 | as |
|
| Cîntare [ cîn-ta-re ] VEZI SINONIME PENTRU cîntare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului cintare în mai multe dicționareDefinițiile pentru cintare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CÎNTARE: CÎNTÁRE, (II) cîntări, substantiv feminin I. Acțiunea de a cînta și rezultatul ei; cîntat. 1. Cîntec; muzică. S-ascult cîntarea asta Cum picură smoală, Și capul greu de gînduri Să-l culc la mama-n poală GOGA, P. 39. Prin largile lumi ale sării Prind taina cea sfînt-a cîntării. COȘBUC, P. II 88. Și tot mai blînd răsună cîntări molcomitoare: Un vis ce își revarsă iubirea în popoare, Iar primăvara cerne un colb mărunt de floare. PĂUN-PINCIO, P. 93. S-a stins viața falnicei Veneții, N-auzi cîntări, nu vezi lumini de baluri. EMINESCU, O. I 202. Nu voi mormînt bogat, Cîntare și flamuri. EMINESCU, O. I 221. • figurat Ne e foame de frumuseți, De cele limpezi, adevărate... De cîntări din ciocane, din pistoane și seceri. DEȘLIU, G. 10. ♦ Sunet caracteristic scos de diverse animale și insecte; (în special) ciripitul păsărilor. Nici pitpalacul, nici ciocîrlia și nici prigoriile nu și-au început cîntările. MIHALE, O. 474. Am ascultat din umbră cîntarea lor înaltă [a broaștelor]. TOPÎRCEANU, B. 36. • Expresia: Cîntarea cocoșilor = moment din timpul nopții marcat prin strigătele repetate ale cocoșilor (după care se orientează, la țară, oamenii, în lipsă de ceas). Gheorghiță îi lăsă cuvînt că se duce în sat pînă pe la cîntarea întîia a cocoșilor. SADOVEANU, B. 102.2. Compoziție literară în versuri sau în proză, cu caracter de laudă. Cîntarea Romîniei [titlu]. RUSSO. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru cîntare: cîntáre forme Melodie. Melodie bisericească. Un fel de odă religioasă, ca Cîntarea Cîntărilor (o carte din Scriptură atribuită luĭ Solomon) saŭ Cîntarea Românieĭ (o operă în proză poetică de Rusu). Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CÎNTARE: CÎNTARE s. 1. cînt, cîntat, cîntec, glas, melodie, (popular) viers. (cintare de păsărele.) 2. muzică. (cintare se aude pînă departe.) 3. (termen bisericesc) canon, glas. (Corul execută o cintare liturgică.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'CINTARE' cinstitorCÎNTCINTA. 1.cîntárcîntárecîntăreálăcîntărésccîntăréțCÎNTĂRÍ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL CÎNTARE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cîntare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii CÎntare de păsărele. CÎntare se aude pînă departe. Corul execută o cÎntare liturgică. |
GRAMATICA cuvântului CÎNTARE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cîntare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul CÎNTARE poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE cîntare? Vezi cuvântul cîntare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cîntare?[ cîn-ta-re ] Se pare că cuvântul cîntare are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL CÎNTARE Inţelegi mai uşor cuvântul cîntare dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Cîntarea cocoșilor = moment din timpul nopții marcat prin strigătele repetate ale cocoșilor după care se orientează, la țară, oamenii, în lipsă de ceas |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Bou sur?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
