eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție cit


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Cît [ cît ]
VEZI SINONIME PENTRU cît PE ESINONIME.COM


Cautăm definiția cuvântului cit în mai multe dicționare

Definițiile pentru cit din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
CÎT
   
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CÎT:
CÎT2 conjuncție

1. (Introduce propoziții temporale) a) În tot timpul în care..., pînă cînd... Eu îs bun cît îs bun, dar și cînd m-a scoate cineva din răbdare... CREANGĂ, P. 253. Cît n-om avea drumuri de fier, tot de-aceste o să pățim. ALECSANDRI, T. I 350. Să n-ai grijă pentru tine Cît îi fi tu lîngă mine, Să n-ai frică pentru mine Cît oi fi eu lîngă tine. ALECSANDRI, P. P. 24. b) (învechit și popular) Îndată ce... Tu să stai la spatele meu, și cît vei auzi că încep a croi cîte una mai deocheată, tu să mă tragi de mînica hainei. ODOBESCU, S. III 46. Codrii și drumurile împănate de cete de hoți, care jefuiau și căzneau, cît ieșea omul din streaja Bucureștilor afară. GHICA, S. 492. Și cît lucrul a sfîrșit, Iată, mări, s-a stîrnit Un vînt mare pre pămînt. ALECSANDRI, P. P. 387.
       • locuțiune conjuncție Numai cît... = doar... Numai cît a gîndit Făt-Frumos, și îndată au și fost de față părinții împărătesei lui. CREANGĂ, P. 102. (Transilvania) Cît ce... = imediat ce..., îndată ce... Cît ce-a rămas singur bouar, a trimis la stăpîni acasă toți boii care nu erau pe placul lui. AGÎRBICEANU, S. P.

15. Lina pe furiș, ca dorul Pășea-n degete pridvorul Și la mine-n prag venea Mamă-sa cît ce-adormea. COȘBUC, P. I 50. Cît ce-l văzură adormit, îi luară cornul. RETEGANUL, P. II 75.
       • Expresia: Cît ai bate din (sau în) palme sau cît te-ai șterge la ochi, cît ai scăpăra dintr-un amnar = foarte repede, într-o clipă. Cît ai scăpăra dintr-un amnar se ascunse printre niște rădăcini dese. MARIAN, O. I 311. Cît te-ai șterge la ochi, lupul fu aci. ISPIRESCU, L. 77. Lucruri de gospodărie, făcute de mîna lui Chirică, cît ai bate din palme. CREANGĂ, P. 153. Prăpădi și el cît ai bate în palme tot ce cîștigase. NEGRUZZI, S. I 81.

2. (Introduce propoziții modale) În cea mai mare măsură, în cel mai înalt grad. Cînd jelea el așa, iaca și capra, venea cît putea. CREANGĂ, P. 25.
       • locuțiune conjuncție (Uneori în corelație cu «cu atît») Cu cît (și)... = pe măsură ce... Cu cît se trece vinul, vorbele se înmulțesc. BELDICEANU, P. 54. Drumul se lungește cu cît și setea-i crește. ALECSANDRI, P. III 307. Omul cu cît oftează, Cu atît se ușurează. TEODORESCU, P. P. 276. Pe cît... = după cum..., precum... La 1821 sau 20, pe cît îmi aduc aminte, intrase Ipsilant în țară. ALECSANDRI, T. I 349. După cît = după cum, cum.
       • Expresia: Cît ce pot (sau poți) sau cît pot = cu toată puterea. Fuge cît ce poale cu sarcina în spate. CREANGĂ, P. 215. Tu să strigi cît ce-i putea. ALECSANDRI, P. P. 170. Cît se poate (de...) sau (eliptic) cît de... sau cît mai... = foarte. Dacă știai să potrivești din gît pe moș Nichifor, apoi era cît se poate de șăgalnic. CREANGĂ, P. 108. La drum e bine să pornești cît de dimineață. CREANGĂ, P. 115. Armele vi le gătiți, Că pe noi ne-a-ncongiurat Pașa cel neîmpăcat, Cu-ieniceri, cu tunuri mari Ce sparg ziduri cît de tari! ALECSANDRI, P. P. 210. Un tînăr boierinaș cu numele Toderică, frumos și bun la inimă, dar desfrînat cît se poate. NEGRUZZI, S. I 81. A striga cît îl ia (sau ține) gura = a striga cît poate de tare. Striga cît îl lua gura că moare de frig. CREANGĂ, P. 239.

