eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție clar


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIMEANTONIME GRAMATICĂSILABE
Clar [ clar ]
VEZI SINONIME PENTRU clar PE ESINONIME.COM


Cautăm definiția cuvântului clar în mai multe dicționare

Definițiile pentru clar din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
CLAR
   
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CLAR:
CLAR, -Ă, clari, -e, adjectiv

1. (Despre imagini vizuale, în opoziție, cu nedeslușit) Care se distinge bine, deslușit. Fotografie clară. ▭ Un clar peisaj miniatural. CAZIMIR, L. U. 38. Avem totdeodată dinaintea ochilor imaginea clară și vie a acelei vînători. ODOBESCU, S. III 76.
♦ (Despre ape, în opoziție cu tulbure) Limpede. Palatele... S-ascund printre frunze... Privindu-se-nluciul pîrîului clar. MACEDONSKI, O. I 141. Stă castelul singuratic, oglindindu-se în lacuri, Iar în fundul apei clare doarme umbra lui de veacuri. EMINESCU, O. I 152.
       • (Despre sticlă, în opoziție cu opac) Transparent. Sticla ochelarilor e clară.
♦ (Despre cer, aer, verb reflexiv:eme etc.; în opoziție cu noros, cețos, întunecat) Curat, pur, luminos. vezi străveziu, senin. E dimineață ca-n povești, Cu cerul clar ca o fîntînă, Cu soare proaspăt în ferești, Cu limpezi fluiere la stînă, Și-n depărtări cu o lumină De care sufletul se-anină. DEȘLIU, M. 17. Dimineața era clară. IBRĂILEANU, A. 124. Stelele mari izvoresc pe albastrele lanuri ale ceriului și tremură voluptos în aerul moale și clar al sării. EMINESCU, N. 50.
       • (Despre surse de lumină, în opoziție cu întunecos, obscur, umbrit) Care împrăștie o lumină limpede; luminos, strălucitor. Luna pe cer trece-așa sfîntă și clară. EMINESCU, O. I 231.
       • (Substantivat, n., în expresie) Clar de lună sau clarul lunii = lumină strălucitoare de lună. M-așez privind în clarul lunii, sub transparența atmosferei. MACEDONSKI, O. I 64.

2. (Despre sunete sau voce; în opoziție cu voalat, răgușit) Care răsună distinct și precis; deslușit.

3. (Despre gînduri, idei, concepții, expuneri orale sau scrise, în opoziție cu confuz, încurcat) Ușor de înțeles, limpede, evident, lămurit. Prietenul meu directorul, înainte lucrător simplu, avea o profundă dreptate. Lucrurile mi-au apărut în noaptea aceea clare de tot. SAHIA, U.R.S.S. 77. În momentul întîlnirii noastre, dv. iubeați frumosul, ideea clară. GALACTION, O. I 335. Sînt lucruri care par foarte clare, pe cînd in realitate sînt foarte grele și încîlcite. GHEREA, ST. Hristos II

15. Unde-s șirurile clare din viața-mi, să le spun? EMINESCU, O. I 158.
       • (Adverbial) Vorbește clar. Judecă clar. ▭ Am... în minte clar că trebuie să vorbesc despre Serdici. SAHIA, N. 120 Întîmplarea din «Fîntîna dintre plopi» se petrece întreagă pe valea Moldovei și e clar că nu este nevoie să ne-o spună autorul la fiecare moment. IBRĂILEANU, S. 20.
♦ (Despre facultăți intelectuale, rar despre persoane; în opoziție cu greoi, obtuz) Care vede limpede, care pătrunde bine și pricepe ușor; care se exprimă limpede. Minte clară. Spirit clar. Judecată clară. ▭ Acum încep să fiu clar. SEBASTIAN, T. 100.
Forme diferite ale cuvantului clar: clar-Ă

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



CLAR
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CLAR:
CLAR adjectiv, adverb

1. adjectiv deslușit, distinct, evident, lămurit, limpede, precis, (învechit) apriat, chiar, (figurat) curat. (O imagine clar; o pronunție clar.)

2. adverb bine, deslușit, distinct, lămurit, limpede, (regional) răzvedit. (A vedea clar.)

3. adjectiv transparent. (O lentilă clar.)

