eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție cingatoare


PROPOZIȚIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Cingătoare [ cin-gă-toa-re ]
VEZI SINONIME PENTRU cingătoare PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului cingatoare în mai multe dicționare

Definițiile pentru cingatoare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CINGĂTOARE:
CINGĂTOÁRE, cingători, substantiv feminin Fîșie de pînză, de mătase, de piele etc. care servește la încins și de care se pot prinde diferite obiecte (la bărbați: arme, fluiere etc., la femei: furcă, basma, flori etc.). vezi brîu, curea. Vecina mea avea la cingătoare trei... trandafiri. GALACTION, O. I 57 Și dimineața vin neveste Cu șorțul prins în cingătoare. GOGA, P. 16. Scoțînd unpistol din cingătoare, îl slobozi în el. NEGRUZZI, S. I 21. Pune furca-n cingătoare Ș-aleargă la șezătoare. ȘEZ. VII 162.

– Variantă: (regional) încingătoáre (COȘBUC, P. 1122) substantiv feminin

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

cingătoare
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cingătoare:
cingătoáre substantiv feminin [Atestat: (a. 1582) cuvânt despre BĂTR. I, 257 / V: încingatoare / Plural: cingatoareóri / Etimologie: [în]cinge + -ătoare] 1 Fâșie de pânză, de mătase, de piele etc. care servește cuiva la încins mijlocul vezi bete, brâu, centură, chimir, colan, curea, șerpar. 2 (Nob; îf încingatoare) Bandaj. 3 (Pop) Mijlocul corpului (care se încinge cu cingătoarea (1) Si: brâu, talie. 4 (Ast; pop) Constelație nedefinită mai îndeaproape. 5 (Reg) Plantă cu frunze albăstrui care crește înaltă de un metru, nedefinită mai îndeaproape.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

cingătoare
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru cingătoare:
cingătoáre forme, plural orĭ (despre încing). Lucru cu care-țĭ încingĭ mijlocu corpuluĭ, cum e o curea, brîu, niște bete ș. a. Mijlocu corpuluĭ: pînă la cingătoare (saŭ pînă la brîŭ). Zonă, ceĭa ce încinge, înconjoară: cingătoare de munțĭ.

– Și încingătoare.

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

CINGĂTOARE
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CINGĂTOARE:
CINGĂTOÁRE cingatoareóri forme

1) Fâșie dintr-un material (pânză, piele etc.) care servește la încins sau la ajustat îmbrăcămintea; brâu; curea; cordon; centură.

2) popular Parte a corpului situată între șolduri și coaste; mijloc; talie; brâu. /a [în]cinge + sufix cingatoareătoare
Forme diferite ale cuvantului cingatoare: cingatoareóri

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

CINGĂTOARE
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CINGĂTOARE:
CINGĂTOÁRE, cingători, substantiv feminin Fâșie de pânză, de mătase, de piele etc. care servește la încins. vezi brâu, curea. [Variante: încingătoáre substantiv feminin]

– Din cing (= încing, prezent industrie al lui încinge) + sufix -(ă)toare.

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

cingătoare
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru cingătoare:
cingătoare forme

1. tot ce servă la încins mijlocul corpului: panglică, curea, bete, brâu, chingă, șerpar, chimir;

2. mijlocul corpului: până la cingătoare;

3. figurat ceea ce înconjoară: cingătoare de dealuri.

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CINGĂTOARE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CINGĂTOARE:
CINGĂTOARE s.

1. brîu, (popular) chingă, (învechit și regional) taftur, (regional) brinaci, (Banat și Bucovina) frînghie. (Cu cingatoare se strînge mijlocul.)

2. centură, cordon, curea. (Pune-ți cingatoare la pantaloni.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

CINGĂTOARE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CINGĂTOARE:
CINGĂTOÁRE, cingători, substantiv feminin Fâșie de pânză, de mătase, de piele etc. care servește cuiva la încins mijlocul.

– [În]cinge + sufix -ătoare.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

CINGĂTOARE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CINGĂTOARE:
CINGĂTOÁRE, cingători, substantiv feminin Fâșie de pânză, de mătase, de piele etc. care servește cuiva la încins mijlocul.

– [În]cinge + sufix -ătoare.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

cingătoare
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cingătoare:
cingătoáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat cingătórii; plural cingătóri
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

cingătoare
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cingătoare:
cingătoáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat cingătórii; plural cingătóri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

cingătoare
Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru cingătoare:
cingătoare, cingători substantiv feminin (deț.) an de condamnare.
Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'CINGATOARE'
cíngăcíngaicíngălicíngăriCINGĂTOÁREcingecinghélcinghiásăCINGHÍE

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL CINGĂTOARE
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cingătoare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
I, 257 / V: încingĂtoare / Plural: cingĂtoareóri / Etimologie: [în]cinge + -ătoare] 1 Fâșie de pânză, de mătase, de piele etc.
2 Nob; îf încingĂtoare Bandaj.
CINGĂTOÁRE cingĂtoareóri forme 1 Fâșie dintr-un material pânză, piele etc.
/a [în]cinge + sufix cingĂtoareătoare.
Cu cingĂtoare se strînge mijlocul.
Pune-ți cingĂtoare la pantaloni.

GRAMATICA cuvântului CINGĂTOARE?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cingătoare.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul CINGĂTOARE poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul CINGĂTOARE sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul cingătoare are forma: cingătóri
VEZI PLURALUL pentru CINGĂTOARE la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE cingătoare?
Vezi cuvântul cingătoare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cingătoare?
[ cin-gă-toa-re ]
Se pare că cuvântul cingătoare are patru silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL CINGĂTOARE

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Apărare activă?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
cantitatea de mărfuri și de servicii care poate fi obținută în schimbul unei anumite sume de bani
a cicăli pe cineva
apărare care folosește contraatacuri, pentru a slăbi și a nimici forțele inamice
fracție al cărei numitor este egal cu o putere întreagă și pozitivă a numărului zece
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app