3. (Învechit și popular; introduce propoziții consecutive) Încît, de, că. Începu a geme și a se văiera, cît îți era mai mare mila de dînsa. SBIERA, P. 28. Urieșii, stînd pe coate, au trîntit un hohot mare, Cît s-au răsunat pămîntul. ALECSANDRI, P. A. 150. Au venit pînă la mine Miros dulce de la tine Cît am pus în gîndul meu Pe-o aripă să te ieu. ALECSANDRI, P. P. 31.
       • (În corelație cu «atît» sau «așa») Și așa bine ce-i păru zmeului, cît nu se poate spune. ISPIRESCU, L. 337. Părea și soarele atît de cumplit, cît cugetai că te aprinde. SBIERA, P. 227. Gloria le puse l-atîta înălțime, Cît n-aveai tu deasupra-ți și-alăturea pe nime! ALECSANDRI, P. III 253.
       • Expresia: Cît pe ce... sau cît pe-aci... = aproape că, gata-gata să... Îl strînse în brațe și cît p-aci era să-l înghiță. ISPIRESCU, L. 90. Calul... începe a sări în două picioare forăind și cît pe ce să izbească pe stăpînu-său. CREANGĂ, P. 185.

4. (Introduce propoziții concesive; uneori în corelație cu «tot») Deși, cu toate că, oricît. Cît era de pustnic Dănilă, tot mai mult se bizuia în drughineață decît în sfînta cruce. CREANGĂ, P. 55. Cît am fost eu de urît, Multe dragoste-am avut. TEODORESCU, P. P. 326.

5. (Introduce propoziții completive directe) Dă-mi bani pe cal! Că sînt sărac! Dă-mi bani! Dacă-l găsești pe plac, Dă-mi numai cît socoți! COȘBUC, P. I 109. Nu pot să-ți spun o dată, cît-ah! cît îmi ești de dragă. EMINESCU, O. I 82. Am fost să cumpăr un car de lemne, dar mi-o cerut cît dracu pe tată-său. ALECSANDRI, T. I 317.

6. (Introduce propoziții atributive; uneori în corelație cu «atîta») în măsura în care... Oprindu-și pentru dînsul merinde numai cît a putut duce calul. ISPIRESCU, L.

4.

7. (Introduce propoziții adversative) Ci mai ales. Greu mi-e, dragă, fără tine Și te chem de-atîtea ori, Nu din zori și pînă-n sară, Cît din sară pînă-n zori. TOPÎRCEANU,57. Nemții te batjocoresc și ciocoii te hulesc. Nu mi-e ciudă de străini, Cît de pămînteni haini. ALECSANDRI, P. P. 246.

8. (Introduce propoziții copulative eliptice) Cît... cît... = cînd... cînd..., și... și... Se culcă Ileana, cît de frică, cît de supărare, cît de rușine și cît de bucurie. RETEGANUL, P. I 53. M-oi duce și eu cît călare, cît pe jos, cum oi putea. CREANGĂ, P. 197.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



CÎT
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CÎT:
CÎT1 adverb (Exprimă nehotărît ideea de cantitate

– materie, timp, distanță sau de intensitate)

1. (În propoziții independente exclamative și interogative, determinînd un verb) în ce măsură, în ce grad. Cît l-am rugat eu! ▭ Cît se bate, cît suspină, O inimă de dor plină. ALECSANDRI, P. I 25.
       • (Urmat de prepoziție «de», determinînd un adjectiv sau un adverb) Cît de bine a răspuns! ▭ Cît de sfioasă crește noaptea, pășind încet din scară-n scară... ANGHEL, Î. G. 37. Cît îmi sînt de urîte unele dobitoace... Care cred despre sine că prețuiesc ceva! ALEXANDRESCU, M. 321.

2. (În corelație cu «atît» sau «atîta») Atît... cît (sau, popular, cum)... = în același grad, număr etc. ca și... Atîta-s de supărat, Cumu-i ceriul înnorat, Și atîta-s de scîrbit, Cumu-i ceriul de cernit. JARNÍK-BÎRSEANU, 220. Atît... cît și... = și... și...; nu numai... ci (și)... Atît ea, cît și sora mai mică, Polixenia, se întreceau în griji pentru Domnițian. BASSARABESCU, vezi

4. Aceste adunări se compuneau... de boieri, atît cei în slujbă cît și cei din afară. BĂLCESCU, O. II

13. Cu cît... cu atît... sau cu atît... cu cît... = pe măsură ce... tot mai mult... Și cu cît lumina-i dulce tot mai mult se lămurește, Cu-atît valurile apei, cu-atît țărmul parcă crește. EMINESCU, O. I 154. Noi n-am cruța a zice... Că mintea cu cîtu-i tare, cu-atîta mai mult lucrează. CONACHI, P. 278. Nu atît... cît (mai ales sau mai cu seamă)... = în astfel de grad..., în asemenea măsură... Nu atît faptul că ai greșit mă supără, cît mai ales faptul că nu cauți să te îndrepți.

