eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție cenzura


PROPOZIȚII PLURALGRAMATICĂSILABE
Cenzură [ cen-zu-ră ]
VEZI SINONIME PENTRU cenzură PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului cenzura în mai multe dicționare

Definițiile pentru cenzura din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a cenzura
Verbul: a cenzura (forma la infinitiv)
A cenzura conjugat la timpul prezent:
  • eu cenzurez
  • tu cenzurezi
  • el ea cenzurează
  • noi cenzurăm
  • voi cenzurați
  • ei ele cenzurează
VEZI VERBUL a cenzura CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cenzură:
cenzúră substantiv feminin [Atestat: VLAHUȚĂ, despre 36 / V: cenzuransúcenzura / Plural: cenzurari / Etimologie: lat censura] 1 (La romani) Funcție a cenzorului (1). 2 (Pex) Pedeapsă disciplinară dată de către autoritatea de drept subalternilor sau membrilor unui corp constituit. 3-4 Cercetare de către o persoană care are sau își ia un drept de control al scrisului cuiva destinat tipăririi, spre a opri de la publicare părțile considerate primejdioase. 5 (Spc; sub regimul stării de necesitate, urgență, asediu) Cercetare prealabilă, din partea unui cenzor (3), a celor destinate publicității (prin tipar, reprezentație etc.), mai ales a ziarelor, spre a opri răspândirea unor idei socotite primejdioase, imorale etc. 6 (Pex) Grup de persoane care efectuează cenzura (5).
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

CENZURĂ
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CENZURĂ:
CENZÚRĂ, cenzuri, substantiv feminin Control exercitat de statul capitalist asupra publicațiilor și tipăriturilor (în special asupra presei), pentru a împiedica propagarea ideilor înaintate și răspîndirea informațiilor asupra adevăratei situații politice și sociale; organul de stat care exercită acest control, figurat De la o verb reflexiv:eme bag de seamă că d-l director îmi aplica cenzura, în toată regula. Nimic, nici o vorbă de rău la adresa guvernului nu se mai putea publica în «Steaua Romîniei». VLAHUTĂ, O. A. III 23.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

CENZURĂ
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CENZURĂ:
CENZÚRĂ substantiv feminin

1. demnitatea și funcția de cenzor (1).

2. control exercitat de anumite organe ale unui stat asupra publicațiilor, spectacolelor, emisiunilor și, în timp de război, asupra corespondenței trimise prin poștă; organ care exercită acest control.

3. funcție psihologică care, în teoria lui Freud, refulează în inconștient dorințele neconforme cu convențiile sociale.

4. critică, blam public. (< limba franceza censure, latina censura)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

CENZURĂ
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CENZURĂ:
CENZÚRĂ substantiv feminin

1. (istorie) Demnitatea și funcția de cenzor în vechea Romă.

2. Control exercitat asupra publicațiilor și tipăriturilor pentru a împiedica propagarea unor idei; organ care exercită acest control.

3. Funcție psihologică care, în teoria lui Freud, refulează în inconștient dorințele neconforme cu convențiile sociale.
♦ Critică, blam public. [< latina censura, conform italiana censura, limba franceza censure].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

CENZURA
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CENZURA:
CENZURÁ, cenzurez, verb

I. tranzitiv A aplica cenzura; prin extensie a suprima sau a interzice o publicație (în special un articol de ziar). Reportajul a fost cenzurat.
♦ figurat A exercita un control asupra moravurilor. Liber fiind prin înalta sa pozițiune de a cenzura și oamenii și faptele... biciuia și dărîma tot ce i se părea verb reflexiv:ednic de cîrteală. ODOBESCU, S. I 46.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

CENZURĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CENZURĂ:
CENZÚRĂ, cenzuri, substantiv feminin

1. Control prealabil exercitat, în unele state, asupra conținutului publicațiilor, spectacolelor, emisiunilor de radioteleviziune și, în anumite condiții, asupra corespondenței și convorbirilor telefonice; organ care exercită acest control.

2. Demnitatea, funcția de cenzor în vechea Romă.

– Din latina censura, limba franceza censure.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CENZURĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CENZURĂ:
CENZÚRĂ, cenzuri, substantiv feminin

1. Control prealabil exercitat, în unele state, asupra conținutului publicațiilor, spectacolelor, emisiunilor de radioteleviziune și, în anumite condiții, asupra corespondenței și convorbirilor telefonice; organ care exercită acest control.

