exagera calitățile, meritele cuiva.

2. întâmplare, eveniment, accident (petrecut pe neprevăzute).

3. (medicină) individ care reprezintă o situație exemplară.

II. fiecare dintre formele flexionare prin care se exprimă diferitele funcții sintactice ale substantivului, adjectivului, articolului, pronumelui și numeralului. (< latina casus, limba franceza cas)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

CAZ
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CAZ:
CAZ s.

1. circumstanță, condiție, conjunctură, ipostază, împrejurare, postură, poziție, situație, stare, (învechit) încunjurare, peristas, prilejire, stat, împrejur-stare, (figurat) context. (În acest caz...)

2. fapt, întîmplare. (caz din Vaslui.)

3. (medicina) îmbolnăvire. (Două noi caz de scarlatină.)

4. (gramatică) (învechit) cădere. (E la caz acuzativ.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

caz
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru caz:
caz n.

1. ceea ce se întâmplă (în bine sau în rău): caz neprevăzut; în tot cazul, orice ar fi; a face caz de, a avea o părere favorabilă, a ținea seamă de;, caz de conștiință, chestiune despre ceea ce permite sau interzice Biserica în unele cazuri;

2. gramatică dezinențele vorbelor declinabile, în limbile flexibile.

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CAZ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CAZ:
CAZ2 cazuri n. gramatică

1) Categorie gramaticală a numelui care exprimă raporturile logice dintre nume și părți ale propoziției, indicând funcțiile sintactice ale acestuia.

2) Formă concretă a numelui care corespunde unei funcții sintactice determinate în propoziție. /<lat. casus, limba franceza cas
Forme diferite ale cuvantului caz: cazuri

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

caz
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru caz:
caz (cázuri), substantiv neutru

– Împrejurare, circumstanță, situație. It. caso.

– derivat (din limba franceza ) cazual, adjectiv; cazualitate, substantiv feminin; cazuist, substantiv masculin; cazuistic, adjectiv
Forme diferite ale cuvantului caz: cázuri

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

caz
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru caz:
caz substantiv neutru, plural cázuri
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

caz
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru caz:
caz substantiv neutru, plural cázuri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

caz
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru caz:
caz, căzút, vezi cad.
Forme diferite ale cuvantului caz: căzút calat

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

căz
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru căz:
căz c vezi
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a


CUVINTE APROPIATE DE 'CAZ'
CAYENNECAYEUXCAYLEYCAYMANCAZcaz-límităCAZÁcazáccazácă

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL căz
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului căz dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
       • căz adnominál: nume dat G.
       • căz prepoziționál: c.
       • căz instrumentál: c.
       • căz ablatív: c.
       • căz locatív: c.
, 4/15 / Plural: căzuri / Etimologie: lat casus] 1-2 Tot ce se întâmplă sau se poate întâmpla Si: accident, eveniment, întâmplare.
8 Îe A pune sau a admite căzul că.
9 Îlav În căzul acesta, în acest căz sau într-un asemenea căz În asemenea împrejurări, atunci.
10 Îlav În Trs la tot căzul sau în orice căz Oricum, e sigur că.
11 Îlpp În căz de Dacă s-ar întâmpla.
12 Îlpp Afară rar fără de căzul Cu excepția cazului când.
13 Îlc În la căzul când sau că Dacă s-ar întâmpla să.
16 Îc A face mare căz de ceva A considera ceva ca un fapt sau ca un lucru important.
17 Îe A face mare căz de cineva A prețui mult pe cineva, scoțându-i la iveală calitățile, meritele.
CAZ1 căzuri n.
       • căz de conștiință situație în care cineva șovăie între sentimentul datoriei și un interes propriu.
A admite căzul că.
       • căz de forță majoră situație în care cineva este nevoit să acționeze altfel de cum ar verb reflexiv:ea.
A face căz de ceva a acorda prea multă importanță unui lucru.
Căz grav.
În acest căz.
Căz din Vaslui.
Două noi căz de scarlatină.
E la căz acuzativ.
CAZ2 căzuri n.
E la căzul acuzativ.

GRAMATICA cuvântului căz?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului căz.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul căz poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul căz sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv masculin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul caz are forma: cázuri
    VEZI PLURALUL pentru căz la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE caz?
Vezi cuvântul caz desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul caz?
[ caz ]
Se pare că cuvântul caz are o silabă

EXPRESII CU CUVÂNTUL căz
Inţelegi mai uşor cuvântul căz dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Caz de forță majoră = situație în care cineva nu poate proceda așa cum ar verb reflexiv:ea, din cauza unor împrejurări mai puternice decît voința sa
Caz de conștiință = împrejurare în care sentimentul datoriei îl obligă pe cineva să procedeze altfel decît cum ar verb reflexiv:ea
Locuţiune adverbiala În cazul acesta sau în acest caz sau în ori într-un asemenea caz = în asemenea împrejurări, astfel stînd lucrurile, astfel prezentîndu-se situația
În tot cazul sau în orice caz = în orice împrejurare, orice s-ar întîmpla, chiar dacă ar fi așa
În caz contrar = dacă împrejurările vor fi altele, dacă se va întîmpla altfel
De la caz la caz = după împrejurări
= în situația în care
Afară de cazul = afară numai dacă
= cînd s-ar întîmpla să
= a presupune, a admite că
A face caz de ceva = a considera prin exagerare ceva ca un lucru foarte important, a acorda prea mare importanță; a comenta prea mult
A face caz de cineva = a scoate în evidență în mod exagerat calitățile, meritele cuiva, a prețui mult pe cineva
Caz de forță majoră = situație în care cineva nu poate proceda cum ar verb reflexiv:ea, din cauza unor împrejurări mai puternice decât voința sa
Caz de conștiință = împrejurare în care cineva ezită între sentimentul datoriei și un interes propriu
= a presupune că
A face caz de ceva = a acorda prea multă importanță unui lucru
A face caz de cineva = a scoate în evidență în mod exagerat meritele cuiva
Caz de conștiință = împrejurare în care cineva ezită între sentimentul datoriei și un interes propriu
= a presupune că
A face caz de ceva = a acorda prea multă importanță unui lucru
A face caz de cineva = a scoate în evidență în mod exagerat meritele cuiva
Caz de conștiință = Împrejurare în care cineva ezită între sentimentul datoriei și un interes propriu
= a presupune că
A face caz de ceva = a acorda prea multă importanță unui lucru
A face caz de cineva = a scoate în evidență în mod exagerat meritele cuiva
Caz de conștiință = împrejurare în care cineva este silit să procedeze altfel decât îi dictează conștiința
A face caz de ceva = a considera exagerând ceva foarte important; a comenta prea mult; a face caz de cineva = a exagera calitățile, meritele cuiva, a prețui exagerat de mult pe cineva
♦ caz de conștiință = împrejurare în care cineva este silit să procedeze altfel decât îi dictează conștiința
♦ a face caz de ceva = a considera ceva exagerând foarte important; a face caz de cineva = a exagera calitățile, meritele cuiva



© 2022 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL căz

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Pendul balistic?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectgreşit
întreprindere capitalistă de credit specializată în acordarea de credite pe baza amanetării obiectelor de uz personal; casă de lombard
rocă vulcanică de culoare cenușie sau albă, poroasă și ușoară; spumă de mare; bucată din această rocă, întrebuințată ca material abraziv la curățatul petelor de pe mâini, la înlăturarea pielii îngroșate etc
pendul de măsurare a vitezei proiectilelor
amestecul descris mai sus, turnat peste o armătură de vergele metalice
VEZI RĂSPUNSUL CORECT




Știi care e înțelesul următoarelor expresii?