3. (În locuţiune adverbiala) Cît colea = în apropiere, nu departe. Eu mă duc, ia, cît colea, să tai nițele lemne. ISPIRESCU, L. 334. Purcelul... se ia după moșneag și cît colea, mergea în urma lui. CREANGĂ, P. 82. Paște murgul și rînchează, Gheorghe doarme și visează; Iară Nuțu. cît colea, Pe Gheorghiță îl păzea. BIBICESCU, P. P. 56. Cît colo = foarte departe. Te azvîrl cît colo, mă, dacă îmi mai rîzi în față. DEMETRESCU, O. 96. Aruncînd căciula cît colo, cu carte cu tot, scoase fluierul. RETEGANUL, P. I 17. Fata ii pune atunci mîna în piepț, îl brîncește cît colo. CREANGĂ, P. 277. Dar colo, cît colo-n fund, Iată-un negru [cal] cam rotund. ALECSANDRI, P. P. 79. Cît pe colo = grozav de întins, foarte mare. Se cutremurară cînd văzură namila de lighioană lîngă dînșii și un lac de sînge cît pe colo. ISPIRESCU, L. 202. Cît de colo = de departe, de la mare distanță. Se vedea cît de colo că vorbea cu înțelepciune. ISPIRESCU, L. 22. Cît de cît = a) (măcar) puțin de tot, (măcar) cîtva; b) (după verbe la forma negativă) de locuțiune Nu atingeau pămîntul cît de cît. ▭ Că-i sta în puteri să întîrzie cît de cît năvala ce venea asupră-i, simțea... o bucurie plină de răutate. GALAN, Z. R. 213. Flacăra tinereții încălzește gîndul dorit și aștepți cu nerăbdare să sune cît mai degrabă ceasul luptei ca să poți lua și tu parte, măcar cît de cît, să fii și tu de verb reflexiv:eun folos. PĂUN-PINCIO, P. 94. Cu coaja ți-alungi batăr o dată foamea cît de cît. RETEGANUL, P. IV 29. Nici (ca) cît = de loc, nicidecum. Ia vedeți vinele lui Țugulea, sînt ele unde le-am pus eu? Ba nici ca cît! ISPIRESCU, L. 317. Cît (e) lumea (și pămîntul) = totdeauna; (după. negație) niciodată. Alt stăpîn în locul meu nu mai face brînză cu Harap-Alb, cît îi lumea și pămîntul. CREANGĂ, P. 230. Cît lumea lîngă tine aș verb reflexiv:ea ca să trăiesc. ALECSANDRI, P. I 166.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

CÎT5
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CÎT5:
CÎT5, -Ă, cîți, -le, numeral nehot.

I. (Numai Ia plural ) Cei care. Dintr-al prinților șirag, Cîți au trecut al casei prag, De bună-seamă cel mai drag A fost ales. COȘBUC, P. I 54. Rele-or zice că sînt toate cîte nu vor înțelege. EMINESCU, O. I 134. Boierii, cîți i-au mai lăsat vii, numai frica morții îi mai ține. NEGRUZZI, S. I 13S.

II. (Cu valoare de adjectiv nehot.; numai la singular pe lîngă nume de materie, colective, abstracte, arătînd cantitatea) Cîtă apă a curs! ▭ La fîntîna cu găleată roibii cîți își adăpară, Cîți voinici fără de teamă, cîți boieri fără de țară?! GOGA, C. P. 37. Și cîtă liniște se lasă; pe cer grămezile de stele Răsar ca niciodată parcă, iar luna plină, printre ele. ANGHEL,

I. G. 37. Cîte poame sînt de vară, Nice una nu-i amară Ca maica de-a doua oară; Cîtă poamă e tomnie, Nice una nu-i dulcie Ca măicuța cea dîntîie. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 209.
       • Expresia: Cîtă frunză, cîtă iarbă sau cîtă frunză și iarbă sau cîtă pulbere și spuză = în număr foarte mare. Au și început a curge furnicile cu droaia, cîtă pulbere și spuză, cîtă frunză și iarbă. CREANGĂ, P. 264. Cînd văzui a lor mulțime cîtă frunză, cîtă iarbă... Am jurat ca peste dînșii să trec falnic fără păs. EMINESCU, O. I 147.

