eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție cita


PROPOZIȚIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Cita [ ci-ta ]
VEZI SINONIME PENTRU cita PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului cita în mai multe dicționare

Definițiile pentru cita din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a cita
Verbul: a cita (forma la infinitiv)
A cita conjugat la timpul prezent:
  • eu citez
  • tu citezi
  • el ea citează
  • noi cităm
  • voi citați
  • ei ele citează
VEZI VERBUL a cita CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CITA:
CITÁ, citez, verb

I. tranzitiv

1. A numi, a indica pe cineva sau ceva (prin scris sau prin viu grai) pentru a face cunoscut, pentru a adeveri, a confirma, a întări ceva; a semnala, a reaminti (o faptă, o întîmplare, un merit) pentru a servi de exemplu. Mi se pare un lucru extraordinar să-l văd pe tata în cartea mea de istorie... Ce ar spune colegii mei, profesorul? Ar începe așa, ca la toate lecțiile: «Astăzi vom învăța despre»... și ar cita numele tatei. SAHIA, N. 50. După scena citată, autorul ne arată deodată și adîncimea sa filozofică. GHEREA, ST. Hristos I 273.

2. A reproduce întocmai, oral sau în scris (cu indicarea sursei), ceea ce a spus sau a scris cineva; a da un citat.

3. A chema pe cineva în scris să se înfățișeze în ziua hotărîtă înaintea unei instanțe judecătorești. A fost citat ca martor într-un proces.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

CITA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CITA:
CITÁ, citez, verb

I. tranzitiv

1. A menționa, a indica, a numi pe cineva sau ceva (pentru a face cunoscut, pentru a confirma etc. ceva); a reaminti o faptă, o întâmplare care trebuie să servească de exemplu.

2. A reproduce întocmai ceea ce a spus sau a scris cineva; a da un citat.

3. A chema pe cineva în fața unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală, la un anumit termen, în calitate de parte într-un proces, de martor sau de informator.

– Din limba franceza citer, latina citare.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CITA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CITA:
CITÁ, citez, verb

I. tranzitiv

1. A menționa, a indica, a numi pe cineva sau ceva (pentru a face cunoscut, pentru a confirma etc. ceva); a reaminti o faptă, o întâmplare care trebuie să servească de exemplu.

2. A reproduce întocmai ceea ce a spus sau a scris cineva; a da un citat.

3. A chema pe cineva înaintea unei instanțe judecătorești în calitate de parte într-un proces, de martor sau de informator.

– Din limba franceza citer, latina citare.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

cita
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cita:
cita verb tranzitiv: [Atestat: LB / V: (reg) ți- / prezentul indicativ: citatéz / Etimologie: franceza citer, lat citare] 1 A numi pe cineva sau ceva spre cunoștința publică ori pentru confirmare. 2 A reaminti o faptă, o întâmplare care trebuie să servească de exemplu. 3 A reproduce întocmai ceea ce a spus sau a scris cineva. 4 A chema pe cineva înaintea unei instanțe judecătorești în calitate de parte într-un proces, de martor sau de informator.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

CITA
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CITA:
CITA verb

1. a aminti, a arăta, a indica, a menționa, a pomeni, a semnala, (rar) a semnaliza, (învechit) a memora, a prenumi, (figurat) a atinge. A cita o situație similară.)

2. a reda, a reproduce. (Îți voi cita întocmai vorbele lui.)

3. (juridic) a chema, a invita, (învechit, în Transilvania) a soroci. L-a cita la proces, în fața instanței.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

CITA
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CITA:
CITÁ verb

I. trecut

1. A numi, a indica (pe cineva sau ceva) pentru a întări ceva, pentru a face cunoscut pe cineva sau ceva; a semnala ceva.

2. A reproduce exact spusele sau cele scrise de cineva; a da un citat.

3. A chema (pe cineva) în fața unei instanțe judecătorești printr-o citație. [conform latina, italiana citare, limba franceza citer].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

CITA
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CITA:
CITÁ verb trecut

1. a numi, a indica (pe cineva sau ceva) pentru a întări, a face cunoscut; a semnala cuiva.

2. a reproduce exact spusele sau cele scrise de cineva.

3. a chema în fața unei instanțe judecătorești printr-o citație. (< limba franceza citer, latina citare)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

CITA
Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru CITA:
CITA, oraș în Federația Rusă (C.S.I.), în S Siberiei; 366 mii locuțiune (1989). Nod de comunicații. industrie construcții de mașini, alimentație, prelucr. lemnului.
Definiție sursă: Dicționar enciclopedic

cită
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cită:
cítă1 substantiv feminin [Atestat: MARIAN, ap. DA / Plural: citate / Etimologie: nesigură cf citi] (Reg) Semn făcut la măsurarea unui locuțiune
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

cită
Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru cită:
cítă, cíte, substantiv feminin (regional) semn făcut de oameni la măsurarea unui locuțiune
Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme

cî́ță
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru cî́ță:
cî́ță forme, plural e (imit. de la strigătu eĭ). Olt. Pichire, bibilică.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

cita
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cita:
citá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu citéz, persoana a treia singular: el / ea și plural citeáză
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

cita
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cita:
citá (a cita) verb, indicativ prezent 3 citeáză
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

cîță
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru cîță:
cîță substantiv verbal BIBILICĂ.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

cită
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cită:
cită2 substantiv feminin vezi ciută
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

CITĂ
Dicționarul etimologic de termeni științifici dă următoarea definitie pentru CITĂ:
-CITĂ, vezi -CIT.
Definiție sursă: Dicționar etimologic de termeni științifici


CUVINTE APROPIATE DE 'CITA'
CISTUSCITCITcît-váCITÁCITÁBILCITADÉLĂCITADÍNcitadinísm

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL CITĂ
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cită dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Cita verb tranzitiv: [Atestat: LB / V: reg ți- / prezentul indicativ: citĂtéz / Etimologie: franceza citer, lat citare] 1 A numi pe cineva sau ceva spre cunoștința publică ori pentru confirmare.
A citĂ o situație similară.
Îți voi citĂ întocmai vorbele lui.
L-a citĂ la proces, în fața instanței.
L-a citĂ la proces, în fața instanței.
DA / Plural: citĂte / Etimologie: nesigură cf citi] Reg Semn făcut la măsurarea unui locuțiune.
Citá a citĂ verb, indicativ prezent 3 citeáză.

GRAMATICA cuvântului CITĂ?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cită.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul CITĂ poate fi: substantiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul CITĂ sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural verbul cita se conjugă: ei ele citeáză
VEZI PLURALUL pentru CITĂ la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE cita?
Vezi cuvântul cita desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cita?
[ ci-ta ]
Se pare că cuvântul cita are două silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL CITĂ

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Familial a-și pierde compasul?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
drum amenajat cu șine, pe care circulă trenurile
a se apuca de treabă
a se încurca, a se zăpăci
persoană împuternicită de consiliul de administrație al unei societăți să conducă societatea
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app