 | as |
|
| Cercuire [ cer-cu-i-re ] VEZI SINONIME PENTRU cercuire PE ESINONIME.COM definiția cuvântului cercuire în mai multe dicționareDefinițiile pentru cercuire din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cercuire: cercuíre substantiv feminin [Atestat: VASICI, ap. HEM / P: cercuirecu-icercuire / Plural: cercuireiri / Etimologie: cercui] 1-2 (Fixare de cercuri sau) strângere a unui vas din doage Si: cercuială (1-2), cercuit1 (1-2), cercuitură (1-2), încercuire (1-2), încercuit1 (1-2). 3 Legare a butucului roții cu cercuri metalice, ca să nu crape Si: cercuială (3), cercuit1 (3), cercuitură (3), încercuire (3), încercuit1 (3). 4 Încercuire (4). 5 Fixare a nuielelor de alun în pereții casei, înainte de lipirea cu lut Si: cercuială (5), cercuit1 (5), cercuitură (5). 6 Legare a viței de vie de araci Si: cercuială (6), cercuit1 (6), cercuitură (6). 7 Încercuire (5). 8 Înconjurare. 9-11 Încercuire (7-9). 12 Însemnare. 13 Asediu. 14 (Îvr) Circulație sangvină. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CERCUIRE: CERCUIRE substantiv cercuială, cercuit, legare, legat. (cercuire unui vas de lemn din doage.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CERCUIRE: CERCUÍRE, cercuiri, substantiv feminin Acțiunea de a cercui; cercuială. – vezi cercui. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CERCUIRE: CERCUÍRE, cercuiri, substantiv feminin Acțiunea de a cercui; cercuială. – vezi cercui. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cercuire: cercuíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat cercuírii; plural cercuíri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cercuire: cercuíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat cercuírii; plural cercuíri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CERCUIRE: CERCUÍRE, cercuiri, substantiv feminin Acțiunea de a cercui. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
CUVINTE APROPIATE DE 'CERCUIRE' cercuálcercúgiCERCUÍCERCUIÁLĂCERCUÍRECERCUÍTcercuitórcercuitúrăcerculáriu |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL CERCUIRE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cercuire dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii HEM / P: cercuirecu-icercuire / Plural: cercuireiri / Etimologie: cercui] 1-2 Fixare de cercuri sau strângere a unui vas din doage Si: cercuială 1-2, cercuit1 1-2, cercuitură 1-2, încercuire 1-2, încercuit1 1-2. Cercuire unui vas de lemn din doage. Cercuire unui vas de lemn din doage. |
GRAMATICA cuvântului CERCUIRE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cercuire. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul CERCUIRE poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE cercuire? Vezi cuvântul cercuire desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cercuire?[ cer-cu-i-re ] Se pare că cuvântul cercuire are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL CERCUIRE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Analizor electronic?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul cercuire are forma: cercuíri