III. (Cu valoare de pronume nehot.) Din cîte nu l-am scăpat eu! ▭ Cîți îl văd, de el se plîng. ALECSANDRI, P. P. 162.
       • Expresia: Cîte în lună și în soare sau cîte-n lună și în stele, cîte și mai cîte sau cîte și mai multe = de toate, de tot soiul, tot felul de lucruri. învăță și el de la dînșii cîte în lună și în soare. ISPIRESCU, L. 183. Mă rog, nebunii de-a lui, cîte-n lună și în stele. CREANGĂ, P. 247. Și cîte și mai cîte nu cîntă Mihai lăutariul din gură și din scripca sa răsunătoare. CREANGĂ, A. 118.
       • (Adjectival) Și cîți codri-ascund în umbră strălucire de izvoară! EMINESCU, O. I 130.
       • Expresia: Cîtă mai = mare, coșcogea. Și m-a luat Avram, Trupeș cum eram, Și pînla-nserat M-a tot deșelat... Că avea imblaci, Cîtă mai gîrbaci. DEȘLIU, în POEZ. N. 188. Snagovul e în mijlocul unei cîtă mai bălți. ODOBESCU, S. I 449. Cîte toate sau cîte... toate = multe, nenumărate și felurite, de tot felul. Închipuia fel de fel de flori, de paseri și cîte nagode toate. ISPIRESCU, L. 38. Și-mi spune cîte toate, Că-i scump, că ea nu poate, Că prea sînt multe trei. COȘBUC, P. I 63. Nu știu cît (sau cîtă, cîți, cîte) = foarte mult. Mergînd înainte, Cale de nu știu cîte zile, dete de palaturile lui Verdeș-Impărat. ISPIRESCU L. 44. IV. (Cu valoare de pronume interogativ) Ce preț? în ce număr sau cantitate? ce durată de timp? Ciți sînt? ▭ Noră-mea verb reflexiv:ea să meargă la Piatra. Cît să-ți dau ta să mi-o duci? CREANGĂ, P. 113. Cît va trăi pe pămînt? Treizeci și trei de ani. TEODORESCU, P. P. 107.
       • Expresia: Cît e ceasul? sau (eliptic) cîte să fie? = ce oră este? E tîrziu? Cîte să fie?... Unu și zece. CARAGIALE, M. 340. În cîte ale lunii? sau (eliptic) în cîte e azi? = ce dată e azi? Al cîtelea? (sau a cîta?) = în ce ordine sau rang? Al cîtelea a ieșit la examen? Pe cît te prinzi? = pe ce pui rămășag?
       • (Cu valoare de conjuncție, introduce propoziții completive directe) Ții tu minte cîte-n lume-ai auzit? EMINESCU, O. I 134.
Forme diferite ale cuvantului cit5: cit5-Ă

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

CÎT
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CÎT:
CÎT3 prepoziție (Folosit în comparații) Ca, precum. Să iubești de zece ori cît mine Tot ce-a fost clădit în luptă grea. FRUNZĂ, în POEZ. N. 237. Doi drugi cît casa de înalți. ISPIRESCU, L. 59. Ochii i-au ieșit afară din cap cît cepele de mari. CREANGĂ, P. 53.
       • locuțiune prepoziție Cît despre... sau cît pentru... = în ce privește..., cu privire la..., relativ la... Cît despre apă bună, nu vă îngrijiți. CREANGĂ, P. 204. Cele trei splendide vase de argint existente, bine chezășuite cît despre a lor proveniență, purtînd în sine caracterele lămurite ale artei greco- romane. ODOBESCU, S. II 207. Cît pentru mine, mă cutremur la singură ideea de a iubi. NEGRUZZI, S. I 45.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



CÎT
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CÎT:
CÎT conjuncție, adverb, prepoziție, s.

1. conjuncție ca, cum, precum. (Noi cit și ei...)

2. adverb, prepoziție ca, precum. (E înalt cit bradul.)

3. adverb (popular) precît. (cit îmi dau seama,...)

4. conjuncție oricît. (cit era el de reținut, tot...).

5. conjuncție ci. (Nu din zori și pînă-n seară, cit din seară pînă-n zori.)

6. adverb ce, cum. (cit aș mai rîde!)

