 | as |
|
| Cercuitor [ cer-cu-i-tor ] VEZI SINONIME PENTRU cercuitor PE ESINONIME.COM definiția cuvântului cercuitor în mai multe dicționareDefinițiile pentru cercuitor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cercuitor: cercuitor, cercuitoroare [Atestat: LB / P: cercuitorcu-icercuitor / Plural: cercuitori / Etimologie: cercui + -tor] 1-4 sm, a (Persoană) care (face sau) pune cercuri (6) Si: butnar, cercurar (1-4), dogar. 5 substantiv masculin Persoană care pune caselor cercurile (18) care susțin tencuiala Si: cercurar (5). Forme diferite ale cuvantului cercuitor: cercuitoroare Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CERCUITÓR: CERCUITÓR, cercuitori, substantiv masculin Persoană care face sau pune cercuri (la butoaie). [ pronunție: -cu-i-] – Cercui + sufix -tor. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CERCUITÓR: CERCUITÓR cercuitori m. Persoană care face sau pune cercuri la vasele cu doage. [silabe -cu-i-] /a cercui + sufix cercuitortor Forme diferite ale cuvantului cercuitor: cercuitori Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CERCUITÓR: CERCUITÓR, cercuitori, substantiv masculin Persoană care face sau pune cercuri (la butoaie). – Din cercui + sufix -(i)tor. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CERCUITÓR: CERCUITÓR, cercuitori, substantiv masculin Persoană care face sau pune cercuri (la butoaie). – Cercui + sufix -tor. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cercuitor: cercuitór (-cu-i-) substantiv masculin, plural cercuitóri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cercuitor: cercuitór substantiv masculin, plural cercuitóri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'CERCUITOR' CERCUÍCERCUIÁLĂCERCUÍRECERCUÍTcercuitórcercuitúrăcerculáriucerculațieCERCULÉȚ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL cercuitor Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cercuitor dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Cercuitor, cercuitoroare [Atestat: LB / P: cercuitorcu-icercuitor / Plural: cercuitori / Etimologie: cercui + -tor] 1-4 sm, a Persoană care face sau pune cercuri 6 Si: butnar, cercurar 1-4, dogar. CERCUITÓR cercuitori m. [silabe -cu-i-] /a cercui + sufix cercuitortor. |
GRAMATICA cuvântului cercuitor? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cercuitor. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul cercuitor poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE cercuitor? Vezi cuvântul cercuitor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cercuitor?[ cer-cu-i-tor ] Se pare că cuvântul cercuitor are patru silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A pune ceva la socoteală?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul cercuitor are forma: cercuitóri
