 | as |
|
| Cimbru [ cim-bru ] VEZI SINONIME PENTRU cimbru PE ESINONIME.COM definiția cuvântului cimbru în mai multe dicționareDefinițiile pentru cimbru din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cimbru: címbru substantiv masculin singular [Atestat: ANON. CAR. / V: (înv) cimbrubír, ciúmcimbru, ghicimbru / Etimologie: ngr δύμβρος] 1 (Șîc) cimbru-de-câmp, cimbru-sălbatic Planta erbacee (Thymus vulgaris) din familia labiatelor, cu flori roșii-purpurii sau albe și cu frunze aromate, folosite ca ceai excitant sau condiment Si: (reg) cimbrișor (1), sărpun, sărpunel, schinduf timian. 2 (Șîc) cimbrude-grădină, cimbru-adevărat Planta erbacee (Satureja hortensis) din familia labiatelor, cu flori liliachii sau albe punctate cu roșu, cu frunze înguste, aromate, folosite drept condiment Si: (reg) cimbur, ciumurică, lămâiță, lămâioară, piperniță-de-grădină. 3 (Șîc) cimbru-de-munte Mica plantă erbacee (Calamintha Baumgartem) din familia labiatelor, cu tulpina întinsă pe pământ, frunzele ovale și păroase pe partea inferioară și flori roșii-violacee, plăcut mirositoare. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul gastronomic explicativ dă următoarea definitie pentru CIMBRU: CIMBRU substantiv masculin 1. Plantă erbacee cultivată în grădină, cu flori liliachii sau albe punctate cu roșu, ale cărei rămurele și frunze ascuțite se folosesc drept condiment; popular cimbru-de-grădină, cimbru mirositor (Satureja hortensis). 2. Plantă cultivată în țările mediteraneene, înrudită cu maghiranul, cunoscută la noi doar ca plantă de cultură, cu aspect de tufă înaltă cu frunze mai late și flori mici, divers colorate, ale cărei părți aeriene sunt utilizate în scopuri medicinale sau drept condiment; există varietăți cu frunze piperate, altele cu miros de lămâie sau de chimion; popular lămâioară, cimbru adevărat, timian (Thymus vulgaris) 3. Cimbrul-de-câmp sau cimbrișorul (Thymus serpyllum) este o plantă erbacee spontană, târâtoare, folosită ca plantă medicinală. Definiție sursă: Dicționar gastronomic explicativ |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru cimbru: címbru și (Prah.) cĭúmbru m. (vechea slavă čombrŭ, despre vgr. thýmbros, thýmbra, latina thymbra; limba bulgară čuber; ung. csomber, secuĭește csömbör). O plantă labiată culinară cu miros plăcut și pătrunzător. În botanică satureia hortensis, cimbru de grădină; thymus chamaedris și thymus serpyllum, cimbrișor, cimbru de cîmp, sărpun, și thymus vulgaris cimbru care se întrebuințează ca condiment culinar și care se numește pe alocurĭ și lămîĭoară și schinduf. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CIMBRU: CÍMBRU substantiv masculin Plantă erbacee cu miros aromatic din familia labiatelor, cu frunze înguste și ascuțite, cu flori liliachii sau albe punctate cu roșu; se folosește în bucătărie ca condiment (Satureia hortensis). Băiatul... era dus în grădină ca să culeagă cimbru și mărar. MARIAN, O.II 135. I-au poroncit... să păzească zama din oală să fiarbă la foc, și să puie într-însa cîte o coadă de mărari. de cimbru și de pintrejel. SBIERA, P. 14. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CIMBRU: CÍMBRU cimbrui m. Plantă erbacee aromatică (uneori cultivată) cu tulpina erectă, foarte ramificată, cu frunze înguste și cu flori liliachii sau roz, punctate în roșu, folosită drept condiment. /cf. greacă thymbra Forme diferite ale cuvantului cimbru: cimbrui Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CIMBRU: CIMBRU1 substantiv masculin Plantă erbacee cu flori liliachii sau albe punctate cu roșu, cu frunze înguste și ascuțite, aromate, folosite drept condiment (Satureja hortensis). – conform greacă thymbra. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CIMBRU: CÍMBRU substantiv masculin Plantă erbacee cu flori liliachii sau albe punctate cu roșu, cu frunze înguste și ascuțite, aromate, folosite drept condiment (Satureja hortensis). – conform greacă thymbra. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CIMBRU: CÍMBRU2, cimbri, substantiv masculin Persoană care aparținea unui trib germanic stabilit în Antichitate la vărsarea Elbei și înfrânt de romani. – Din limba franceza Cimbres. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CIMBRU: CIMBRU substantiv (botanică; Satureja hortensis) (regional) ciumurică, lămîioară, lămîiță, piperniță-de-grădină. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru cimbru: cimbru m. plantă mirositoare întrebuințată ca condiment (Satureja hortensis) [slava CEBRŬ]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cimbru: !címbru2 (nume etnic) substantiv masculin, articulat címbrul; plural címbri, articulat címbrii Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru CIMBRU: CIMBRU, b. (Buc; Băl VI), < substantiv Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cimbru: címbru1 (plantă) substantiv masculin, articulat címbrul Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cimbru: címbru substantiv masculin, articulat címbrul Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CIMBRU: CÍMBRU substantiv verbal cimbrișor. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru cimbru: cimbru substantiv verbal CIMBRIȘOR. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'CIMBRU' CîmbreșticímbricímbricCIMBRIȘÓRCÍMBRUCIMBRU-DE-CÂMPcimbru-de-cîmpcimbrușórcimceá |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL cimbru Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cimbru dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii / V: înv cimbrubír, ciúmcimbru, ghicimbru / Etimologie: ngr δύμβρος] 1 Șîc cimbru-de-câmp, cimbru-sălbatic Planta erbacee Thymus vulgaris din familia labiatelor, cu flori roșii-purpurii sau albe și cu frunze aromate, folosite ca ceai excitant sau condiment Si: reg cimbrișor 1, sărpun, sărpunel, schinduf timian. 2 Șîc cimbrude-grădină, cimbru-adevărat Planta erbacee Satureja hortensis din familia labiatelor, cu flori liliachii sau albe punctate cu roșu, cu frunze înguste, aromate, folosite drept condiment Si: reg cimbur, ciumurică, lămâiță, lămâioară, piperniță-de-grădină. 3 Șîc cimbru-de-munte Mica plantă erbacee Calamintha Baumgartem din familia labiatelor, cu tulpina întinsă pe pământ, frunzele ovale și păroase pe partea inferioară și flori roșii-violacee, plăcut mirositoare. CÍMBRU cimbrui m. |
GRAMATICA cuvântului cimbru? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cimbru. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul cimbru poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE cimbru? Vezi cuvântul cimbru desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cimbru?[ cim-bru ] Se pare că cuvântul cimbru are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL cimbru |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala și adjectiv cu sau fără socoteală?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul cimbru are forma: címbri