7. substantiv (matematică) (învechit) cîtuitor, cuprinzător, cvoțient, petrecător. (cit al unei împărțiri.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

CIT
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CIT:
CIT substantiv neutru (Muntenia și mai ales Moldova; învechit în celelalte regiuni) Material ieftin de bumbac, înflorat și apretat. vezi stambă. Sub cap îi vîrî cultucul cel mic de cit lustruit. HOGAȘ, M. N. 149. Își prinse în ace perdelele de cit de la ferestre. MACEDONSKI, O. III 52.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

CIT
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CIT:
CIT cituri n. popular

1) Țesătură subțire de bumbac, cu desene colorate, folosită pentru confecționarea îmbrăcămintei de vară și a lenjeriei de pat; stambă. Haine de cit.

2) la plural Varietăți ale unei astfel de țesături. /<turc. çit
Forme diferite ale cuvantului cit: cituri

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

cit
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cit:
cit2 sn [Atestat: TARIF (1761), ap. ȘIO / V: (reg) ciut / Plural: cituri / Etimologie: tc cit1] (Înv) 1 Material textil de calitate inferioară, înflorat și apretat, fabricat din bumbac. 2 (Îs) cittocatCit2 (1) de o calitate foarte bună. 3 Amici.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

cit
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru cit:
cit (cíturi), substantiv neutru

– Indian, țesătură de bumbac. limba turcă çit (Cihac, II, 567; Șeineanu, II, 136; Lokotsch 428; Ronzevalle 79).

– derivat citarea, substantiv feminin (indian, țesătură), din limba turcă çetare.
Forme diferite ale cuvantului cit: cíturi

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

CIT
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CIT:
CIT, (2) cituri, substantiv neutru (învechit și regional)

1. Material textil de calitate inferioară, înflorat și apretat, fabricat din bumbac.

2. Sortiment de cit (1).

– Din limba turcă čit.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

cit
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru cit:


1) cit n., plural urĭ (în turcă čit, un fel de cit despre bengalicu chits, cit; limba neogreacă tsita, ung. csit, germana zitz, spaniolă chite, pg. chita). Moldova Stambă (pînză). vezi alastincă.

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

CIT
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CIT:
CIT, cituri, substantiv neutru (învechit și regional) Material textil de calitate inferioară, înflorat și apretat, fabricat din bumbac.

– Din limba turcă čit.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

cit
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru cit:
cit n. stambă lustruită și înflorată (cu care azi se îmbracă scaunele și saltelele): perne îmbrăcate cu cit filozofie [în turcă ČIT].
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

cit4
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cit4:
cit4, cit4ă a [Atestat: ȘINCAI, HR. I, 363/7 / Plural: ciți, cit4e / Etimologie: srb čit] (Iuz) 1 întreg. 2 Adevărat.
Forme diferite ale cuvantului cit4: cit4ă

Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

cîț
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru cîț:
cîț, interjecție de alungat mîța, ca și zît (rudă cu rut. kic [pronume kiț], a. î.).
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

cit
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru cit:


2) cit n., plural urĭ (în turcă čit, îngrăditură). Ĭal. Ĭesle de nuĭele în curte.

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

cit
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cit:
cit1 i [Atestat: BARCIANU / Etimologie: nct] (îrg) Exprimă un îndemn la tăcere Si: pst!, st!
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

cit
Dicționarul de regionalisme și arhaisme din Maramureș, ediția a doua dă următoarea definitie pentru cit:
cit, interjecție

– Îndemn la tăcere.

– Et. nec. (MDA); din limba maghiară csitt (DA).

Definiție sursă: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, ediția a doua

cit!
Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru cit!:
cit!2 interjecție (regional) cuvânt prin care facem pe cineva să tacă; pâs!, st!.
Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme

cit
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cit:
cit3 sn [Atestat: DICȚ. / Plural: cituri / Etimologie: tc çit2] (Reg) Iesle de nuiele.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

cît
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru cît:


1) cît n., plural urĭ (despre cît 2). Aritm. Rezultatu împărțiriĭ.

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

CÎT 4
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CÎT 4:
CÎT 4, cîturi, substantiv neutru Numărul rezultat dintr-o împărțire.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

cit
Dicționarul de regionalisme și arhaisme din Maramureș dă următoarea definitie pentru cit:
cit, interjecție

– Îndemn la tăcere.

– Et. nec. (MDA).

