 | as |
|
| Cest [ cest ] VEZI SINONIME PENTRU cest PE ESINONIME.COM definiția cuvântului cest în mai multe dicționareDefinițiile pentru cest din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cest: cest1, ceástă a [Atestat: COD. VOR. 89/7 / V: cist / Plural: cești, céste / Etimologie: nesigură cf acest] (Iuz; reg; pop) 1-2 pd, ad Acest(a). 3 ad (În legătură cu cuvinte care desemnează o măsură de timp) Prezent, de față Si: acest, ăst. 4 (Îe) În cestă dată Deocamdată. 5 (Îe) Cesta... ceasta Acesta... celălalt. Forme diferite ale cuvantului cest: ceástă Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CEST: CEST1, cesturi, substantiv neutru Mănușă de piele, armată cu plumb și cu fier, de care se serveau atleții din Antichitate în luptele pugilistice. ♦ (Rar) Pugilat. – Din limba franceza ceste, latina caestus. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CEST: CEST1, cesturi, substantiv neutru Mănușă de piele, armată cu plumb și cu fier, de care se serveau atleții din antichitate în luptele pugilistice. ♦ (Rar) Pugilat. – Din limba franceza ceste, latina caestus. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CEST: CEST substantiv neutru (Ant.) Mănușă de piele armată cu plumb și cu fier, de care se serveau atleții în luptele pugilistice. ♦ (Rar) Pugilat. [plural -turi. / < latina caestus, conform limba franceza ceste]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru cest: *2) cest n., plural urĭ (latina caestus). Mănușă saŭ curea garnisită cu fer cu care se băteaŭ atlețiĭ Romanĭ și Grecĭ în pugilat (cum e azĭ boxu). Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CEST: CEST2, CEÁSTĂ, cești, ceste, adjectiv demonstrativ (învechit și regional) Acest. [Gen.-dat. singular cestui, cestei, gen.-dat. plural cestor] – Din acest (prin afereză). Forme diferite ale cuvantului cest: ceÁstĂ Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CEST: CEST1 substantiv neutru (ant.) mănușă de piele armată cu plumb sau fier, de care se serveau atleții în luptele pugilistice. (< latina caestus, limba franceza ceste) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CEST: CEST2, CEÁSTĂ, cești, ceste, adjectiv pronume demonstrativ (popular) Acest. [Gen.-dat. singular cestui, cestei, gen.-dat. plural cestor] – Din acest (prin afereză). Forme diferite ale cuvantului cest: ceÁstĂ Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cest: cest2 sn [Atestat: ÎNDREPTAREA LEGII / Plural: cesturi / Etimologie: bg чecт] (Înv) Una din bucățile pe care le taie din prescură preotul la proscomidie. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cest: cest1 (popular) adjectiv pr. antepus m. (cest om), genitiv dativ céstui, plural cești; forme ceástă, genitiv dativ céstei, plural céste; genitiv dativ plural m. și forme céstor Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru cest: cest m. mănușă de piele; căptușită cu fier, cu care se serviau atleții: atleții cu brațele vânjoase și ceștii lucitori NAUM. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CEST: CEST, CEÁSTĂ, cești, ceste, adjectiv demonstrativ (învechit și regional) Acest. [Gen.-dat. singular cestui, cestei, gen.-dat. plural cestor] – vezi acest. Forme diferite ale cuvantului cest: ceÁstĂ Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cest: cest adjectiv masculin (antepus), genitiv dativ céstui, plural cești; forme singular ceástă, genitiv dativ céstei, plural céste; genitiv dativ m. și forme céstor Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru cest: *3) cest, ceástă pronume, plural ceștĭ, ceste. Forme maĭ rare îld. acest, această, ca cel, cea îld. acel, acea. Forme diferite ale cuvantului cest: ceástă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cest: cest3 sn [Atestat: DA / Plural: cesturi / Etimologie: franceza ceste] Mănușă de piele de care se serveau, în Antichitate, atleții. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru cest: cést1, césturi, substantiv neutru (învechit) una din bucățile tăiate din prescură de preot. Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru cest: *1) cest n., plural urĭ (vechea slavă censtĭ, parte). L. vezi Părticică (din prescură). Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cest: cest substantiv neutru, plural césturi Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cest: cest2 substantiv neutru, plural césturi Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru cest: cest adjectiv verbal ACEST. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru cest...: cest... vezi chest... Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'CEST' cesórniccesornicárcespitósCESTcestCÉSTACÉSTĂLALTcestălántcéster |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL cest... Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cest dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 4 Îe În cest...ă dată Deocamdată. Cest2 sn [Atestat: ÎNDREPTAREA LEGII / Plural: cest...uri / Etimologie: bg чecт] Înv Una din bucățile pe care le taie din prescură preotul la proscomidie. Cest3 sn [Atestat: DA / Plural: cest...uri / Etimologie: franceza ceste] Mănușă de piele de care se serveau, în Antichitate, atleții. |
GRAMATICA cuvântului cest...? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cest. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul cest... poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE cest? Vezi cuvântul cest desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cest?[ cest ] Se pare că cuvântul cest are o silabă |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL cest... |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A zbârci sprâncenele?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul cest are forma: césturi