2. Demnitatea, funcția de cenzor în vechea Romă.

– Din latina censura, limba franceza censure.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

CENZURĂ
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CENZURĂ:
CENZÚRĂ, cenzuri, substantiv feminin Control exercitat de statul capitalist asupra publicațiilor și tipăriturilor, pentru a împiedica propagarea ideilor înaintate și a informațiilor reale; organ de stat care exercită acest control.

– latina literar censura (în franceză censure).

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

CENZURA
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CENZURA:
CENZURÁ verb trecut

1. a aplica măsuri de cenzură; (prin extensie) a interzice (o publicație).

2. (figurat) a supraveghea (moravurile).

3. a adopta o moțiune de cenzură.

4. a pronunța o sancțiune împotriva cuiva; a blama, a dezaproba; a condamna. (< limba franceza censurer)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

CENZURĂ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CENZURĂ:
CENZÚRĂ cenzurai forme

1) Control (de stat) efectuat asupra presei, radioului, televiziunii, spectacolelor și corespondenței.

2) Organ oficial care exercită acest control.

3) (în Roma antică) Funcție de cenzor. [G.-D. cenzurii] /<lat. censura, limba franceza censure
Forme diferite ale cuvantului cenzura: cenzurai

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

CENZURA
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CENZURA:
CENZURÁ verb

I. trecut

1. A aplica măsuri de cenzură; (prin extensie) a opri, a interzice (o publicație).

2. (figurat) A controla, a supraveghea (moravurile). [< limba franceza censurer, italiana censurare].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

cenzura
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cenzura:
cenzura verb tranzitiv: [Atestat: ODOBESCU S., I, 46/25 / V: cenzuransucenzura / prezentul indicativ: cenzuraréz / Etimologie: franceza censurer] 1-2 A critica (public). 3-4 A exercita funcția de cenzor (4-5). 5-8 A aplica cenzura (2-5).
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

CENZURA
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CENZURA:
CENZURÁ, cenzurez, verb

I. tranzitiv A aplica cenzura; prin extensie a suprima sau a interzice o publicație.
♦ figurat A exercita un control asupra moravurilor.

– în franceză censurer.

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

CENZURA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CENZURA:
CENZURÁ, cenzurez, verb

I. tranzitiv A aplica cenzura.
♦ figurat A exercita un control asupra moravurilor.

– Din limba franceza censurer.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CENZURA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CENZURA:
CENZURÁ, cenzurez, verb

I. tranzitiv A aplica cenzura.
♦ figurat A exercita un control asupra moravurilor.

– Din limba franceza censurer.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

cenzura
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cenzura:
cenzurá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu cenzuréz, persoana a treia singular: el / ea și plural cenzureáză
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

cenzură
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cenzură:
cenzúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat cenzúrii; plural cenzúri
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

cenzură
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cenzură:
cenzúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat cenzúrii; plural cenzúri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

cenzura
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cenzura:
cenzurá (a cenzura) verb, indicativ prezent 3 cenzureáză
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'CENZURA'
cenzcenzitárcénzorcenzoriálcenzurácenzurábilcenzurántcenzuráreCENZURÁT

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL cenzura
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cenzura dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Cenzúră substantiv feminin [Atestat: VLAHUȚĂ, despre 36 / V: cenzuransúcenzura / Plural: cenzurari / Etimologie: lat censura] 1 La romani Funcție a cenzorului 1.
CENZÚRĂ cenzurai forme 1 Control de stat efectuat asupra presei, radioului, televiziunii, spectacolelor și corespondenței.
, I, 46/25 / V: cenzuransucenzura / prezentul indicativ: cenzuraréz / Etimologie: franceza censurer] 1-2 A critica public.
Cenzurá a cenzura verb, indicativ prezent 3 cenzureáză.

GRAMATICA cuvântului cenzura?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cenzura.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul cenzura poate fi: substantiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul cenzura sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural verbul cenzura se conjugă: ei ele cenzureáză
  • group icon La plural substantivul cenzură are forma: cenzúri
VEZI PLURALUL pentru cenzura la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE cenzură?
Vezi cuvântul cenzură desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cenzură?
[ cen-zu-ră ]
Se pare că cuvântul cenzură are trei silabe

© 2024 qDictionar.com

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Adunare națională?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
ulei extras din semințele acestei plante, cu proprietăți purgative, nesicativ, neinflamabil, păstrându-și aceeași consistență la variații mari de temperatură, folosit în industria farmaceutică sau ca lubrifiant la motoarele de avion, pre
conjuncție care introduce o propoziție consecutivă
a organ suprem al puterii de stat în unele țări; b organ de stat cu funcții legislative sau consultative
traducere care redă conținutul originalului în formele proprii limbii în care se traduce, fără să respecte riguros forma originalului
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app