Definiție sursă: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

CÎȚ
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CÎȚ:
CÎȚ interjecție Strigăt cu care se alungă pisica.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

cit
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cit:
cit (învechit, regional) substantiv neutru, (sorturi) plural cíturi
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

cit
Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru cit:
cit1, -ă, adjectiv (regional) adevărat, întreg.
Forme diferite ale cuvantului cit: cit-ă

Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme

cit
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cit:
cit substantiv neutru, (sorturi) plural cíturi
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

cît
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru cît:
cît conjuncție vezi CĂ. DE. ÎNCÎT.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

CIT
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CIT:
-CÍT(Ă) elem. cito-.
Forme diferite ale cuvantului cit: citĂ

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

cit
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru cit:
cit substantiv verbal STAMBĂ.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

cit5
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cit5:
-cit5 vezi cito-
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

CIT
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CIT:
-CIT vezi cito-.
Definiție sursă: Dicționar de neologisme


CUVINTE APROPIATE DE 'CIT'
CISTRÓNcistúrăCISTUSCITCITcît-váCITÁCITÁBILCITADÉLĂ

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL CIT
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cit dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Noi cit și ei.
E înalt cit bradul.
Cit îmi dau seama,.
Cit era el de reținut, tot.
Nu din zori și pînă-n seară, cit din seară pînă-n zori.
Cit aș mai rîde! 7.
Cit al unei împărțiri.
CIT cituri n.
Haine de cit.
ȘIO / V: reg ciut / Plural: cituri / Etimologie: tc cit1] Înv 1 Material textil de calitate inferioară, înflorat și apretat, fabricat din bumbac.
2 Îs cittocatCit2 1 de o calitate foarte bună.
Cit4, cită a [Atestat: ȘINCAI, HR.
I, 363/7 / Plural: ciți, cite / Etimologie: srb čit] Iuz 1 întreg.
/ Plural: cituri / Etimologie: tc çit2] Reg Iesle de nuiele.

GRAMATICA cuvântului CIT?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cit.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul CIT poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul CIT sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul cit are forma: cíturi
    VEZI PLURALUL pentru CIT la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE cît?
Vezi cuvântul cît desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cît?
[ cît ]
Se pare că cuvântul cît are o silabă

EXPRESII CU CUVÂNTUL CIT
Inţelegi mai uşor cuvântul cit dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
= doar
= imediat ce
Cît ai bate din sau în palme sau cît te-ai șterge la ochi, cît ai scăpăra dintr-un amnar = foarte repede, într-o clipă
= pe măsură ce
= după cum
După cît = după cum, cum
Cît ce pot sau poți sau cît pot = cu toată puterea
= foarte
A striga cît îl ia sau ține gura = a striga cît poate de tare
= aproape că, gata-gata să
= cînd
= în același grad, număr etc
= și
= pe măsură ce
= în astfel de grad
În locuţiune adverbiala Cît colea = în apropiere, nu departe
Cît colo = foarte departe
Cît pe colo = grozav de întins, foarte mare
Cît de colo = de departe, de la mare distanță
Cît de cît = a măcar puțin de tot, măcar cîtva; b după verbe la forma negativă de locuțiune Nu atingeau pămîntul cît de cît
Nici ca cît = de loc, nicidecum
Cît e lumea și pămîntul = totdeauna; după
Cîtă frunză, cîtă iarbă sau cîtă frunză și iarbă sau cîtă pulbere și spuză = în număr foarte mare
Cîte în lună și în soare sau cîte-n lună și în stele, cîte și mai cîte sau cîte și mai multe = de toate, de tot soiul, tot felul de lucruri
Cîtă mai = mare, coșcogea
Toate = multe, nenumărate și felurite, de tot felul
Nu știu cît sau cîtă, cîți, cîte = foarte mult
Cît e ceasul? sau eliptic cîte să fie? = ce oră este? E tîrziu? Cîte să fie?
În cîte ale lunii? sau eliptic în cîte e azi? = ce dată e azi? Al cîtelea? sau a cîta? = în ce ordine sau rang? Al cîtelea a ieșit la examen? Pe cît te prinzi? = pe ce pui rămășag? Cu valoare de conjuncție, introduce propoziții completive directe Ții tu minte cîte-n lume-ai auzit? EMINESCU, O
= în ce privește



© 2022 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL CIT

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: La paștile cailor sau calului?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectgreşit
aflat într-un raport de subordonare față de cineva sau de ceva
bas cu calități vocale de bariton
niciodată
casare cu sau fără înaintarea cauzei la altă instanță de judecată
VEZI RĂSPUNSUL CORECT




Știi care e înțelesul următoarelor expresii?