4. adjectiv citeț, deslușit, (livresc) lizibil. (Un scris clar.)

5. adjectiv albastru, curat, limpede, pur, senin, străveziu, (livresc) limpid, (Transilvania) tistaș, (învechit) seninat, seninos, (figurat) spălat. (Cer clar.)

6. adjectiv cristalin, curat, limpede, pur, transparent, (popular) vioară, (Transilvania) tistaș, (învechit) chiar. (Apă clar.)

7. adjectiv evident, flagrant, incontestabil, izbitor, învederat, limpede, neîndoielnic, neîndoios, netăgăduit, pregnant, vădit, vizibil, (livresc) manifest, (figurat) marcat. (Semne clar de boală.)

8. adjectiv limpede, nealterat, pur, (figurat) cristalin, (rar figurat) curat. (O voce clar.)

9. adjectiv deslușit, explicit, expres, inteligibil, lămurit, limpede, net, precis, răspicat, (livresc) comprehensibil, (învechit) apriat, (figurat) neted, transparent. (Un sens clar; o afirmație clar.)

10. adverb deslușit, explicit, expres, lămurit, limpede, răspicat, (rar) aievea, (învechit) apriat, chiar, (figurat) curat. (I-am spus clar.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

CLAR
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CLAR:
CLAR, -Ă, clari, -e, adjectiv

1. (Despre imagini vizuale) Care se distinge bine, deslușit; vizibil; (despre ape) limpede; (despre surse de lumină) care împrăștie o lumină limpede, strălucitoare.
       • (Substantivat, n.) Clar de lună = lumină strălucitoare de lună.
♦ Care este lipsit de impurități.

2. (Despre sunete sau voce) Care răsună distinct, precis.

3. (Despre gânduri, idei, cuvinte etc.) Ușor de înțeles; evident, lămurit.
♦ (Despre facultăți intelectuale) Care pătrunde ușor, înțelege bine lucrurile; (despre oameni) care se exprimă limpede.

– Din latina clarus, limba franceza clair.
Forme diferite ale cuvantului clar: clar-Ă

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a



CLAR
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CLAR:
CLAR, -Ă, clari, -e, adjectiv

1. (Despre imagini vizuale) Care se distinge bine, deslușit; vizibil; (despre ape) limpede; (despre surse de lumină) care împrăștie o lumină strălucitoare.
       • (Substantivat, n.) Clar de lună = lumină strălucitoare de lună.
♦ Care este lipsit de impurități.

2. (Despre sunete sau voce) Care răsună distinct, precis.

3. (Despre gânduri, idei, cuvinte etc.) Ușor de înțeles; evident, lămurit.
♦ (Despre facultăți intelectuale) Care pătrunde ușor, care înțelege bine lucrurile; (despre oameni) care se exprimă limpede.

– Din latina clarus, limba franceza clair.
Forme diferite ale cuvantului clar: clar-Ă

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

clar
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru clar:
clar, clară [Atestat: EIASDEU,

I. C. 3 / V: (iuz) chiar / Plural: clari, clare / Etimologie: lat clarus, franceza clair] 1-2 av, a (Într-un mod) care dă o lumină neîntunecată de nimic. 3-4 av, a Limpede. 5-6 av, a (Șfg) Pur. 7-8 av, a (Într-un mod în) care se distinge bine. 9-10 av, a (Într- un mod în) care se aude distinct. 11-12 av, a (Într-un mod în) care este ușor de înțeles. 13-14 av, a (Într-un mod în) care sesizează esențialul. 15-16 av, a (Într-un mod) care exprimă limpede. 17 sn (Îav) Culoare deschisă. 18 sn (Îs) clar de lună Lumină strălucitoare de lună într-o noapte senină.
Forme diferite ale cuvantului clar: clară

Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

clar
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru clar:
clar (cláră), adjectiv

– Deslușit; limpede. latina clarus (secolul XIX), conform chiar.

– derivat neclar, adjectiv (care nu se vede, nu se distinge, nu se înțelege bine); clarisim, adjectiv (foarte clar), din latina clarisimus (secolul XVIII); claritate, substantiv feminin, din latina claritatem; clarifica, verb, din latina clarificare; clarobscur, substantiv neutru; clarificator, adjectiv; clarvăzător, adjectiv, format prin traducere din limba franceza clairvoyant.
Forme diferite ale cuvantului clar: cláră

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

CLAR
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CLAR:
CLAR clară (clari, clare)

1) (despre imagini) Care se vede bine.

