eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție ciut


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Ciut [ ci-ut ]
VEZI SINONIME PENTRU ciut PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului ciut în mai multe dicționare

Definițiile pentru ciut din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ciut:
ciut1, ciută a [Atestat: CANTEMIR,

I. 1.1, 126 / V: (reg) șut / Plural: ciutúți, ciute / Etimologie: nesigură cf alb shut] 1 (despre vite) Căruia i s-au tăiat coarnele. 2 (despre vite) Căruia i-au picat coarnele. 3 (despre vite) Cu ambele coarne lăsate în jos. 4 (despre vite) Fără un corn. 5 (Rar; despre vite) Care are coada tăiată. 6 (despre animale, mai ales despre câini) Cu urechile mici (sau fără urechi) Cf ciul. 7 (despre lâna oilor) De o culoare deosebită. 8 (Trs; despre oameni îf șut) Stângaci. 9 (Trs; fig; despre oameni îf șut) Tont.
Forme diferite ale cuvantului ciut: ciută

Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a



CIUT
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CIUT:
CIUT, -Ă, ciuți, -te, adjectiv (Despre vite și alte animale cornute) Fără coarne. Bou ciut. Capră ciută, ▭ Ochilă vedea, toate cele... și numai înghețai ce da dintr-însul: Că e laie, Că-i bălaie; Că e ciută, Că-i cornută. CREANGĂ, P. 247. O țiu de coarne, se uită, Și tot strigă că e ciută! PANN, P. vezi I 93.

– Variantă: (regional) șut, -ă (ȘEZ. III 10, TEODORESCU, P. P. 401) adjectiv
Forme diferite ale cuvantului ciut: ciut-Ă

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

CIUT
Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru CIUT:
CIUT(Ă) adjectiv și substantiv

1. Ciută fam. (Sd XVI; 17 A IV 69); Ciuta, Ion, act.

2. Ciute, Ioan, mold. (Isp III1; RI V 56); Ciut/ea (ib.); -ești s.; -escu (Hur 91).

3. Ciuteș, B. (Ștef.)

4. Ciutelea (17 B III; Ciuleala olt., 1620 (Sd VI 464).

5. Ciuiulești substantiv (Sur XI).

6. Ciutica, Ion. act.

7. + -in, Ciutin, Badea (13

– 15 B 115; Ț-Rom 209); Ciutîna b. (16 A I 248). vezi și Șut.

Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc

CIUT
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CIUT:
CIUT, -Ă, ciuți, -te, adjectiv (Despre animale cornute) Care este fără coarne, cu coarnele tăiate sau căzute. [Variante: (regional) șuț, -ă adjectiv]

– conform albaneză shut.
Forme diferite ale cuvantului ciut: ciut-Ă

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a



CIUT
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CIUT:
CIUT, -Ă, ciuți, -te, adjectiv (Despre animale cornute) Care este fără coarne, cu coarnele tăiate sau căzute. [Variante: (regional) șuț, -ă adjectiv]

– conform albaneză shut.
Forme diferite ale cuvantului ciut: ciut-Ă

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ciut
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru ciut:
ciut a. lipsit de un corn (despre vite). [Termen înrudit cu ciot, trunchiu, și însemnând literar trunchiat].
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ciut
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ciut:
ciut adjectiv masculin, plural ciuți; forme singular ciútă, plural ciúte
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

ciut
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ciut:
ciut adjectiv masculin, plural ciuți; forme ciútă, plural ciúte
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

CIUT
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CIUT:
CIUT adjectiv (regional) melcat. (Animal cornut ciut.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

ciut
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ciut:
ciut2 sn vezi cit
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a


CUVINTE APROPIATE DE 'CIUT'
ciuștácciúșteciușteáciuștí!CIUTCIÚTĂCIUTÁCCiutaciciutalér

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ciut
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului ciut dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Ciut1, ciută a [Atestat: CANTEMIR, I.
1, 126 / V: reg șut / Plural: ciutúți, ciute / Etimologie: nesigură cf alb shut] 1 despre vite Căruia i s-au tăiat coarnele.
Animal cornut ciut.
Animal cornut ciut.



GRAMATICA cuvântului ciut?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului ciut.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ciut poate fi: substantiv, adjectiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul ciut sa indeplinească rolul de: adjectiv masculin,

CUM DESPART ÎN SILABE ciut?
Vezi cuvântul ciut desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ciut?
[ ci-ut ]
Se pare că cuvântul ciut are două silabe



© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ciut

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Grădină publică?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
mișcare continuă și intensă încoace și încolo
a pune pe cineva în imposibilitate de a mai face rău
parc
grupare de stele, cu limite neregulate, aflată în diverse galaxii
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app