2) (despre aer, cer) Prin care se distinge bine.

3) (despre sunete, voce) Care se aude bine; care răsună distinct; deslușit.

4) (despre lichide) Care este limpede; transparent.

5) (despre idei, gânduri etc.) Care este ușor de înțeles; ușor de identificat. Semne clare de boală. /<lat. clarus, limba franceza claire
Forme diferite ale cuvantului clar: clară clari clare

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

clar
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru clar:
*clar, -ă adjectiv (latina clarus, evident, ilustru. vezi chear). Limpede, senin: aer clar. Curat, distinct, lămurit: voce clară. figurat Lămurit, limpede, ușor de înțeles: stil clar. Evident, manifest: probă clară. adverb În mod clar.
Forme diferite ale cuvantului clar: clar-ă

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

CLAR
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CLAR:
CLAR, -Ă adjectiv

1. (și adverb) limpede, deslușit, curat.
       • transparent; (despre aer, cer) senin, luminos.

2. (despre sunete, voci) care răsună distinct.

3. lămurit, evident. (< latina clarus, limba franceza clair)
Forme diferite ale cuvantului clar: clar-Ă

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

CLAR
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CLAR:
CLAR, -Ă adjectiv

1. Limpede, deslușit, curat.
♦ Transparent.

2. Lămurit, ușor perceptibil, de înțeles. [< latina clarus].
Forme diferite ale cuvantului clar: clar-Ă

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

Clar
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Clar:
Clar ≠ confuz, neclar, nedeslușit, obscur, vag, nelămurit, nebulos, tulbure, încurcat, încâlcit, cețos, obnubilat
Definiție sursă: Dicționar de antonime

clar
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru clar:
clar adjectiv masculin, plural clari; forme singular cláră, plural cláre
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

clar
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru clar:
clar adjectiv masculin, plural clari; forme cláră, plural cláre
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'CLAR'
clapsclapsăclapúnclăpușiCLARclar-obscúrclaranétCLARCclarífic

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL clar
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului clar dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
O imagine clar; o pronunție clar.
A vedea clar.
O lentilă clar.
Un scris clar.
Cer clar.
Apă clar.
Semne clar de boală.
O voce clar.
Un sens clar; o afirmație clar.
I-am spus clar.
O imagine clar; o pronunție clar.
Semne clar de boală.
Este clar că ai dreptate.
O voce clar.
Un sens clar; o afirmație clar.
I-am spus clar.
Clar, clară [Atestat: EIASDEU, I.
3 / V: iuz chiar / Plural: clari, clare / Etimologie: lat clarus, franceza clair] 1-2 av, a Într-un mod care dă o lumină neîntunecată de nimic.
18 sn Îs clar de lună Lumină strălucitoare de lună într-o noapte senină.
CLAR clară clari, clare 1 despre imagini Care se vede bine.
Semne clare de boală.

GRAMATICA cuvântului clar?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului clar.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul clar poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul clar sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv neutru, adjectiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două

CUM DESPART ÎN SILABE clar?
Vezi cuvântul clar desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul clar?
[ clar ]
Se pare că cuvântul clar are o silabă

EXPRESII CU CUVÂNTUL clar
Inţelegi mai uşor cuvântul clar dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
, în expresie Clar de lună sau clarul lunii = lumină strălucitoare de lună
Clar de lună = lumină strălucitoare de lună
Clar de lună = lumină strălucitoare de lună



© 2022 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL clar

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A-și băga mințile în cap?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectgreşit
ceasornic de perete care, la fiecare oră, sfert, jumătate sau trei sferturi de oră, marchează timpul prin sunete care întâi imită cântecul cucului
climă cu variații mari de temperatură de la un anotimp la altul
a se cuminți, a reveni la o comportare conformă cu interesele sale
ulei extras din ficatul proaspăt al unor specii de pești gadus, bogat în vitaminele a și d, utilizat în tratamentul debilității fizice, al rahitismului etc
VEZI RĂSPUNSUL CORECT




Știi care e înțelesul următoarelor expresii?